CURSANT: ION MARIANA

CONVERSIE PIPP
ANUL 1

COMENTARIU LITERAR
EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII
(1919)
LUCIAN BLAGA

In literatura română Lucian Blaga este un caz, deosebit, pentru că el este un poet
dublat de un filozof.Blaga este creatorul unui sistem filozofic propriu, iar în filozofia propriu-
zisă arată că existența este profund misterioasă. Prin știință, artă, religie și filozofie, omul
încearcă să dezlege tainele existenței, însă i se opune Marele Anonim(divinitatea) care instituie o
cenzură transcedentă, care acționează ca o barieră. În aceste condiții,cunoașterea este de două
feluri: cunoaștere paradisiacă de tip științific, prin care misterul este descifrat parțial cu ajutorul
intelectului logic, și cunoașterea luciferică de tip poetic, prin care misterul este sporit prin
intelectul extatic. Aceste idei din sistemul filozofic au fost anticipate în poezia Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii care deschide volumul de debut din 1919 ,,Poemele lumii”.
Poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, considerată și recunoscută drept arta
poetică a lui Lucian Blaga, este plină de construcții poetice inedite, care ne relevează un autor
profund, original, descedent, din categoria marilor gânditori și filozofi nu numai a literaturii
române ci și universale. ,,Afost puplicată inițial de profesorul Sextil Pușcariu în ziarul ,,Glasul
Bucovinei”, an II , nr. 49, din 3/16 Ianuarie 1919, și inclusă de Lucian Blaga in primul său
volum de versuri, Poemele luminii apărut în luna aprilie a aceluiași an la Sibiu”1
Poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o artă poetică modernistă prin
intermediul căreia poetul își expune concepțiile despre poezie și menirea creatorului în lume
Lucian Blaga modifică ideea tradițională de artă poetică, aceasta nemaifiind înțeleasă ca la

1
Mihai Ralea,Lucian Blaga: ,,În marea trecere” , în ,,Viața românească”, an xVII, nr. 5 mai 1924; apud Ion Bălu,
Lucian Blaga. Sinteze și comentarii literare pentru liceu, bacalaureat și admitere în învățământul universitar,
București, Mihai Dascăl Editor, p. 10.
1
Arghezi, ca ,, meșteșug” truda îndelungată asipra cuvântului,ci ca atitudine subiectivă față de
lume, ca modalitate fundamentala de a înțelege și a trăi experiența.
Datorită faptului că a fost așezată în fruntea volumului și ,, înaintea ciclului ,,Sufletul și
umbra sa”, I.Bălu consideră că ,,Prin aceasta paginare, poetul scotea textul în relief , conferindu-i
statutul special de artă poetică”2
Poezia apare ca o scurtă confesiune în care Blaga , vorbește despre atitudinea lui față de
tainele universului , optând cu fermitate pentru cunoașterea poetică, luciferică, prin intermediul
căreia conștiința sa creatoare accentuează misterul și dă naștere metaforelor, imaginilor în care se
intuiește simultan existența în planuri diferite în ordinea lucrurilor: unul concret și unul
abstract.Poezia se încadrează în lirica modernistă,atât prin fenomene formale cât și prin aspecte
de conținut. Din punct de vedere al formei, versurile lui Blaga evidențiază tehnica
ingambamentului, care favorizează exprimarea plenara a sentimentului eului liric.De asemenea
versul liber și măsura variabilă accentuează viziunea expresionistă asupra lumii.
În ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, Lucian Blaga își exprimă concepțiile sale
despre rolul și importanța poetului dar și a poeziei în procesul cunoașterii, în raport cu
lumea,universul dar și cu viața. ,,Credință în poezie văzută ca iraționalitate,ca intuiție pură are
pătrunde în esența misterioasă a lumii,atinge absolutul și-l exprimă fără să-l închidă în schema
limitativă a conceptului.Lumea este reprezentată ca o corolă de minuni: flori, ochi, morminte,
acele morminte risipite pe verIle plaiuri transilvane, pe care poetul ... avea să proiecteze hora
voioasă a iezilor , așa cum altădată Montaleavea să evoce pe piatra unui sarcofag etrusc hora
străveche a iepurilor”3
Teme precum creația, cunoașterea, iubirea sunt susținute de motive cum ar fi:lumina,
misterul, luna, întunericul , iar toate acestea conturează caracterul marcat subiectiv al textului,
care, totodată, este susținut și de repetarea aproape obsedantă a prenumelui personal ,,eu”. În
centrul poeziei se situează , așadar, un eu liric de tip expresionist care se vrea intr-o permanentă
contopire cu ,,Marele tot”. Sub aspect compozițional , poezia este organizată în trei segvențe
construite într-o opoziție elementară, de la negație la afirmație.Poetul ,, nu strivește”, ,, nu ucide”
și ,,nu sugrumă” tainele întâlnite în calea sa, pentru că lumea, în întregul ei, rămâne ,,uimitoare
corolă de minuni” ce închide semnificații neștiute sau neânțelese încă. Imaginea este treptat
amplificată prin noi elemente ce sporesc misterul lumii: ,,taine”, ,,vraja nepătrunsului ascuns”, ,,
adâncimi de întuneric”, ,,întunecată zare.” ,, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii “ se
constituie ca un act de mărturisire a unui crez artistic și a unei atitudini filozofice, având în

2
Ion Bălu,lucr.cit, p. 10
3
Rosa de-l Conte, Tânărul Blaga În Introducere la Lucian Blaga, Poesie 1919-1943, Roma, Leticia Editori 1971; apud
Lucian Blaga interpretat de.... , antologie, tabel cronologic de bibliografie de Emil Vadilescu, Bicurești, Editura
Eminescu, 1981,p. 120
2
centru metafora-titlu care sintetizează câteva dintre arhetipurile obsedante ale gândirii poetului
filozof. ,, Corola de minuni a lumii” este metafora care definește universul pe care poetul aspiră
sa- l cunoască, o lume care este parcă un conglomerat neprecizat alcătuit dintr-o serie întreagă de
simboluri:,,flori”- element vegetal care implică o existență inocentă, viața în totalitatea trăirilor
ei, ,,ochii”-conștiința umană reflexivă,dar și sufletul,înțelepciunea, ,,buze”-sugerând deopotrivă,
rostirea, civântulși trăirea și ,,morminte”-marea taină a morții.Pusă în legătură cu verbul ,,a
strivi”, forma negativă, metafora ,, Coronei de minuni” tranzimite o nepotolită sete de
cunoaștere, o dorință puternică de a decodifica Misterele universului, de a înțelege totul.Dorința
de cunoaștere, însă,este situată într-un plan al poziții lui, al luminii și al iubirii, pentru că poetul
nu ucide ,, cu mintea tainele” întâlnite în calea sa.Asa dar enumerația de metafore,,flori, ochi,
buze ori morminte”dezvăluie o lume în care este eul un obiect al contemplației și ali uniri
poetului.Atitudinea de protejare a misterelor este explicație prin iubire,sentiment care capătă, la
Blaga, semnificația unui mijloc de cunoaștere senzorială, prin care eul liric este receptiv la
frenezia și vitalismul existenței.
Încă de la începutul poeziei,autorul încercă șă-și exprime clar intenția nevinovată de a ,,nu
strivi corola de minuni a lumii”, adică de a nu tulbura frumusețea și misterul elementelor
cunoașterii mai puțin accesibile. Referitor la cuvăntul ,, eu”, Marin Mincu remarca:,, Când Blaga
spune,, eu” ... , el deja presupune poezia în genere ca fiind manifestarea imperativă și a
individualității subiective, privită în raport cu ,,lumea” și cu ceilalți, cu ,,alții”. .. Eul blagian
devine o ipostază interiorizată, adresându-se doar sieși, într-o confesiune șoptită, privindu-se pe
sine doar în raport cu ,,lumea” care nu este cea reală, ci lumea imaginară, univers interior
construit din aspirațiile cele mai profunde ale ființei.Eul simțit( adică cel ce se manifestă prin
afecte, impulsuri,atitudini, înfiorător) se adresează lumii simțite, adică unui real negat în
exterioritatea sa pentru a fi recreat sub formă de imagine exaltată ( ,, corola de minuni a lumii)”.4
Metafora ,, lumina altora” care marchează segvența adora a poeziei semnifică distanțarea
rațională de realitate și sugerează ideea că risipirea tainelor îi apare poetului ca un gest de crudă
violență, aspect subliniat și prin alegerea verbelor cu sens brutal: ,, sugruma”, ,, nu ucid”.
