Mihai Eminescu & Lucian Blaga –

Personalități fenomenale ai
poporului român .

A elaborat : Cracan Sinan

 Mihai Eminescu
• Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15
ianuarie 1850. Este al şapte-lea din cei 11 copii
ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit
dintr-o familie de ţărani români din nordul
Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută
Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi
petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în
casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o
totală libertate de mişcare şi de contact cu
oamenii şi cu natura.
 Temele majore ale marelui poet
1.Tema Timpului , văzută ca o supratemă a operei, tema favorită a poetului, apare în aproape toate poeziile.
2.Cosmicul cu toate elementele lui: infinitul cerul , soarele , luna , stelele, luceferi, muzica sferelor , zborul
intergalactic...
3.Istoria cu ipostazele acesteia ce pot constitui teme ale creației eminesciene. Ideea de patrie – (Ce-ti doresc eu
tie , dulce Românie), panoramă a deșertăciunilor (Memento mori), etc..
4.Natura – vazută din mai multe perspective : -Cadrul fizic , -Personaj Mitic , - Realitate metafizică .
•Dragostea : - visul dragostei, dorul
•-dezamăgirea, tânguirea neâmplinirii
•-femeia înger – femeia demon
•-misoginismul
 Genuri si specii literare cultivate de Eminescu in opera sa
Genul liric
1. idila : Dorinta, Lacul, Sara pe deal
2. ecloga: Floare albastra, Povestea
teiului
3. satira: Junii corupti, Scrisorile,
Criticilor mei
4. epistola: Scrisorile
5. romanta: Pe langa plopii fara sot, De ce
nu-mi vii
6. cantecul: Atat de frageda, O, ramai,
Somnoroase pasarele
7. meditatia: imparat si proletar, La steaua
, Mortua est!
8. elegia: Revedere, Melancolie, O,
mama, Mai am un singur dor
9. sonetul: Trecut-au anii, Venetia,
Sonete
10. glossa: Glossa
11. gazelul: Gazel, moto la Calin (file
din povestE)
12. oda: Ce-ti doresc eu tie, dulce
Romanie, Oda
13. poemul: Calin, Luceafarul,
Strigoii, Fata din gradina de aur,
Memento mori
14. doina: Ce te legeni, Doina
15. poezia gnomica: Cu mane zilele-ti
adaogi, Glossa
16. epigrama: Epigrame, Epigramatice
17. strigatura: Strigaturi
 Lucian Blaga
• S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Localitatea
natală se afla atunci în comitatul Sibiu. Lucian Blaga
a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul
lui Isidor Blaga și al Anei (n. Moga). Copilăria i-a
stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul
unei fabuloase absențe a cuvântului”, viitorul poet –
care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru
„Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să
vorbească până la vârsta de patru ani. Mama
poetului, Ana Blaga, a murit în anul 1933 la Sibiu, în
vârstă de 74 de ani. În luna august 1949, fratele
poetului, Longin Blaga, a murit de asemenea în Sibiu
 Studii
• Scoala primară germană (1902-1906)
• Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1906–
1914)
• Facultatea de Teologie din Sibiu și Oradea în
perioada 1914–1916,
• A studiat filosofia și biologia la
Universitatea din Viena între anii 1916 și
1920, obținând titlul de doctor în filosofie.
Debutul
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu
poezia Pe țărm (1910), și în Românul, cu
studiul Reflecții asupra intuiției lui
Bergson (1914). După moartea tatălui,
familia se mută la Sebeș în 1909. În anul
1911 călătorește în Italia, unde își petrece
timpul în librării, căutând cărți de 
filosofie, și vizitând vestigiile istorice ale
acestei țări.
Opera sa – de poet, filozof, eseist, dramaturg si traducător de poezie – constituie
o sinteză personală de mare originalitate, de profundă inspiratie etnică, alimentată
de o uimitoare deschidere spre cele mai variate aspecte ale spiritului uman: filozofie
si stiinţă, istorie şi religie, şi îndeosebi domeniul complex şi controversat al artelor.

