UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ” DIN

CHIŞINĂU

Lucrare individuală

Disciplina :Modernismul literar românesc

Tema: ,,Lucian Blaga și iluminarea poeziei moderne românești.,,

A realizat:Tarlapan Alexandra

A verificat:Taburceanu Polina,dr.conf.univ.
 S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș.
Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu. Lucian Blaga a fost al
nouălea copil al unei familii de preoți, fiul preotului ortodox Isidor Blaga și al
Anei (n. Moga). Tatăl poetului fusese elev al Gimnaziului evanghelic din Sebeș,
apoi al Liceului Brukenthal din Sibiu, de unde tradiția de cultură germană.
Copilăria lui Lucian Blaga i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul
unei fabuloase absențe a cuvântului”, viitorul poet – care se va autodefini mai
târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să
vorbească până la vârsta de patru ani..Tatăl său a murit în anul 1908, iar mama
poetului, Ana Blaga, a murit în anul 1933 la Sibiu, în vârstă de 74 de ani. În luna
august 1949, fratele poetului, Longin Blaga, a murit de asemenea în Sibiu.

Poet, eseist, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și

diplomat român, Lucian Blaga este unul dintre cei mai cunoscuți autori canonici al
cărui motto a fost din totdeauna: “Câteodată, datoria noastră în fața unui adevărat
mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim așa de mult, încât să-l prefacem într-un
mister și mai mare”.

A debutat în 1910 în ziarele arădene “Tribuna” cu poezia “Pe țărm” și în ziarul

“Românul” cu studiul “Reflecții asupra intuiției lui Bergson”. Este ales ca
președinte al societății literare din școală și o lungă perioadă (1926 – 1939) a lucrat
în diplomație, fiind și consilier la legațiile României din Varșovia. În tot acest timp
și-a continuat activitatea literară și științifică și a continuat să scrie volume de
versuri, eseuri filozofice și piese de teatru.

În anul 1936 a fost ales membru al Academiei Române, iar între anii 1939 și 1948
este ales profesor la Catedra de filozofia culturii a Universității din Cluj, apoi
cercetător la Institutul de Istorie și Filozofie, dar și la Secția de istorie literară și
folclor a Academiei, filiala Cluj. În anul 1939 a devenit profesor de filosofia
culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu. Începând cu anul 1943
redactează revista Saeculum, care va apărea un an. A continuat să fie profesor
universitar până în 1948, atunci când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră.
După ce a fost îndepărtat de la catedră, din 1948 a lucrat în cadrul filialei din Cluj
a Academiei Române ca bibliograf. A devenit cercetător la Institutul de Istorie și
Filosofie, apoi bibliotecar șef și director adjunct la filiala clujeană a Bibliotecii
Academiei. Deși continuă să lucreze, el nu a mai publicat niciun volum de versuri
originale și abia în 1962 opera sa reintră în circuitul public. Inaugurată cu
“Poemele luminii” 1919, opera poetică a lui Blaga cuprinde, până în 1943, încă
șase volume: “Pașii profetului”, “În marea trecere”, “Lauda somnului”, “La
cumpăna apelor”, “La curțile dorului”, “Nebănuitele trepte”.

Lucian Blaga a murit la data de 6 mai 1961, în Cluj. A fost înmormântat în ziua sa
de naștere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.
Opere semnate de Lucian Blaga Volume 1919 – “Poemele luminii”; 1921 – “Pașii
profetului”; 1924 – “În marea trecere”; 1929 – “Lauda somnului”; 1933 – “La
cumpăna apelor”; 1938 – “La curțile dorului”; 1942 – “Poezi”i, ediție definitivă;
1943 – “Nebănuitele trepte”. Dramaturgie 1921 – “Zamolxe”, mister păgân; 1923
– “Tulburarea apelor”, dramă; 1925 – “Daria”, dramă în patru acte; 1925 –
“Ivanca”; 1925 – “Învierea”, pantomimă în patru tablouri și Fapta, joc dramatic;
1927 – “Meșterul Manole”, dramă în cinci acte; 1930 – “Cruciada copiilor”; 1934
– “Avram Iancu”, dramă într-un prolog și trei faze; 1942 – “Opera dramatică”;
1944 – “Arca lui Noe”; 1964 – “Anton Pann”, dramă într-un prolog și patru faze
(postumă).