Această metaforă,, lumina mea”, ceea ce imprimă poemului o notă distinctă.,,lumina” nu
constituie numai un simbol al rațiunii umane, ci devine o metonimie pentru ființa iubită.Astfel
Blaga enunța una dintre temele majore ale volumului său, iubirea văzută ca un instrument al
cunoașterii, o cale de acces la tainele lumii.Sintagma ,,eu cu lumina mea” poate sugera, din acest
punct de vedere, eternul cuplu uman,ce contribuie el însuși, prin misterioasă forță de atracție a
dragostei la sporirea tainelor lumii.
4
Marin Mincu, Comentarii asupra poeziilor ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” și ,,Paradis în destrămare”, în
Lucian Blaga: Poezii, 1995, p. 68-75, 193-195;reprodus în Ion Bălu, Lucian Blaga, Sinteze și comentarii literare
pentru liceu, bacalaureat și admitere în învățământul universitar, București,Mihai Dascăl Editor, p.53.
3
 ,,Lumina altora” poate sugera cunoașterea concretă, care se mulțumește cu partea văzută,
știută a lucrurilor și este mult diferită față de ,, lumina mea”, care este cea a poetului. Prin
lumina sa, adică modul de gândire și pătrundere a celor ascunse omului obișnuit, poetul încearcă
sa sporească a lumii taină”,comparându -se cu astrul selenar,,luna” care la rândul ei, este un
potențator al misterelor nocturne. Astfel, ființei umane nu îi este permisă cunoașterea integrală a
tainelor, decât până la un anume punct, peste care nu se poate trece., Imposibilittea efectivă de a
atribui o accepție rațională tainelor neștiute ale realității, de a le cuprinde cu mintea, sporește, în
schimb,aptitudinea poetului de a le îmbrățișă cu inima, cu ,, iubirea”..Versurile configurează o
antiteză evidentă:,,lumina altora” poate semnifica distanțarea rațională de realitate;,, lumina
mea”, dimpotrivă,apropierea, dorința de integrare în marele Tot”5
Comparația metaforică:,,și-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micșorează, ci
tremurătoare/ mărește și mai tare taină nopții,/ așa îmbogățesc și eu întunecată zare/cu largi fiori
și de sfânt mister” evidențiază imposibilitatea rațiunii umane de a cunoaște totul,de a descoperi
toate misterele universului. Prin cunoașterea rațională , rece, paradisiacă, ființa umană nu poate
ajunge la cunoașterea deplină.Nici cunoașterea luciferică, nu oferă cheia misterelor, dar scopul
acesteia este altul și anume potentarea și permanentizarea tain
elor. Iubirea,în acest sens, devine nu doar o cale de acces spre necunoscut ci și o modalitate de
existența.Fiorii de sfânt mister evocă posibila emoție resimțită de eul liric în fața sentimentului
care are forța de a construi lumea. Finalul poeziei:,, Și ce- i neânțeles/ se schimbă- n ne- nțelesuri
și mai mari/sub ochii mei-/căci eu iubesc/și ochi și buze și morminte” propune indentificarea
eului liric cu lumea, integrarea lumii în sufletul lui și deschiderea spre un univers de semne și
simboluri.
Expresia ,,largi fiori de sfânt mister”, după părerea lui I.Bălu, ,, pot oglindi intensitatea
trăirilor sufletești, puternică vibrație a umanului în mijlocul miracolelor firii și a frumuseților
lumii;alături de ,,lumina” sa și împreună cu ea, poetul năzuiește la o indentificare cu lumea și la
integrarea lumii în sufletul său, a deschiderii spre un univers de semne și simboluri sintetizat în
versurile:...eu iubesc și flori, și ochii, și buze, și morminte”6
Versul ,, așa îmbogățesc și eu -ntunecata zare” definește relația de comunicare a eului liric cu
misterul. ,,Tot ce-i neânțeles/ se schimbă-n neânțelegeri și mai mari” este expresia prea-plinului ,
a bogatului, a împlinirii unui mister total,cosmic.Finalul poeziei are un rol concluzia,deși
exprimă raportul de cauzalitate ,, caci”.Cunoașterea în sens poetic este prin excelență, creatoare
și afectivă. Ultima structură redă redă cel mai bine atitudinea subiectului cunoscător, una pur
contemplativă.

