Sunteți pe pagina 1din 12

Centrul de Excelență în Informatică

și Tehnologii Informaționale
Catedra Limba și literatura română

Portofoliu
Disciplina: Limba română

Grupa: P-1811

A elaborat elevul: Ciobanu Stanislav

A evaluat profesorul: Botnari Liliana

Nota: ______________

2018
Nichita Stănescu

(1933 - 1983)

poet, scriitor și eseist român

Copilărie:

Nichita Stănescu, a avut alt nume la naştere, și


anume Nichita Hristea Stănescu, sa născut la 31
martie 1933, în Ploieşti, judeţul Prahova .
Nicolae Hristea Stănescu, tatăl poetului, a fost
ţăran prahovean care mai târziu a devenit
meşteşugar şi comerciant ploieştean. Mama sa,
Tatiana Cereaciuchin era membra unei familii
nobile din Rusia . El a fost primul copil din familie, iar numele pe care îl va
purta, este emblematic prenumele ambilor bunici, al celui rus și al celui
român.

Studii :

În perioada 1944 - 1952 a urmat Liceul “Sf. Petru şi Pavel” din Ploieşti .

Între 1952 - 1957 a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din


Bucureşti .

Premii :

Premiul Uniunii Scriitorilor (1971)

Premiul internațional „Johann Gottfried von Herder” (1971)

Membru al Academiei Române

Premiul "Mihai Eminescu” al Academiei Române (1978)

Nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980)

Premiul „Cununa de Aur” al Festivalului internațional Serile de Poezie de la


Struga (1982)

Activitate literară: Semnătura poetului :

Literatura : Literatura română post-belică în perioada 1957-1983


Mișcare / curent literar : neomodernism
Specie literară : poezie
Operă de debut : volumul “Sensul iubirii” (1960)
Opere semnificative : A decedat la data de 13
decembrie 1983
„O viziune a sentimentelor” (1964) Editura pentru Literatură
la București , în spitalul de urgență , la
„Necuvintele” (1969) Editura Tineretului
50 ani , din cauza unei crize extreme de
„În dulcele stil clasic” (1970) Editura Eminescu
ficat . Ultimele sale cuvinte au fost
„Opere imperfecte” (1979) Editura Albatros
.” Respir, doctore, respir. “
„Noduri și semne” (1982) Editura Cartea Românească

Critică literară

Nichita Stãnescu a trecut dincolo de generatia sa, plasându-se într-o


ascendentã nobilã poeticã: decantarea pânã la esenta liricului. Acest poet al
secolului al XX-lea trãieste si intuieste necesitãtile momentului sãu. El
întelege cã arta nu poate supravietui dacã nu slujeste adevãrurile lãuntrice
sau nu redevine o cale de cunoastere. Toatã viata, poetul este obsedat de
posibilitatea de a-si lãmuri siesi gândurile în cuvinte, de a-si stabili
raporturile cu predecesorii, contemporanii sau succesorii si de a-i convinge
de sinceritatea rostirilor sale.

Anonim

"Existã un amestec ciudat de forte în fiinta lui Nichita Stãnescu: un respect


aproape religios pentru poezie si o supunere aproape cinicã fatã de real.
[...] Nichita Stãnescu reprezintã un mod specific de a fi poet în lumea
noastrã. E greu sã-i afli un model în literatura anterioarã."

Eugen Simion, Sfidarea retoricii.


Editura Cartea Româneascã, Bucuresti, 1985

Prima barierã pe care am rupt-o a fost aceea a cuvintelor (întelegând cã ele


sunt materialul poeziei) fãcându-mã sã mã întorc de la poezia personalã,
strict legatã de cuvinte, la o poezie din ce în ce mai impersonalã, deci cu o
adresã mai largã.

