Arta poetica moderna

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga
Realizati un eseu de 5-6 pagini in care sa comentati viziunea despre lume asa cum reiese
dintr-o opera, apartinand poetului Lucian Blaga, avand in vedere:

 Incadrarea poetului in perioada literara si sfera de preocupari (filozof, prozator..)

 Specificarea unor opere apartinand fiecarui domeniu (proza – Hronicul si cantecul varstelor,
folozof – strilogii)
 Sistemul filozofic blagian (cunoasterea, metaforele)
 Dezvoltarea operei poetice pe etape (prima baza)
 Aparitia operei
 Indicarea ipotezei (arta poetica moderna cu influenta expresionismului)
 Comentarea titlului
 Tema, subteme, motive literare
 Comentarea versurilor cu citate evidentiind viziunea asupra cunoasterii
 Stilul artistic
 Metrica si prozodia (tehnica ingambamentului + vers liber)
 Concluzia
 Opinia

Eseu demonstrativ
Autor
Lucian Blaga a fost un filozof, poet, dramaturg, traducator, jurnalist, profesor universitar,
academician si diplomat roman, marcand perioada interbelica prin personalitatea sa
impunatoare. Ca si exemple de opere pentru poezie avem Poemele luminii (1919) si Pasii
profetului (1921), pentru dramaturgie avem Zamolxe, Mister pagan (1921), pentru proza
avem Hronicul si cantecul varstelor, iar pentru folozofie strilogii.
Lucrarile sub forma de triologie: striologia culturii, a valorii si a cunoasterii surprind viziunea
folozifica a lui Lucian Blaga in care se dezvolta cu privire la poezie 2 concepte operationale:
cunoasterea si stilul.
Filozoful Lucian Blaga defineste 2 tipuri de cunoastere pornind de la simbolistica luminii ce
primeste astfel sens metaforic. Cunoasterea luciferica specifica poetului este contrara
ratiunii si logicii, avand ca scop potentarea misterului universal pe care prin poezie, poetul il
ascunde in metafore.
Cunoasterea paradisiaca este specifica oamenilor de stiinta sau celor logici si rationali care,
cu ajutorul inteligentei descifreaza universul, explicandu-i tainele. Cele doua tipuri de
cunoastere sunt antitetice, scopul lor fiind diferit: cunoasterea poetului protejeaza tainele
universului in cuvinte, iar cunoasterea rationala distruge misterul.
Stilul artistic specific poeziei blagiene se bazeaza pe metafora, un element important al
filozofiei culturii si cunoasterii. Astfel, in conceptia ganditorului, poet se diferentiaza
metafora plasticizanta care da concretete termenilor fara a le imbogati continutul, specifica
timpului de cunoastere paradisiaca si metafora revelatorie care defineste un mister
essential prin insusi continutul lui.
Se contureaza astfel un ansamblu al poeziei modern in viziunea lui Lucian Blaga dominate
de simbolistica luminii asociata ideii de cunoastere.
Obiectul cunoasterii luciferice este intodeauna un mister care pe de o parte se arata prin
semnele sale si de pe o alta parte se ascunde dupa semnele sale […] Cunoasterea
luciferica provoaca o criza in obiect <<criza>> in sensul unei despicari care rapeste obiectul
echilibrului launtric.

Etape de creatie
Etapele creatiei poetice se organizeaza in functie de eul liric ce-si gaseste ipostaze diferite
de acceptare sau de negare a universului. Se reflecta astfel raportul sinelui cu universal: eul
stihial dezlantuit, eul de tip problematizator, intrebator, eul alienat, instrainat, eul reconcilian.
Etapele creatiei blagiene in numar de 4 se incadreaza in volume representative ce
urmaresc elemente moderne expresioniste sau de tip traditionalist:
Prima etapa este inceputul poetic sta sub semnul expresionismului mitic si spiritualist. Blaga
marturiseste ca vine catre expressionism din directia unui “traditionalism metafizic
autohton”. El respinge caricaturalul si grotescul cultivat de expresionistii germani,
manifestandu-se euforic si extatic. Imaginea existentei si a lumii este inclusa de o unitate
cosmica. Exarcebarea eului, isteria vitalista, elanul dianisiac.
A doua etapa incepe cu volumul “In marea trecere” (1924) si continuand cu “Lauda
somnului” (1929) “rupture antalogica” dintre eul liric si univers se precizeaza. Vitalismul este
inlocuit prin intrebarile tulburatoare asupra sensurilor existentei. Poezia tinde catre
interioritate pura, fara imagine.
A treia etapa contine volumele “La cumpana apelor” (1933) si “La curtile dorului” (1938)
marcheaza o mai accentuate inspiratie folclorica. Misterul este insufletit de regresiune.
Ipostaza alienarii, tagaduitoare a eului, particularitatile tematice si stilistice indreapta poezia
spre blagianism.
Ultima etapa este reprezentata de schimbarea zodiei se produce odata cu volumul
“Nebanuitele trepte” (1943) si se manifesta plenar in postume. Dupa etapa negatiei
antalogice, volumul aduce reconcilierea cu sine, prin forta inefiabila a cantecului.

Opera
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este asezata in fruntea primului
volum a lui Lucian Blaga, Poemele luminii (1919).