5
Ion Bălu, lucr. Cit.,p. 11
6
Ibide
4
 ,, Opoziția, mai mult implicită, sub semnul căreia poemul, e subliniată încă o dată în finalul
lui:,, că eu iubesc/ și flori, și ochi, și buze și morminte”- toate formele vii ale vieții, ca și pe
acelea rapuse7
Profunzimea și originalitatea ideilor poetice, dublate de adâncimea gândirii filozofice,
abstracte, îmbinate prin asocieri de cuvinte și expresii rar întâlnite,transformă poezia ,, Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii” într- una dintre cele mai frumoase dar și complexe poezii din
literatura noastră interbelică, revelând-l pe autorul său ca un scriitor genial, de un talent
incontestabil.În poezia lui Blaga limbajul artistic și imaginile artistice sunt puse în relație cu un
plan filozofic secundar.O particularitate stilistică este organizarea ideilor poetice în jurul unei
imagini realizate prin comparația amplă a elementului abstract, de ordin spiritual, cu un aspect al
lumii materiale, termen concret, de un puternic imagism.O altă preferință la nivelul figurilor de
stil este cultivarea cu predicție a metaforei revelatorii (,,corola de minimi a lumii”, ,, vraja
nepătrunsului ascuns”, etc) dar și a metaforei plasticitate, câte dă concrețe faptului.
La nivel lexico-semantic observăm că terminologia abstractă,lexicul împrumutat din sfera
cosmicului și a naturii este organizat ,, ca forme sensibile ale cunoașterii”(Ștefan
Munteanu).Câmpul semantic al misterului este realizat prin termeni/structurulexicale cu valoare
de metafore revelatorii: ,,tainele”, ,, nepătrunsul ascuns”,,, a lumii taină”,,întunecată zare”, ,,sfânt
mister”, ,,ne-nțeles”, ,,ne-nțelesuri și mai mari”.Opoziția lumină-întuneric relevă simbolic relația
cunoaștere poetică , luciferică ( prin iubire și creație) cunoaștere logică, rațională, paradiziacă.
,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga este o artă poetică modernă
pentru că interesul autorului se deplasează de la principiile tehnicii poetice ( restrăngerea,
enumerarea metaforelor care sugerază temele creației sale și la exemplificarea unor elemente de
expresivitate : metaforă recelatorie,comparație amplă,versul liber , relația poet- lume și poet-
creație.Creația este un mijlocitor între eu( coștiința individuală) și lume.Sentimentul poetic este
acela de contopire cu misterele universale, cu esența lumii. În concepția lui Lucian Blaga, actul
poetic convertește ( transfigurează) misterul, nu îl reduce.
Concepția despre poezie a lui Lucian Blaga se circumscrie problematicii cunoașterii.Rolul
poetului este de a spori misterul lumii prin creație .Sintagma ,,calea mea subliniază caracterul de
artă poetică a textului, destinul poetic asumat printr-o viziune proprie asupra lumii
În poezia Eu nu strivesc ,,Corola de minuni a lumii” există o identitate între planul
autorului și cel al eului liric, deoarece discursul liric redă cu mijloace poetice aspecte ale
filozofiei lui Blaga, precum atitudinea de potențare, de sporirea a misterelor Universului sau
opțiunea pentru cunoașterea luciferică.
7
George Gană, Opera literară a lui Lucian Blaga, cap. Corola de minuni a lumii, București,Edituea
Minerva,1976,pp.158-160;reprodus în Ion Bălu,Lucian Blaga.Sinteze și comentarii literare pentru liceu, bacalaureat
și admitere în învățământul universitar, București,Mihai Dascăk Editor, p.48.
5
 BIBLIOGRAFIE:
Bălu,Ion,Lucian Blaga. Sinteze și comentarii literare pentru liceu, bacalaureat și admitere în
învățământul universitar,București, Mihai Dascăl Editor.
Gană Gheorghe,1976, Opera literară a lui Lucian Blaga, București, Editura Minerva
Micu,, Dumitru 2003, Lucian Blaga- autofăurirea prin logos, Bucurwști, Editura Constelații.
Todoran Eugen, 1976, Lucian Blaga-mitul poetic,București,E.P.L.
Cimpoi, Mihai, 1997, Lucian Blaga,paradisiacul, lucifericul, mioriticul, poem critic, Cluj-
Napoca:Editura Dacia