Nichita Stănescu

Noutatea poeziei lui Nichita Stãnescu era evidentã de la întâiul volum, chiar
dacã numai în laturã superficialã. Modul de a vorbi despre sine si despre
lume era, înainte de toate, socant. Cu ce sã asemeni anatomiile lirice ale
poetului care lua inocent cunostintã de trupul lui? Gleznele înfloreau,
bratele tâsneau ca niste serpi, din umeri ieseau pantere si lei, în tâmple se
înfigeau vise, scheletul lumina, mâinile dãdeau la o parte razele lunii,
inelarul se lovea clinchetind de degetul mijlociu. Dar starea de
imponderabilitate a lucrurilor: saltul, dansul, plutirea, zborul? Poezia
închipuia o lume realã fãrã gravitatie, imaterialã, diafanã, în care obiectele
lunecã dintr-o formã în alta, dintr-un contur în altul ca niste misterioase
fluide; si totodatã o lume a stãrilor de suflet substantialã, densã, în care
sentimentele se ating, se lovesc si se rãnesc.

Nicolae Manolescu,
Nichita Stãnescu în Contemporanul, Nr. 40/1970

Era evidentã, încã din prima carte a lui Nichita Stãnescu, tendinta sa de a
aseza discursul liric sub semnul jocului.În peisajul literar al sfârsitului celui
de al saselea deceniu, dominat de gravitatea, realã sau mimatã a 'scrisului'
existential, autorul Sensului iubirii schita proiectul unui spatiu ce promitea
o nouã situare a subiectului liric fatã de univers.Nichita Stãnescu se înscrie
firesc în evolutia literaturii, preluând si asimilând sugestii ale înaintasilor,
dar mai ales, dezvoltându-le într-o viziune particularã, inconfundabilã.

Io
n Pop, Poezie si joc în Tribuna, Nr. 19/1972

"Ceea ce putem spune, până toate acestea se vor lămuri, este că poetul
Nichita Stănescu continuă o serie mare de poeţi din secolul al XX-lea
(Bacovia, Arghezi, Blaga, Barbu) şi că el însuşi este un mare poet care cu
închipuirile, jocurile, teoriile, stările şi abilităţile lui a schimbat faţa poeziei
româneşti. Un mare poet român într-o istorie imposibilă (epoca
totalitarismului), un mare liric european aproape necunoscut ..."

Eugen Simion

Fragmente din opere

Destin Poem
Când am deschis ochii, mă aflam
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
În acest trup pe care-l vezi Și
ţi-aş săruta talpa piciorului,
Și vinovat de felul lui eram, Nu-i
aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
Cum vinovate-s frunzele că-s verzi. De
teamă să nu-mi striveşti sărutul ? ...
Şi deodată-am început să ştiu
Emotie de toamnă
Mersul luminii şi-al strigării
Și să simt pomii toţi, pe viu, A
venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
Și curba dureroasă-a zării. Cu
umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta
Să urlu sfâşiat de păsări repezi, Mă
tem că n-am să te mai văd, uneori
Să ard lovit de-un meteor, Că
or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
S-adorm pe gâturi lungi de lebezi, Și
el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Și de lopeţi de bărci, izbit, să mor. Şi-
atunci mă apropii de pietre şi tac,
O, fiece silabă mi-e colţ de elefant, Iau
cuvintele şi le-nec în mare.
Cu fildeşu-n amiază răsucit, Şuier
luna şi o răsar şi o prefac
Și fiece privire delirant Într-o
dragoste mare. Se
recompune-n literele reci, de mit.

Cântec de iarnă
Înmbratisarea
Esti atît de frumoasa, iarna! Când
ne-am zărit, aerul dintre noi
Cîmpul întins pe spate, lînga orizont, Si-a
aruncat dintr-o dată Si
copacii opriti, din fuga crivatului… Imaginea
copacilor, indiferenţi şi goi,
Îmi tremura narile Oh,
ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
Si nici o mireasma, Unul
spre celălalt, şi-atât de iute,
Si nici o boare, Că
timpul se turti-ntre piepturile noastre,
Doar mirosul îndepartat, de gheata, Si
ora, lovită, se sparse-n minute.
Al sorilor. Aş fi
vrut să te păstrez în braţe
Ce limpezi sînt mîinile tale, iarna! Aşa
cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
Si nu trece nimeni Cu
morţile-i nerepetate.
Doar sorii albi se rotesc linistit, idolatru Şi să
te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.
Si gîndul creste-n cercuri
Sonorizînd copacii
Cîte doi,
Cîte patru.

Mit
Incapabil să pierd Foarte greu mă primesc
inapt pentru fire, Alerg
în neştire. să fiu cum sunt.
Locul ceresc e sub pământ. Iar pământescul
Mănâncă de foame cerescul .