Lucian Blaga este considerat unul dintre cei mai importanți poeți și filosofi
români din perioada interbelică. Contribuția sa la iluminarea poeziei moderne
românești constă în introducerea unor teme și stiluri noi în literatura română și
în promovarea unei abordări inovatoare a poeziei.

Blaga a fost un poet cu o viziune complexă asupra lumii și a existenței umane.

Poeziile sale explorează teme precum misterul vieții, relația dintre om și univers,
existența divină și natura timpului. El a fost profund influențat de filosofie și
metafizică, iar aceste influențe se regăsesc în opera sa poetică.

Un aspect important al iluminării poeziei moderne românești adus de Lucian

Blaga este exprimarea poetică a unor concepte abstracte și metafizice. El a
folosit imagini și metafore puternice pentru a transmite idei filosofice și pentru a
exprima profunzimea experienței umane. Prin intermediul poeziei sale, Blaga a
încercat să dezvăluie sensurile ascunse ale realității și să ofere o înțelegere mai
profundă a lumii.

Stilul său poetic se caracterizează prin expresie lirică intensă, o limbă bogată și
plină de imagini, dar și prin o anumită solemnitate și mister. Poeziile lui Blaga
sunt adesea meditative și introspective, invocând teme precum iubirea, moartea,
eternitatea și condiția umană.

Lucian Blaga a adus, de asemenea, o contribuție semnificativă la modernizarea

limbajului poetic. El a utilizat cu îndrăzneală cuvinte și expresii neobisnuite, a
experimentat cu ritmul și sonoritatea versurilor, aducând astfel o notă inovatoare
poeziei românești.

Prin aceste aspecte, Lucian Blaga a deschis calea către o poezie mai abstractă,
mai profundă și mai reflexivă în literatura română modernă. Contribuția sa la
iluminarea poeziei moderne constă în explorarea unor teme și idei noi, în
aducerea unui stil inovator și în promovarea unei expresii poetice mai complexe
și mai rafinate.
Lucian Blaga, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai modernismului
literar românesc, a creat o serie de poezii care îmbină sensibilitatea modernistă
cu motive tradiționale și existențiale. Poezia sa se caracterizează prin
profunzimea metafizică, jocurile de cuvinte și imagini surprinzătoare, precum și
prin explorarea temelor filozofice și existențiale.

Un exemplu notabil de poezie modernistă a lui Lucian Blaga este "În marea
trecere" (din volumul "La cumpăna apelor"). Această poezie exprimă o căutare a
sensului vieții și a trăirii autentice, abordând tema existențială a trecerii timpului
și a efemerității ființei umane. Versurile lui Blaga reflectă o contemplare
profundă a vieții și a misterului existenței, evocând în același timp o angoasă
existențială:

În marea trecere

Cât a trecut, trecut-a

Și-o viitoare miezul, de acum.

Despre trecutul ce trup îmi prinde

Nimeni n-ar zice:

Câți cuminți învățați

M-au statornicit în răbdarea lor!

S-a pierdut cu un lucru, din noi,

Un capăt de-un fir.

Iară Am rămas cu strigarea de-acum

În frunte.

În marea trecere,

Cât a trecut, trecut-a

Și-o viitoare miezul, de acum.

Această poezie prezintă o simbioză între modernism și existențialism, prin
intermediul utilizării unui limbaj poetic surprinzător și a unei reflecții profunde
asupra trecerii timpului și a efemerității vieții. Blaga explorează complexitatea
existenței umane, punând accent pe sensul vieții și pe întrebările fundamentale
despre condiția umană.

Alte poezii moderne semnate de Lucian Blaga includ "Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii" și "Cuvinte, întrebări, întristări", care prezintă o combinație
similară de elemente moderniste și motive filozofice. Aceste creații poezice
surprind esența existenței și transmit adâncimea și intensitatea emoțiilor și
gândurilor autorului.

