Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga

1. Încadrare în epocă
a) Poet
Lucian Blaga (1895-1961), poet ,,al sufletului și nu al lumii exterioare” (Tudor
Vianu), reprezintă unul dintre marile nume ale culturii românești din perioada interbelică.
Este o personalitate de tip enciclopedic, manifestându-se în mai multe direcții: poezie,
dramaturgie, filozofie, eseistică, toate fiind expresia unei structuri spirituale modelate de
împrejurările existenței:
 s-a născut în satul Lancrăm (jud. Alba), motiv pentru care cea dintâi lume cunoscută,
cea a satului, va primi o altă dimensiune decât cea reală, devenind un tărâm fabulos,
deosebit prezentat în poezia ,,Sufletul satului” prin versul ,, Eu cred că veșnicia s-a
născut la sat”;
 un rol foarte important în modelarea sufletului poetului l-a avut muntele, a cărui
revelație a avut-o la vârsta de 8 ani, intrarea în munte fiind resimțită ca o trecere în alt
spațiu și alt timp decât cele obişnuite;
 un alt factor decisiv în devenirea lui Blaga l-a constituit comportamentul părinţilor
(tatăl- preotul satului, un intelectual cu preocupări multiple; mama- o ființă cu
mentalitate arhaică, fără o cultură deosebită).
Blaga defineste poetul ca fiind nu doar ,,un mânuitor”, ci și ,,un mântuitor” al
cuvintelor. În timpul vieții i-au fost publicate 7 volume:
,,Poemele luminii”(1919) ,,La cumpăna apelor”(1933)
,,Paşii profetului”(1921) ,,La curțile dorului”(1938)
,,În marea trecere”(1924) ,,Nebănuitele trepte”(1943)
,,Lauda somnului”(1929) ,,Poezii”(1962, postum)

b) Filosof
Blaga debutează în 1919 atât în calitate de poet, cât și ca filozof. Creația
filozofică a lui Blaga este împărțită în: Trilogia cunoașterii, Trilogia culturii și
Trilogia valorilor. Cea de-a patra, cosmologică, a rămas la stadiul de proiect.

În filozofie blagiană, principiul absolut, creator al universului este numit

Marele Anonim, iar eforturile ființei umane de a înțelege misterul sunt concretizate în
diverse acte de cultură. Omul trăiește într-un univers propriu, definit de mister, pe care
caută să le descifreze. Condiția lui este însă una tragică, deoarece Marele Anonim îi
refuză acestuia cunoașterea adevărului ultim/absolut prin impunerea unei bariere
numită de Blaga cenzură transcendentă, ce are o funcție dublă:
 limitează cunoașterea umană, protejându-l astfel pe Marele Anonim;
 incită omul, dând naștere la numeroase acte de cultură.
 În centrul filozofiei lui Blaga se află problema cunoașterii. Aceasta este de
două tipuri:
 paradisiacă->de tip logic, rațional
 luciferică->ce are în vedere în totdeauna un mister, cunoaște o nouă clasificare:
a) pluscunoașterea (prin care misterul este parțial descifrat);
b) zerocunoașterea (misterul rămâne în starea inițială);
c) minuscunoașterea (misterul este amplificat prin intuiţie).

În sistemul filozofic și poetic al lui Blaga, un rol important îl ocupă metafora.

El vorbește despre două tipuri de metafore:
 metafore plasticizate- care se realizează la nivelul limbajului prin substituirea unui
element cu altul pe baza asemănării
ex. Soarele-lacrima Domnului
 metafore revelatorii- care pun în evidență ceva ascuns, îmbogațind semnificațiile
aspectelor la care se referă.
ex. corola de minuni a lumii=metaforă revelatorie pentru univers.

2. Încadare în curentul literar: modernismul (vezi la Arghezi)

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

3. Apariţie. Temă.
 ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o artă poetica ce deschide
volumul de debut a lui Blaga (,,Poemele luminii”, 1919). În aparenţă, temele
predilecte ale volumului sunt natura şi iubirea; în esenţă, el cuprinde meditaţii lirico-
filosofice asupra condiţiei omului în univers.

4. Titlul, o amplă metafora revelatorie, este alcatuită din două marci lexico-
gramaticale ale prezenței eului liric in text (eu - pronume personal, nu strivesc – verb,
ambele la persoana I) şi sintagma ,,corola de minuni a lumi” care definește
prefecțiunea universului, corola fiind un simbol al echilibrului perfect.

5. Structură și semnificații
Poezia conține trei secvențe lirice care compun un discurs subiectiv.
I. Prima secvență debutează cu reluarea titlului, accentuând ideea enunțată si
detaliind-o. Spre deosebire de omul de știință care cercetează rațional universul,
poetul descoperă o altă cale de cunoaștere fără a ucide frumusețea și farmecul lumii
sale. Verbele la formă negativă ,,nu strivesc” și ,,nu ucid” îl absolvă de vina distrugerii
,,cu mintea” a tainelor întâlnite de-a lungul drumului vieții: ,,în calea mea”.
Enumerația locurilor sacre pline de mister ,,în flori, în ochi, pe buze ori morminte”
echivalează cu metafora revelatorie, ,,corola de minuni a lumii”, deoarece aceastea
trimit la frumusețea vieții (flori), cunoaștere (ochi), iubirea (buze) și moarte
(morminte).
II. A doua secvență lirică este mai amplă și se bazează pe antiteza eu –
alții. ,,Lumina altora”, adică modalitatea de cunoaștere a oamenilor de știință, este
distructivă, pentru că ,,sugrumă” misterul numit metaforic ,,vraja nepătrunsului
ascuns”. Cel de-al doilea termen al antitezei, introdus prin conjuncția ,,dar”, definește
individualitatea poetului, care prin cunoașterea luciferică potențează progresiv ,,taina
lumii”.
Comparaţia amplă între acţiunea poetică şi efectul de clar-obscur pe care îl
produce luna asupra nopţii este foarte sugestivă. Astrul nocturn ,,nu micșorează”, ci
amplifică taina, dându-i proporții infinite, la fel ca și creatorul. ,, Neînţelesul” se
transformă în ,,neîntelesuri și mai mari”, fiind vegheate de lumina poetică / lunii.
III. Ultima secvență lirică are rolul unei concluzii introduse prin
conjuncția ,,căci” și reia parțial versurile cheie ale poeziei. A potența misterul
înseamnă, pentru creator, a iubi tot ceea ce ține de taina lumii: nașterea (flori), viața
(ochi, buze) și moartea (momentul esenţial al sfârşitului).
Pentru anul apariției (1919), poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
este absolut modernă sub aspect compozițional, Blaga renunță la rimă și la structurile
clasice, el alternează versurile lungi cu cele scurte pentru a sublinia ideea poetică și
anume aceea a datoriei poetului de a a amplifica misterul care-l înconjoară. Acest
procedeu care constă în continuarea ideii poetice în versul următor fără a marca acest
lucru printr-o pauză se numeste ingambament.
 Concluzie: Lucian Blaga este primul poet român care a reușit să sincronizeze
formele poeziei românești cu cele europene în mod definitiv. Parcurgând lirica
blagiană, criticul literar Eugen Lovinescu îl consideră pe autor unul dintre cei mai
originali creatori de imagini ai literaturii noastre.