Eseu – eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Poezia „Eu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga este

asezata in fruntea primului sau volum,”Poemele luminii”(1919),si face parte din
seria artelor poetice moderne ale literaturii romane interbelice,alaturi de
Testament de Tudor Arghezi si Joc Secund de Ion Barbu.
Poezia apartine directiei moderniste,in primul rand pentru ca interesul
autorului in arta poetica este deplasat de la tehnica poetica la relatiile poet-
lume si poet-creatie.In aceasta arta poetica moderna,exista o identitate intre
planul autorului si cel al eului liric,deoarece discursul liric reda cu mijloace
poetice aspecte ale filosofiei lui Blaga,precum atitudinea de potentare,de
sporire a misterelor Universului sau optiunea pentru cunoastea luciferica.
In al doilea rand,poezia ilustreaza unele dintre influentele expresioniste pe
care le aduce in peisajul literar al vremii volumul Poemele luminii:exacerbarea
eului creator ca factor decisiv in raportul interrelational stabilit cu
cosmosul,sentimentul absolutului,interiorizarea si spiritualizarea
peisajului,tensiunea lirica.Poezia are o tema filosofica:cunoasterea,descriind
prin metaforele revelatorii „lumina mea” si „lumina altora”,cele doua tipuri de
cunoastere specifice sistemului filosofic blagian.Astfel,poetul plaseaza in
opozitie atitudinea poetica de potentare a marilor taine ale Universului –
cunoasterea luciferica („eu cu lumina mea sporesc a lumii taina”)-fata de
intentia de descifrare a misteruluicunoasterea paradisiaca „Lumina
altora/sugruma vraja nepatrunsului ascuns”).Cunoasterea lumii in planul
creatiei poetice este posibila numai prin iubire,prin comunicarea afectiva
totala:”eu nu strivesc../Caci eu iubesc”
Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii
luciferice.Pronumele personal „eu” este asezat in fruntea primei poezii din
primul volum,adica in fruntea operei.Plasarea sa initiala poate corespunde
influentelor expresioniste din volumele din tinerete,insa,mai ales,exprima
atitudinea poetului-filosof de protejarea a misterelor lumii,atitudine izvorata
din iubire.Verbul la forma negativa „nu strivesc” exprima refuzul cunoasterii de
tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica/poetica.Metafora
revelatorie „corola de minuni a lumii”,imagine a perfectiunii,a absolutului
semnifica prin ideea de intreg,misterele universale,iar rolul poetului este
contemplarea si adancirea tainei care tine de o vointa de mister specific
blagiana.
Titlul este reluat in incipitul poeziei,ca prim vers,iar sensul sau,imbogatit
de seria de antiteze si de lantul metaforic,se intregeste cu versurile finale :”Eu
nu strivesc corola de minuni a lumii/*...+/caci eu iubesc/si flori si ochi si buze si
morminte”.
Poezia este un act de creatie,iar iubirea o cale de cunoastere a
misterelor lumii prin trairea nemijlocita a formeloe concrete.Poezia inseamna
intuirea in particular a universalului. Discursul liric se construieste in jurul unor
relatii de opozitie intre cele doua tipuri de cunoastere,care se realizeaza prin
antiteza eu/altii,lumina mea/lumina altora,prin alternarea motivului luminii si al
intunericului,dar si prin conjunctia „dar”.Ele se regasesc in cea de-a doua
secventa poetica.
Simetria textului liric se realizeaza prin reluarea sintagmei din titlu in
incipit,dar si prin reluarea metaforelor enumerate in prima si ultima secventa
poetica.Aceste metafore surprin temele majore ale creatiei poetice,imaginate
ca petalele unei corole uriase care adaposteste misterul
lumii:”flori”viata/efemeritatea/frumosul,”ochi”-cunoasterea/contemplatia
poetica a lumii,”buze”rostirea/sarutul, ”morminte”-marea taina a mortii. Cele
trei secvente poetice care alcatuiesc discursul liric sunt marcate prin scrierea cu
initiala majuscula a versurilor,iar in final,prin constructia concluzica.Ele se
organizeaza in jurul unor sintagme cheie construite cu ajutorul unor marci ale
subiectivitatii:”calea mea”,relatia de opozitie „lumina mea”-„lumina altora”,”caci
eu iubesc”.Pompiliu Constantinescu reduce tehnica poetica la „o ampla
comparatie,cu un termen concret,de puternic imagism,si un termen spiritual de
transparenta intelegere” Poezia „eu nu strivesc.....” este o arta poetica
moderna pentru ca interesul autorului se deplaseaza de la principiile tehnicii
poetice (restranse la enumerarea metaforelor care sugereaza temele creatiei
sale si la exemplificarea unor elemente de expresivitate specifice:metafora
revelatorie,comparatia ampla,versul liber) la relatia poet-lume si poet-
creatie.Creatia este un mijlocitor intre eu (constiinta individuala) si lume.
Finalul poeziei are rol de concluzie exprimând ideea că protejarea și
cunoașterea misterelor existenței este posibilă numai prin iubire: „Căci eu
iubesc/ și flori, și ochi, și buze și morminte.
În concluzie, poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o artă poetică
modernă căci apare aici concepția despre rolul poetului, Blaga optând pentru
cunoașterea de tip luciferic, carepotențează misterul. Astfel, prin mijloacele ei
specifice, miturile și simbolurile, poezia pătrunde mai adânc tainele universului.
Opinia mea este că „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o poezie
reprezentativă și pentru direcția modernistă, prin viziunea subiectivă asupra
lumii, prin elementele expresioniste precum exacerbarea eului, prin
intelectualizarea emoției, dar și prin prozodia modernă.