În concluzie, poeziile moderne ale lui Lucian Blaga se remarcă prin exprimarea
unei viziuni complexe și introspective asupra vieții și existenței umane. Prin
intermediul imaginilor poetice și a limbajului plin de sensuri multiple, Blaga
oferă cititorilor o experiență profundă și provocatoare, invitându-i să reflecteze
asupra misterului și semnificației existenței umane.

Una dintre cele mai cunoscute poezii moderne ale lui Lucian Blaga este "Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii". Această poezie exprimă viziunea lui Blaga
despre raportul dintre om și lume, între realitatea exterioară și interioritatea sa
profundă. Versurile sale se îndepărtează de rigiditatea și formalismul tradițional,
optând pentru o abordare mai liberă și subiectivă.

Iată un fragment din poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii":

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Și nu ucid în mine simțirea uimirii

Prin care văd în flori răsărind fiorul Nemuririi.

Eu nu mă frâng în fața unei mângâieri

Și nu-mi leapăd straiul de ocazie

Și nu simt timpul meu cu plinul coapsei

Din vremea vieții.

Prin cântec, viața n-a-și o clipă-mi piere

Și mi-e frumusețea mâinii întinse

Cum să cântați voi, oameni, fără de moarte,

Fără trecute vieți renăscute-n altele? (---)

Aceste versuri exprimă contemplarea și valorizarea frumuseții lumii, a

misterului existenței și a trecerii timpului. Blaga își afirmă propria existență și
relația sa unică cu lumea, fără a renunța la mirarea și uimirea față de miracolul
vieții.

Poeziile moderniste ale lui Lucian Blaga prezintă o abordare subiectivă și uneori
enigmatică a temelor universale, cum ar fi iubirea, moartea, misterul și sensul
existenței. El folosește simboluri și imagini puternice pentru a transmite idei
profunde și a invita cititorul la reflecție și introspecție. Stilul său poetic îmbină
frumusețea formei cu profunzimea conținutului, creând o poezie cu multiple
straturi de semnificații și interpretări.

Poet şi filozof, Lucian Blaga transpune în lirică cele două concepte filozofice
originale: cunoaşterea luciferică şi cunoaşterea paradisiacă. Cunoaşterea
paradisiacă, de tip logic, raţional, se revarsă asupra obiectului cunoaşterii şi nu-
1 depăşeşte, vrând să lumineze misterul pe care astfel să-1 reducă. Cunoaşterea
luciferică nu are drept scop lămurirea misterului, ci sporirea lui. Prima numeşte
doar lucrurile, spre a le cunoaşte. A doua problematizează, producând în
interiorul obiectului o criză, care-1 descompune în ceea ce se arată şi ceea ce se
ascunde. Marele Anonim instituie cenzura transcendentă care limitează
cunoaşterea umană. Opţiunea filozofului merge în sensul cunoaşterii
luciferice, cu apologia intelectului extatic. Poetul susţine aceeaşi cale în arta
poetică Bu nu strivesc corola de minuni a lumii. „Obiectul cunoaşterii
luciferice este totdeauna «un mister» care de o parte se arată prin semnele sale
şi pe de altă parte se ascunde după semnele sale. [...] Cunoaşterea luciferică
provoacă o criză în obiect, «criză» în sensul unei despicări care răpeşte
obiectului echilibrul lăuntric."
Lucian Blaga a fost un important reprezentant al mișcării moderniste în poezia
românească. În creația sa poetică, el a explorat teme existențiale, metafizice și
filosofice, folosind o limbaj simbolic și imagistic complex.

Blaga a fost un poet profund introspectiv, preocupat de natura umană și relația

individului cu universul. În poezia sa modernistă, el a experimentat cu forme și
structuri poetice neconvenționale, utilizând metafore și imagini încărcate de
semnificație pentru a transmite idei abstracte.

Una dintre colecțiile sale de poezii celebre este "Poemele luminii" (Cântecul
luminii), publicată în 1919. Această colecție reprezintă o sinteză între tradiția
folclorică românească și tehnici moderne, rezultând într-o expresie poetică
originală și evocatoare.

