Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga alături de Ion Barbu, George Bacovia și Tudor Arghezi dau literaturii române
moderne o nouă dimensiune culturală . Marele merit al poetului este integrarea unui sistem
filosofic propriu în axul liric.

Curentul literar în care el se înscrie este modernismul de tip expresionist. El își are originea în
Germania și pledează înspre căutarea absolutului, contopirea cu transcendentul, refacerea
echilibrului primordial.

Lucian Blaga lansează cartea de poezii intitulată „Poemele luminii” în anul 1919. „Eu nu strivesc
corola de minuni a lumi” este opera care deschide volumul. În același an este lansat și volumul
de aformiste filosofice „Pietre pentru templul meu”

Opera lirică supusă analizei este o artă poetică programatică. Poetul își expune propriile
concepții despre literatură și modul în care ea poate fi receptată.

Poezia nu poate fi interpretată fară apelarea la unele noțiuni filosofice blagiene teoretizate în
trilogiile sale.

Titlul poemului are ca reper central pronumele personal eu, menit să desemneze atitudinea eului
liric. Scopul lui este de a proteja misterul universului. Sintagma „corola de minuni a lumii”
reprezintă frumusețea existentului impregnată în mister.

Din punct de vedere compozițional, opera, este structurată în 20 de versuri scrise în stil modern,
fară rimă si alte elemente de prozodie clasice. Poezia se poate împărți în trei secvențe lirice.

În prima secvență lirică se prezintă apetența eului liric înspre protejarea misterului universului.
Utilizarea timpurilor verbale la prezent au ca efect stilistic plasarea acțiunii într-un prezent etern,
imposibil de împiedicat.

Eul liric enumeră elemente care țin de compoziția existentului precum, flori, ochi, buze,
morminte. Scopul său este de a le proteja si de a nu le ucide cu mintea.

Cea de a doua secvență lirică prezintă două moduri de a cunoaște tainele universului. Lucian
Blaga creează un sistem propriu filosofic, menit să conducă la revelarea unor taine.

Poetul accede la o cunoaștere de tip intuitiv, numită de Blaga, cunoașterea Luciferică. Rolul
scriitorilor este acela de a spori taina lumii și nu de o revela. În schimb oamenii de știință
pledează spre cunoașterea prin rațiune, cea Paradisiacă. Pentru eul liric, singurul mod de a
proteja corola este cunoașterea Luciferică.

Ultima secvență lirică întărește ideea centrală a poeziei. Eul liric schimbă neînțelesul în
neînțelesuri și mai mari. Astfel misiunea sa este dusă la bun sfârșit.
Imaginarul poetic este alcătuit din diverse figuri de stil și imagini artistice. Lucian Blaga
introduce metafora revelatorie, menită să transmită o suită de idei. Sintagma „largi fiori de sfânt
mister” este o astfel de metaforă. Metafora plasticizantă are doar un rol ornant.

La nivel de artă poetică, opera punctează misiunea poetului. El este menit a proteja tainele
existentului.

Astfel Lucian Blaga creează o poezie programatică, prin care prezintă misiunea poetului într-o
lume a crizei existențiale.