TOAMNA ÎN CREAȚIA

EMINESCIANĂ
Echipa: Cristia Ana Maria
Todașcă Ioana
Carpea Robert Eduard
Scurtă biografică- Mihai Eminescu
■ Mihai Eminescu, numele la naștere Mihail Eminovici; s-a născut la data de 15
ianuarie 1850 la Botoșani, Moldova și a decedat la data de 15 iunie 1889 la
București, România. A fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în
general, ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura
română.
■ Mihai Eminescu a fost al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai lui Gheorghe
Eminovici și al Ralucăi.
■ Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin
împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu
natura.
Afară-i toamnă

Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată, Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,

Iar vântul svârlă-n geamuri grele picuri; Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;.
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.

De odat-aud foşnirea unei rochii,

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
Un moale pas abia atins de scânduri..
N-ai vrea ca nimeni-n uşa ta să bată;
Iar mâni subţiri şi reci mi-acopar ochii.
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Titlul poeziei

■ Titlul este alcătuit dintr-un adverb de loc „afară, versul „a fi la indicativ

prezent, forma scurtă, și substantivul „toamnă, fiind reluat în primul vers,
conturând o imagine vizuală! Apoi, pe măsură ce parcurgem versurile
poeziei, remarcăm opoziția între „afară și „înăuntru, ușa făcând legătura
între cele două planuri. Protejat de „zloată”, de frunzele împrăștiate și de
ploile toamnei, eul liric și-ar dori să nu-i fie tulburată liniștea, să fie lăsat
lângă foc, alături de „dulcile nimicuri”, să citească scrisori învechite.
Starea lui de moleșeală, de toamnă sufletească este tulburată de apariția
iubitei, care îi atinge ochii cu ale ei „mâini subțiri și reci”.
Tema și determinarea poetului de realizare a
poeziei
 Tema poeziei este, aparent, natura surprinsă toamna, în momentul începutului degradării
frumuseților primăverii și verii, Astfel, eul liric contemplează cu melancolie propria
existență ,,Și într-un ceas gândești la viața toată”, iar cea care are puterea de ai alina
durerea este numai iubita, care îl adăpostește de tristețea și gândurile care îl cuprind
odată cu sosirea toamnei. Tematica centrală a operei este, însă, iubirea neîmplinită în
contextul scurgerii ireversibile timpului și atitudinea eului liric în fața acestei realități
sumbre.

 Mihai Eminescu a scris sonete dintr-o însăși năzuință către perfecțiune. Mai mult ca alte
specii cu forma fixa, sonetul face glorie literara începând din secolul al XlII -Iea,
străbate întreaga renaștere si ajunge in clasicism si in romantism cu o experiență
prozodica si tematica de neevitat.
Vă mulțumim pentru atenția acordată!