Prin poezia sa modernistă, Lucian Blaga a contribuit la diversificarea și

îmbogățirea limbajului poetic românesc, aducând teme și abordări noi în
literatura română. El a căutat să exprime profunzimea și complexitatea existenței
umane prin intermediul metaforelor și simbolurilor, deschizând calea pentru o
explorare mai profundă a subiectivității și a misterului vieții.

Opera poetică a lui Lucian Blaga a rămas în continuare una dintre cele mai
valoroase și influente în literatura română și continuă să fie studiată și apreciată
atât în țară, cât și în afara ei.
Lucian Blaga a fost un important poet modernist român, al cărui impact asupra
poeziei moderne este deosebit de semnificativ. În contextul literar românesc,
Blaga a adus o schimbare profundă prin introducerea unor noi teme, stiluri și
perspective în poezia modernă.

Poezia modernistă, în general, se caracterizează prin încercarea de a depăși

convențiile tradiționale și de a explora noi forme de expresie artistică. Lucian
Blaga a îmbrățișat această direcție și a adus o abordare distinctă și inovatoare în
poezia modernă românească.

Una dintre trăsăturile distincte ale poeziei lui Blaga este filosofia profundă care
o însoțește. El a introdus elemente filosofice și metafizice în poezia sa,
explorând teme precum natura umană, existența, timpul și relația dintre individ
și univers. Prin intermediul metaforelor și simbolurilor, Blaga a creat imagini
bogate și complexe, care reflectă preocupările sale filosofice și existențiale.

De asemenea, Blaga a experimentat cu formele poetice și a adus inovații în

structura și ritmul poeziei. El a folosit tehnici moderne, cum ar fi versul liber și
jocurile de limbaj, pentru a-și exprima ideile și emoțiile într-un mod nou și
provocator.

Una dintre cele mai cunoscute colecții de poezie ale lui Lucian Blaga este
"Poemele luminii" (Cântecul luminii), publicată în 1919. Această colecție a
marcat debutul său literar și este considerată un punct de referință în poezia
modernistă românească. Prin intermediul acestor poeme, Blaga explorează
lumina ca simbol al cunoașterii, al înțelegerii și al transcendenței.

Lucian Blaga a fost un pionier al poeziei moderne în România și a deschis noi

orizonturi artistice prin abordarea sa profundă și originală. Operele sale continuă
să fie studiate și apreciate pentru originalitatea lor și pentru contribuția sa la
dezvoltarea literaturii românești și a mișcării moderne.

Pe lângă poezie, Blaga era cunoscut și pentru scrierile sale filozofice, în care a
explorat teme precum cunoașterea, cultura și natura spiritualității. El considera
că filozofia și poezia sunt strâns legate, iar ideile sale filozofice au influențat
adesea operele sale poetice.

Contribuțiile lui Lucian Blaga la literatura română și impactul său asupra

mișcării moderniste i-au adus un moștenire durabilă. Opera sa continuă să fie
studiată, celebrată și tradusă în diferite limbi, permițând cititorilor din întreaga
lume să aprecieze profunzimea și frumusețea poeziei sale.
Poezia modernistă a rupt cu tradițiile și convențiile literare existente înaintea sa
și a explorat noi modalități de exprimare artistică. Aceasta a pus accent pe
subiectivitate, pe introspecție și pe explorarea complexității emoționale a
individului. Poeții moderniști au căutat să transpună în cuvinte experiențe
interioare intense și adesea contradictorii, folosindu-se de imagini puternice și
de un limbaj poetic neconvențional.

Unul dintre pilonii poeziei moderniste este fragmentarea și dezordinea

structurilor tradiționale. Poeții moderniști au experimentat cu ritmul, rima și
lungimea versurilor, renunțând adesea la regulile stricte ale poeziei tradiționale.
Ei au utilizat imagini neașteptate, asocieri surprinzătoare și metafore complexe
pentru a transmite o gamă largă de sentimente și idei.