GENUL LIRIC : MODERNISM

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

De Lucian Blaga
Modernismul este o miscare literara aparuta la sfarsitul secolului al XIX- lea, propunand
forme noi de exprimare artistica, prin reformare ori prin respingerea traditiei.
Perioada interbelica surpinde 2 directii de manifestare a poeziei romanesti : pe de o parte,
modernismul (care reuneste modalitati diverse: de la estetica uratului in lirica lui Tudor Arghezi,
trecand prin expresionalismul de tip balzacian, pana la poezia ermetica a lui Barbu) si a
traditionalismul.
“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de L.B. face parte din seria artelor poetice
moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, alaturi de “Testament” si “Joc secund”.
Poezia este asezata in fruntea primului sau volum “Poemele luminii” (1919) si are rol de
program (manifest) literar, realizat insa cu mijloace poetice (nu este un text teoretic in proza).
Este o arta poetica moderna, pentru ca autorul isi exprima crezul liric si viziunea asupra
lumii. Prin mijloace artistice, sunt redactate propriile idei despre poezie si despre rolul poetului.
Este o arta poetica moderna, pentru ca interesul autorului este deplasat de la tehnica
poetica la relatia poet-lume si poet-creatie.
Relatia dintre viziunea autorlui asupra poeziei si expresionism se concentreaza in jurul
unor aspecte relative in textul poetic : excerbarea eului creator ca factor decisi in raportul
interrational stabilit cu cosmosul, sentimentul absolutului, interiorizarea si spiritualizarea
peisajului, tensiunea lirica.
Ideile poetice se vor regasi ulterior in alte volume si isi vor gasi formularea si
corespondenta in plan teoretic – filozofic in lucrarea “Cunoasterea luciferica” (1933), volum
integrat in “Triologia cunoasterii”. Dar textul operei “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” nu
este de ordin conceptual, nu contine un sir de rationamente, ci este un text poetic, cu limbaj
metaforic, avand ca la Eminescu, un plan filozofic secundar.
Atitudinea poetului fata de cunoastere poate fi expilcata cu ajutorul terminologiei
filozofice ulterior constituite. El face distinctie intre cunoasterea paradisiaca, misterul fiind
partial redus cu ajutorul logicii, al intelectualului si cunoasterea luciferica, misterul fiind sporit
cu ajutorul imaginatiei poetice, al trairii interioare, al intelectului extatic. Creatia este o
rascumpararea a neputintei de a cunoaste absolutul.
Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le potenta prin trairea interioara
si prin contemplarea formelor concrete prin care ele se infatiseaza.
Rolul poeziei este acela ca, prin mit si simbol, elemente specifice imaginatiei, creatorul sa
patrunda in tainele Universului, sporindu-le.
Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale Universului :
cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire. Fiind o poezie tip
confesiune, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si la
nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii : pronumele personale la persoana I singular,
adjectivul posesiv la persoana I, verbele la prezent, persoana I singular alternand spre
diferentiere cu persoana a III a; topica afectiva; pauza afectiva/cenzura.
Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Pronumele
personal “eu” este asezat orgolios in fruntea primei propozitii din primul volum, adica in fruntea
operei. Verbul la forma negativa “nu strivesc” exprima refuzul cunoasterii de tip rational si
optiunea pentru cunoasterea luciferica/poetica. Metafora revelatorie “corola de minuni a lumii” ,
imagine a perfectiunii, a absolutului semnifica misterele universale.
 GENUL LIRIC : MODERNISM

Compozitional, poezia are 3 secventa marcate ,de obicei, prin scrierea cu initiala
majuscula a versurilor.
Prima secventa exprima concentrat, cu ajutoul verbelor la forma negativa “nu strivesc”,
“nu ucid”, atitudinea poetica fata de tainele lumii. Verbele se asociaza metaforei “calea mea”.
A doua secventa, mai ampla, se construieste pe baza unor relatii de opozitie : eu-altii,
lumina mea-lumina altora.
Verbele la timpul prezent, dispuse in serii autonimice, cu forme afirmative si negative,
plaseaza eul poetic intr-o relatie definita cu lumea, sub semnul misterului.
Ampla comparatie asezata intre linii de pauza functioneaza ca o constructie explicativa a
ideii exprimate in versul median. Plasticizarea ideii poetice se realizeaza cu ajutorul elementelor
imaginarului poetic blagian : luna, noapte, zare, fiori, mister.
Finalul poeziei constituie o a 3 a secventa cu rol conclusiv. Cunoasterea poetica este un
act de contemplatie.
Elementele de recurenta in poezie sunt : misterul si motivul luminii, care implica
principiul contrat, intunericul.
Poezia e alcatuita din 20 de versuri libere , al caror ritm interior reda fluxul ideilor si
frenezia sentimentelor. Eufonia versurilor sugereaza amplificarea misterului.
Forma moderna este o eliberare de rigorile clasice, o cale directa de transmitere a ideii si
a sentimentului poetic.
Tinand cont de adancimea semnificatiilor poeziei moderniste “Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii”, nu pot decat sa constat frumusetea inedita a imaginarului poetic blagian si forta
edificiului artistic.