Viziunea filozofului a fost împărtăşită de poet, a carui operă lirică demonstrează

influenţa expresionismului german. Expresionismul lui Blaga are o coloratură
distinct românească: el constituie o investigare a latenţelor tradiţionale
autohtone. Opera sa lirică, publicată în volume precum „Poemele luminii”, „Paşii
profetului”, „În marea trecere”, „Laudă somnului” manifestă o preocupare pentru
morfologia miracolului.
• Timpul devoreazã, iar existenta este o mare
trecere. Meditaţia asupra marii treceri este o
componentã fundamentalã a poeziei lui Blaga,
poet extraordinar al timpului:“încã un an, o zi,
un ceas/ şi drumuri toate s-au retras/ de sub
picioare, de sub pas./ încã un an, şi-un vis, şi-
un somn/ şi-oi fi pe sub pãmânturi domn/ al
oaselor ce drepte dorm”. Starea de disperare
izbucneşte uneori in imagini apocaliptice, în
care toate lucrurile plâng şi se sfârşesc.
Solitudinea provoacã nazuinţa de unire cu
marele tot, de ieşire din individualitate:“dacã
m-aş pierde-n toate/ şi-aş rãmâne fãrã nume/
n-aş mai fi singur pe lume” (“Dacã m-aş
pierde”). Poetul tânjeşte sã recupereze elanul
vital, sã se proiecteze în imensitatea
universului. Oricare fragment de univers ar fi
contemplat, acesta este proiectat într-un plan
care ţine de sensibilitatea poetului şi
filosofului. Cãci filosoful “nu se plimbã
printre trunchiuri, ramuri şi Frunze. El se
plimbã printr-o pãdure de rãdãcini”.
Cât despre iubire, şi aceasta are un sens la
fel de înalt. Dragostea devine o posibilitate
de integrare în viaţa universalã. Iubirea
poate invada fiinta umanã ca un flux
Tema Iubirii cosmic, o luminã primordialã. Tot ca
metodã de atenuare a trecerii apare şi
contemplarea satului:“eu cred cã veşnicia s-
a nãscut la sat/ aici orice gând e mai încet/
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, / ca şi cum nu
Tema ţi-ar bate în piept/ ci adânc în pãmânt
Timpului undeva” (“Sufletul satului”). Poezia satului
şi muntelui este o sugestie a liniştii, a
statorniciei. Un gest extreme de anulare a
sentimentului trecerii îl constituie “lauda
somnului”, prin care se iese din devenire şi
se intrã în veşnicie:“în somn sângele meu ca
un val/ se trage din mine înapoi la pãrinţi”.
 Legatura marilor poeți
• O viziune cosmica si cosmogonica, alimentata cu prisosinta de imagini arhetipale ce pun in
origine universul , evidentiaza modernitatea lui Eminescu. Asadar, prin prisma lui Blaga,
autorul Luceafarului isi obtine reactualzarea dimensiunilor existentiale ale operei sale.
• In literatura nationala nici un alt scriitor nu se poate apropia atat de mult de Eminescu si nici
nu ar putea sta alaturi de el in aceeasi masura ca Blaga. Daca la Eminescu se poate vorbi de o
unicitate prin izolare , la Blaga aceeasi unicitate si singularitate se defineste prin dorinta
apriga de integrare in cultura europeana a timpului sau . Prin opera sa doreste sa ridice
spiritualitatea romaneasca la valoare universala
• In poezia eminesciana si in cea blagiana putem identifica intelectualizarea emotiei poetice ca
si aspect comun . Aceasta intelectualiare nu inseamna intoarcerea spre abstractie , spre
filozofie, nici ,,poetizarea'' cunoasterii, nu seamana nici cu ermetizarea expresiei poetice, nici
cu ,,initiativele'' diferitelor - isme. Intelectualizarea lirismului inseamna le cei doi poeti
cautarea a unitatii lucrurilor proiectata intr-o schema a spiritului ordonatoare . Ea se
fundamenteaza pe sensibilitatea lor metafizica . Pe langa sensibilitatea metafizica , in aceeasi
masura ii mai carcterizeaza vocatia creatoare si misterul cosmic .
Sfârșit