10 Aforisme despre dragoste...


1. „Cel care ştie să se facă iubit ştie să facă totul.” — Charles Lamb
2. „Dragostea e ca spinul: nu-l simţi când intră, dar te doare când îl
smulgi cu sila.” — Bogdan Petriceicu Hasdeu
3. „Dacă dragostea te cheamă, urmeaz-o chiar dacă drumurile ei sunt
grele şi abrupte.” — Khalil Gibran
4. „Facem totul pentru a câştiga o inimă şi prea puţin pentru a o păstra.”
— Jacques Deval
5. „Dragostea este o prietenie care cântă.” — Joseph Campbell
6. „Iubirea își găsește în ea însăși tot scopul și toată mulțumirea.”
— Anatole France
7. „Acolo unde este dragoste,există viață.” — Mahatma Gandhi
8. „În dragoste nu e vorba doar despre posesie, ci și despre apreciere.”
— Osho
9. „Dragostea curată și suspiciunea nu pot locui împreună.” — Alexandre
Dumas
10. „O viată fără dragoste este asemenea unui an fără primăvară.” — 
Proverb suedez

5 Expresii mitologice...
1. ’’Nodul Gordian’’ este expresia utilizată pentru a descrie o problemă
extrem de complicată, care, nu are soluţie.
2. „ Călcâiul lui Ahile " defineste punctul slab (vulnerabil) al unei
persoane, al unei actiuni, al unei activităti, al unui sistem de apărare.
3.  Expresia “Mărul discordiei” s-a aplicat oricărui obiect, cauze sau
persoane care, într-un context oarecare, provoacă ceartă, conflicte,
vrajbă, război, dispute.
4. ”A deschide cutia Pandorei” este o expresie des folosită atunci când
ajungem un subiect tabu, o coardă sensibilă, o problemă care
declanşează reacţii negative.
5. Expresia “A trece Rubiconul” a lua o
hotărîre îndrăzneată si irevocabilă.

Comentariul operei litarare”Părintii”de Dumitru


Matcovschi
Opera dată aparține genului liric, și anume speciei de odă. Tema operei este dorul fată de părinti. Titlul
este destul de simplu și nu poartă nici un caracter sau semnificație complexă,declarînd doar adresanții
operei (părinți), adică cui îi este dedicată opera. Viziunea poetică a lui Matcovshi este bazată pe baza
sentimentelor profunde de dragoste față de părinți, ideia chinurilor părintești grele și devotamentului
obligator al fiecărui din noi față de părinți.Eul liric suferă niște trăiri sufletești grele, din motiv că e
nevoit să se împace cu gîndul că cîndva părinții vor pleca în neființă. În cadrul sacrificiului său, pentru
neam, Dumitru Matcovschi, ne reamintește despre sfînta noastră obligațiune față de părinții noștri,
de a-i iubi și prețui, cît acesta mai este posibil, acesta reprezentînd și mesajul operei. Privind ceea ce
este legat de elementele de versificație, opera are rimă încrucișată, are piciorul de ritm – iamb. Iar,
măsura versului este de 11 strofe; măsura strofei este de 5 versuri. Din punct de vedere artistic, opera
este destul de bogată, conținînd numeroase figuri de stilși mijloace de expunere artistice, precum, de
exemplu metafora dorului în fragmentul „Povestea cea frumoasă” sau “casa tînără în veac”. La fel,
numeroase comparații, ce descriu părinții multilateral : “luminoși ca sfinții” sau “ca un tată din cîmp”.
Avem prezente și numeroase descrieri de parinți în fragmentelele : “cobîrîtori din dor și suferințe” sau
“seamănă cu pomii din cîmpie” sau “gură de izvor cu apă vie”. Motivele prezente în operă (cele care
predomină) sunt : trecerea ireversibilă a timpului, trecerea treptată în neființă a părinților, testamentul
spiritual, legătura dintre generații. Opera este bogată în sentințe, reflecții, afirmații, imperative și
întrebări retorice.Eul liric,,în opera dată, conștiintizează destinul greu de părinte. Opera “Părinții”
reprezintă o temelie a poeziilor lirice dedicate părinților. Se observă că s-a scris cu dădere de sine.
3 Pilde...

