Corola

Modernismul este o ampla miscare culturala cu tendinta de reinnoire, aparuta in spatiul romanesc la finalul secolului XIX. Acesta s-a
constituit in jurul revistei si cenaclului "Sburatorul", promovand aspecte precum universul citadin, analiza psihologica, personajul intelectual sau
legatura cu filosofia. Lucian Blaga a fost un poet, filosof si dramaturg roman, care inoveaza literatura romana prin preocuparea sa fata de
problema cunosterii. Poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" deschide volumul de debut a lui Blaga din 1919, "Poemele luminii", si
este una dintre nenumaratele meditatii pe tema rostului creatiei poetice si a tipului de cunoastere pe care aceasta o implica.

O prima trasatura ce incadreaza poemul in modernism este caracterul sau de arta poetica("arspoetica"). Lucian Blaga accentueaza
ideea raportului dintre poet si creatie, rolul sau fiind acela de a spori tainele lumii. Acesta îşi exprima atat crezul liric(propriile convingeri despre
arta literara), cat şi viziunea sa asupra lumii. Prin mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre poezie şi despre rolul poetului (raportul
acestuia cu lumea şi creaţia, problematica cunoaşterii). O alta trasatura modernista se regaseste la nivelul prozodiei: poezia este construita sub
forma unui monolog liric, care are la baza ingambamentul(formularea cu majuscula a unei idei principale si continuarea ei cu litera mica, intr-un
discurs fluid). De asemenea, discursul liric este structurat in 20 de versuri libere(cu metrica variabilă şi măsura inegală), al căror ritm alert redă
fluxul ideilor şi greutatea sentimentelor.

Tema poeziei este una filosofica: cunoasterea. Poetul descrie prin metaforele revelatorii "lumina mea" si "lumina altora", cele doua
tipuri de cunoastere: cea luciferica si cea paradisiaca. Prima secventa(primele 5 versuri), exprima concentrat atitudinea poetului fata de tainele
lumii: refuzul cunoasterii paradisiace(logice), cu ajutorul verbelor la forme negative: "nu strivesc", "nu ucid". Apar de asemenea, metaforele-
simbol: "flori", "ochi", "buze", "morminte", care pot fi interpretate ca elemente reprezentative ale universului, ca simboluri ale vietii si mortii. A
doua secventa(mai ampla) se construieste pe baza antitezei. Sunt puse in antiteza doua concepte filosofice: "lumina altora" si "lumina mea",
adica cunosterea paradisiaca si cunoasterea luciferica. Astfel, "Lumina altora sugruma" misterele lumii prin incercarea de a descifra esenta("vraja
nepatrunsului ascuns/in adancimi de intuneric"). Cuvintele-simbol sugereaza misterul: "ascuns", "adancimi", "intuneric", "nepatruns". Misterele
ies la iveala, doar prin cunoasterea luciferica, comparata cu "luna", care sporeste necunoscutul.

Un prim element de compozitie este titlul, fiind o metafora revelatorie, care semnifica ideea cunosterii luciferice si exprimand
datoria poetului de a potentia misterele universului, adica "corola de minuni a lumii". Corola este imaginea acestora, care compun lumea, iar
poetul contempla aceste taine prin imaginatia sa, refuzand calea rationala. Motivul central este bineinteles, cel al luminii(metafora cunosterii). Un
alt element de compozitie este lirismul subiectiv, prezent in opera blagiana. Fiind o poezie de tip confesiv, se remarca marci lexico-gramaticale
specifice persoanei I: pronumele personal "eu", adjectivul pronominal posesiv "(calea) mea", verbele "nu strivesc", "nu ucid" si "iubesc" etc.

In concluzie, poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga, este incarcata de metafore, textul fiind astfel, o arta
poetica, cu act de marturisire a unei conduite filosofice.