Ipoteza
Opera este o arta poetica moderna pentru ca interesul autorului este deplasat de la tehnica
poetica la relatia poet – lume si poet – creatie, avand influente de expresionism.

Explicare titlu
Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Pronumele
personal “eu”este asezat orgolios in fruntea primei poezii din primul volum, adica in fruntea
operei. Plasarea initiala poate corespunde influentelor expresioniste din volumele de
tinerete, dar mai ales exprima atitudinea poetului – filozof de a proteja misterul lumii,
izvorata din iubire. Verbul la forma negativa “nu strivesc” exprima refuzul cunoasterii de tip
rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica/poetica. Metafora revelatorie “corola de
minuni a lumii”, imagine a perfectiunii, a absolutului.

Tema si motive literare

Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale universului,
cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire. Ca si motive
literare avem luna, taina, flori, ochi, buze, etc.

Interpretare secvente
Opera se bazeaza pe o structura antitetica in care se identifica 3 secvente.
Prima secventa lirica contine primele 5 versuri ale poeziei in care eul poetic defineste
viziunea proprie asupra universului.
Secventa a doua este cuprinsa de la versul 6 pana la versul 14. Ultima secventa lirica
curpinde ultima parte a poeziei pana la versul 20 in care se reia ideea de iubire a
universului asupra caruia se reflecta cunoasterea luciferica.
Poezia debuteaza cu sintagma titlu in care se reia in mod symbolic metafora perfectinii
universale. Forma negativa a verbelor nu strivesc, nu ucid semnifica o acceptare a lumii in
perfectiunea ei vazuta prin prisma cunoasterii luciferice. Mintea impune ratiune opusa
menirii poetului identificata in versul “in calea mea”. In ampla enumeratie “in flori, in ochi, pe
buze ori morminte” se afla universal identificat prin elementele lui de baza: florile arata
misterul frumusetii si al vietii, ochii surprind misterul sinelui, buzele subliniaza taina
cuvantului si a iubirii, iar mormintele taina mortii.
Metafora luminii “lumina altora” reprezinta cunoasterea de tip paradisiaca a carui scop este
perceperea universului.
Ca urmare, vraja nepatrunsa va fi descifrata, iar universal isi va pierde farmecul din
adancimile de intuneric.
Si pentru ca menirea poetului este de a scrie poezie schimband mentalitati datorita puterii
cuvantului va reusi sa aduca si mai spornic taina universala.
Se compara cu luna motiv, literar romantic, astru ceresc, ce il inspira si da farmec noptilor.
Fiorii de sfant mister sunt de neinteles pentru neinitiati, pentru rationali si intelegere, scopul
fiind de a metaforiza universal sub ochii poetului care se inspira din toate tainele acestuia:
din frumos si viata (flori), din cunoasterea de sine si existenta (ochi), din iubire si cuvant
(buze), din marea taina a mortii, marea trecere (morminte).
Opera se organizeaza datorita temei pe baza campului semnatic al cunoasterii idenfiticat cu
ajutorul celor doua metafore centrale “lumina mea” si “lumina altora”. Verbele la forma
negativa “nu strivesc”, “nu ucid” si cele care arata o acceptare a universului fara a-l
schimba, “iubesc” si “intalnesc” se opun verbului “sugruma”, facandu-se astfel separarea
dintre poet si lume.
La nivel artistic, opera are ca principala metafora revelatorie a poeziei care apare inca din
titlu “corola de minuni a lumii”si semnifica ideea cunoasterii luciferice. Ea este reluata in
incipitul poeziei, iar semnificatia ei este completata prin folosirea unor verbe la forma
negative “nu sporesc”, “nu ucid”. O alta metafora revelatorie care apare in poezie este
metafora lumii care simbolizeaaza cunoasterea. Cele doua tipuri de cunoastere sunt redate
prin asocierea elementelor de opozitie cu verbe sugestive care le pun si mai bine in
evidenta: “Lumina altora/sugruma vraja nepatrunsului ascuns”, in timp ce eul liric blagian
“spoveste”, “a lumii taina”/ […] nu micsoreaza, ci tremuratoare/mareste si mai tare taina
noptii.
Mare parte din imaginile poetice din poezie se bazeaza pe asocierea unui element abstract
cu unul concret. De exemplu, cele patru metafore – simbol care alcatuiesc “minunile
corolei”si care se referea la temele creatiei blagien “flori si ochi si buze si morminte”. Alte
figuri de stil avem epitetul metaforic si inversiunea “nepatrunsul ascuns” sau “intunecata
zare”.

Metrica si prozodie
Poezia este alcatuita din 20 versuri libere (cu metrica variabila si cu masura inegala) al
caror ritm interior reda fluxul ideilor si fantezia sentimentelor. Euforia versurilor sugereaza
amplificarea misterului. Este prezenta tehnica ingambamentului, continurea unei idei in
versurile urmatoare, scrisa cu litera mica “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu
ucid”.

Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, opera data este o arta poetica moderna cu influente
de expresionism, interesul poetului fiind deplasat de la principiile tehnice poetice.
In opinia mea, poezia impresioneaza prin sentimentul poetic de contopire cu misterele
universale, cu esenta lumii.