Pilda unui samurai


În Japonia, într-un sat din apropierea capitalei locuia un  bătrîn samurai.
Odată cănd acesta tinea lectiile elevilor săi, s-a apropiat de el un tănăr
luptător, cunoscut pentru brutalitatea si cruzimea sa. Tehnica lui preferată
consta în provocare: el îsi enerva si îsi scotea din minti inamicul; acela
orbit de furie, accepta
provocarea făcănd greseală după greseală si ca urmare pierdea
lupta. Tănărul soldat a început să insulte bătrănul: arunca cu pietre în el ,
scuipa si îl blestema cu cele mai injurioase cuvinte. Bătrănul a rămas calm
si si-a continuat lectia. La
sfărsitul zilei, tînărul soldat, obosit si iritat a plecat.
Elevii surprinsi de faptul că bătrănul a suportat toate insultele, l-au
întrebat: - De ce nu l-ati
chemat la lupta? V-ati speriat oare de înfrăngere?
Bătrînul samurai a răspuns:
- Dacă cineva vine la voi cu un dar si voi nu-l acceptati, cui va apartine
cadoul? - Fostului său
proprietar, - a declarat unul dintre elevii.
- Acelasi lucru e valabil pentru invidie, ură si insulte. Atăta timp cît nu le
accepti, acestea vor apartine
persoanei care le-a adus.

Pilda celor doi fulgi de zăpadă


Ningea. în jur, totul  era calm și linistit. Fulgii pufosi de zăpadă se roateau
usor într-un dans bizar, apropiendu-se încet de pămănt. Doi fulgi mici, care
zburau alături, au început o conversatie. Ca să nu se depărteze una de alta,
s-au luat de mîini si un fulg  a rostit vesel:
- Ce sentiment incredibil de zbor!
- Noi nu zburăm, noi pur si simplu cădem - răspunse trist al doilea.
- În curănd ne vom întălni cu pămîntul si ne vom transforma într-o pătură
albă si pufoasă! - Nu, noi zburăm în
întîmpinarea mortii, iar pe pămînt vom fi pur si simplu striviti.
- Vom deveni niste izvoare si vom ajunge la mare. Vom trăi vesnic! - a spus
primul. - Nu, ne vom  topi si
vom dispărea pentru totdeauna - a obiectat al doilea.
în cele din urmă au obosit să se contreze. Si-au desprins mîinele si fiecare
a zburat spre soarta pe care si-a ales-o.

Pilda unui copac


Lîngă drum crestea un copac mic si strămb. Odată noaptea, pe lîngă
acesta, trecea în fugă un
hot. Din depărtare acesta a observat o siluetă si de frică a
crezut că lîngă drum stă un  politist. Speriat, a fugit. Într-o seară, trecea un
tănăr îndragostit. Din departare a zărit o siluetă zveltă si s-a gîndit că
aceasta e iubita lui, care deja îl astepta. Bucuros, s-a grăbit mai departe.
Odată trecea pe lîngă copac o mamă cu un copil. Micutul, speriat de
poveste înfricosătoare, a crezut că
lîngă drum se arată o fantomă si a îceput să plîngă
cu vocea tare. Dar... copacul întotdeauna a rămas acelasi copac.Lumea din
jurul nostru - este doar o reflectare a noastră.

Comentariul operei litarare”Floarea-soarelui”de


Radu Stanca
Opera literară “Floarea-soarelui” face parte din genul liric. Tema operei este dragostea față de ființa
iubită. Titlul “Floarea-Soarelui” este o comparație a eului liric care urmărește iubita sa, la fel cum,
floarea-soarelui urmărește soarele. Viziunea poetică se bazează pe gîndul că dragostea va salva lumea,
pe ideia unei admirații și simpatii, posibil chiar neîmpărtășită. Poezia are 4 strofe fiecare cu 4 versuri și
rimă îmbrățișată. În operă sunt prezente mai multe figuri de stil, opera fiind destul de bogată în acest
sens. De exemplu, comparația “Mă-nvîrt ca floarea soarelui”, sau epitetul “făptura ta strălucitoare”
cre semnifică sentimentul dregostei și admirației. Mesajul operei constă în faptul că trebuie să iubim
divin și cinstit și trebuie să ne admirăm ființa iubită, ceea ce ne oferă energie de viață, dispoziție și
speranță în viitor strălucitor.

Poezii proprii
(Exemple de rime)

Rimă împerecheată Rimă


încrucisată
Aș vrea să mă-ntorc acasă
Venise-ră deja toamna tîrzie,
Să stăm cu totii la masă, Si nu
aveam nici gram de inspiratie,
Muzica tare răsună, Traiam
lipsa aspră de provizie,
Iarăsi suntem împreună. Mă
stricasem si asteptam o reparatie.

Rimă îmbrătisată
Monorimă
Stau uneori si mă gindesc Să te
uit demult eu vreu Cum
pe strămosii nostri suferiti, Însă este
tot mai greu, Ca să nu
cadă cuceriti, Nu pot stăpîni
gîndul meu, Sub un
steag, să-i gramadesc. Tot la tine
fuge mereu.

Rimă albă
Mi-e somn.
Stau si scriu
Niste versuri...
Bizare, banale si simple.
Istoria provenirii numelui satului Copceac
Înainte de a începe a vorbi despre istoria provenirii numelui satului meu natal, Copceac, am să descriu satul
așa cum este în prezent. Copceac este un sat şi comună din raionul Ştefan Vodă. Satul are o suprafaţă de circa
2.67 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 9.16 km, alîndu-se la 61 m altitudine față de nivelul oceanului.
Copceac este unicul sat din comună cu acelaşi nume. Localitatea se află la distanța de 25 km de orașul Ștefan
Vodă și la 106 km de Chisinău. Are o primărie, o biserică, o moară de grâu, magazine, un supermarket, o
școală cu 3 etaje, în care învață circa 300 copii. În acest sat mai este și un spital, o farmacie și o piață micuță
care se face, după tradiție, în fiecare miercuri. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia
satului constituia 2577 de oameni, dintre care : 51.07% - bărbaţi și 48.93% - femei. Structura etnică a
populaţiei în cadrul satului: 99.46% - moldoveni, 0.16% - ucraineni, 0.12% - ruşi, 0.08% - găgăuzi, 0.16% -
bulgari, 0.04% - alte etnii. În satul Copceac au fost înregistrate 789 de gospodării casnice la recensămîntul din
anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.2 persoane. Deci, oficial, satul Copceac a fost
menționat documentar, pentru prima dată, în anul 1770. Avînd o istorie plină de evenimente, a trecut de sub
cucerirea turcească, sub cea rusească, apoi sub cea cazacă. Astfel, astăzi se presupune că în solurile satului,
sunt 4 cimitire, unul rus, unul cazac,unul turcesc și unul, desigur moldovenesc. Unii lingviști presupun că
denumirea Copceac, ar avea o însemnătate din limba veche turcească, desemnînd caracterul benefic al
reliefului din regiunea dată. Însă, populația satului, crede într-o veche legendă, purtată secoli din gură în gură,
și moștenită de la moși, care spune că, odată, un cioban pe nume Copcea, ar fi pornit din parțile de nord ale
RM actuale în cautarea unor pășuni mai bune pentru turmele sale de oi, cînd a găsit acest meleag, o regiune
de coline,pe care se întidea o pădurice, iar în vale curgea un pârâu. El a rămas peste noapte, copleșit de
frumusețile acestui loc, el nu și-a continuat călătoria, ci sa întors și a revenit cu familia sa, formînd astfel prima
gospodărie. Mai tîrziu, urmașii săi ar fi denumit sătucul Copceac, în cinstea ciobanului, comemorîndu-l astfel.

Istoria provenirii numelui de familie Ciobanu


Înainte de a începe a vorbi despre istoria provenirii numelui de familie Ciobanu, aș-i vrea să vorbesc despre
acesta la actual. Familia (numele de familie) Ciobanu este foarte popular pe teritoriul Republicii Moldova și
României, ocupînd al treilea loc ( în total 4338 familii). Persoanele care poartă familia CIobanu, sunt foarte
inteligente și pragmatice, care găsesc întotdeauna soluții pentru probleme, foarte sociabile, și sarmante.Dar,
în același timp și impulsive, lipsite de scurpule și incapabile să se organizeze. Poporul român, ca și oricare alt
popor, are un mod propriu în care și-a pus amprenta asupra numelor de familie. Familiile se ofereau în
dependență de categoria socială, etnia, ocupața strămoșilor noștri. Astfel, reiese că eu am moștenit acestă
familie, din motiv că strămoșii mei erau recrutați cu iscusință în domeniul îngrijirii animalelor, și erau ciobeni,
oameni dedicați viticulturii. Se cunosc mai multe personalitați marcante, purtătoare a acestui nume de familie,
precum : Mihai Ciobanu (cîntăreț de muzică populară), Nelly Ciobanu (cîntăreață), ȘtefanCiobanu(istoric),etc.
Acest nume de familie se întîlnește în 619 localități din Republica Moldova, dintre care cea mai mare parte sunt
în Municipiul Chișinău ( 743 familii ). Numărul total de nume de familii din țară este de 73118. Numele de
familie îmi accentuează apartenența la neamul nostru și mă ajută la afirmare, formarea identității și
originalitate expusă.
Concluzii:
În cadrul realizării acestui portofliu, am avut ca sarcină analiza personalității literare a lui Nichita Stănescu.
Pot menționa, că din punctul meu personal de vedere, Nichita Stănescu reprezintă un poet foarte talentat, chir
la nivel eminescian sau vierean. Maniera sa de a scrie poezii, de cele mai dese ori scurte, cu o rimă stranie, dar
care totuși sună plăcut. El folosește uneori în opere niște exprimări foarte și foarte sentimentale, ajungînd
uneori la absurd, dar la ce absurd! Un curbeu de sentimente și stări emoționale profunde. Cred că, el merită
menționat ca cel mai sentimental și emotiv poet român. Operele lui îmi trezesc fiori la fiecare recitire, sunt
încrezut că nu numai mie îmi trezește acestă stare de euforie și nirvană stranie, doarece pentru majoritatea
versurilor sunt interpretate și compozițiii muzicale, care trezesc și mai atare această stare. Nichita Stănescu a
fost cu siguranță o personalitate artistică profundă. Am fost copleșit de opere sale speciale cu tematica
dragostei. Nu fără de motiv, Stănescu a fost numit de majoritatea publică și criticii literari drept poel ilustru al
literaturii române.La fel, în potofoliul dat am realizat niște lucrări personale,precum : comentariile
literare ale operelor studiate, aplicarea tipurilor de rime studiate în poezii proprii, am descris originea numelui
meu de familie și a satului meu natal. Cred că, acest portofliu ma ajutat la formarea unor competențe
suplimentare de exprimare.

Bibliografie/Webografie:
1. Eugen Simion, Antologia completă Nichita Stănescu - Opere, Prefaţă, ed.2002

2. Mircea Bârsilă, Introducere în poetica lui Nichita Stănescu, Piteşti, Editura Paralela 45, ed.2006

3. www.romanianvoice.com

4. www.ro.wikipedia.org

5. http://www.istoria.md/

6. Limba și literatura română, aprecieri critice

7. Pop, Ion (1980). Nichita Stãnescu. Spatiul si mãstile poeziei, Bucuresti: Editura Albatros

8. Pop, Ion (1990). Avangardismul în literatura românã, Bucuresti: Editura Minerva

9. Scarlat, Mircea (1982-1990). Istoria poeziei românesti, vol. I-II, Bucuresti: Editura Minerva

10. Stefãnescu, Alexandru (1986). Introducere în opera lui Nichita Stãnescu, Bucuresti: Editura
Minerva

11. Tomus, Mircea (1974). Istorie literarã si poezie, Timisoara: Editura Facla

12. http://romanianliterature.tripod.com

13. https://ro.wikipedia.org/wiki/Rimă

14. http://moldovenii.md/md/city/details/id/915#Istoria_localitații

15. https://ro.wikipedia.org/wiki/Copceac,Ștefan_Vodă

16.https://www.divahair.ro/timp_liber/semnificatia_numelui_de_familie:_originea_celor_mai_c
omune_nume_romanesti

17. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ciobanu_(nume)
18. http://nume.casata.md/index.php?action=viewnume&id=14244

19. http://agora.md/stiri/29348/care-sunt-cele-mai-populare-nume-de-familie-in-moldova