Lucian Blaga Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

context

Lucian Blaga este considerat a fi poet modernist, fiind o figura aparte in peisajul liricii
interbelice. Modernistii au considerat ca prin refuzarea traditiei ar fi putut descoperi noi si radicale
feluri de a crea un altfel de arta.
Caracteristice ideei de modern sunt ruptura de traditie si refuzul modelor clasice, oricare ar fi
modernism
acestea. Pasiunea negativa a modernitatii, asa cum o numeste Matei Calinescu, se manifesta in
respingerea sau punerea la indoiala a aproape tuturor ierarhiilor de valoare si a sistemelor de idei
create in perioade anterioare. De asemenea, Eugen Lovinescu definea modernismul ca o miscare
literara iesita din contactul mai viu cu literaturile occidentale si, indeosebi, cu literatura franceza.
Dificultatea comunicarii devine si ea o componenta esentiala a artei moderne, aceasta fiind
adesea dublata de elitism: artistul modern este de multe ori neincrezator in succes si chiar isi
dispretuieste publicul.
Numele lui Blaga se leaga de expresionism, curent artistic inclus in cadrul modernismului, ce se
expresionism
va dezvolta in secolul XX, ca reactie impotriva amenintarii razboiului.
Atitudinea expresionista a poetului se caracterizeza prin expansiunea eului liric la nivel
universal, printr-o participare intensa la tainele lumii si prin trairea adanca a misterului universal. Se
observa transcenderea realitatii intr-un plan care face posibila comunicarea cu misterul cosmic,
accentuandu-se, astfel, fondul emotional, prefigurandu-se eroul zbuciumat.
Eu nu strivesc
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii face parte din seria artelor poetice moderne ale
corola de literaturii romane din perioada interbelica, fiind asezata in fruntea primului sau volum Poemele
minuni
luminii ( 1919) si are rol de program literar, realizat prin intermediul mijloacelor artistice.
Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii reprezinta o arta poetica moderna, autorul
Arta poetica
exprimandu-si conceptia despre poezie, dar si viziunea despre poet in raport cu lumea. Caracterul de
moderna
arta poetica este accentuat si de caracterul de meditatie filosofica asupra cunoasterii.
Lucian Blaga identifica doua moduri de cunoastere, atitudinea acestuia fata de cunoastere
putand fi explicata cu ajutorul unei terminologii filosofice ulterior constituite. El face distinctie intre
cunoasterea paradisiaca si cea luciferica. Primul tip se refera la o cunoastere bazata pe concepte
rationale si stiintifice, micsorand misterele si chiar anulandu-le. Se face, astfel, trimitere la secventa
biblica in care Adam are darul si datoria de a da nume formelor de existenta. Pe de alta parte,
cunoasterea luciferica desemneaza o accentuare a misterelor, amintind de episodul biblic in care omul
este ispitit de sarpe sa guste din pomul cunoasterii. Cunoasterea paradisiaca reprezinta un traseu de la
necunoscut la cunoscut, iar cea luciferica de la necunoscut, la o adancire in necunoscut.
Elementele expresioniste din poezia lui Blaga sunt reprezentate de raportul eului liric la
expresionism
perspectiva cosmica, de metafora revelatorie ce va domina imaginarul poetic, libertatea prozodica si
natura decorativa a imaginarului poetic.
Fiind o arta poetica, tema poeziei o constituie creatia si atitudinea poetica in fata marilor taine
tema
ale universului. Se remarca ideea conform careia cunoasterea lumii in planul creatiei poetice se poate
realiza doar prin iubire. Viziunea despre lume sta sub semnul misterului, concept central la Blaga.
Asadar, se observa cum autorul opteaza pentru cel de-al doilea tip de cunoastere, dorind sa
adanceasca misterul si sa protejeze tainele lumii prin creatie.
Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le intensifica prin traierea interioara si
prin contemplarea formelor concrete prin care ele se infatiseaza.
Rolul poeziei este acela ca, prin mit si simbol, creatorul sa patrunda in tainele universului,
amplificandu-le.
Creatia devine un mijlocitor intre eu (constiinta individuala) si lume. Sentimentul poetic este

acela de contopire cu tainele universale, cu esenta lumii.

Titul poeziei, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, reprezinta o metafora revelatorie. Blaga
titlul
este teoretician al notiunii de metafora, pe care o defineste in doua moduri: metafora plasticizanta, ce
are rolul de a plasticiza ( concretiza ) un termen prin altul, dar nu pentru a imbogati continutul si
metafora revelatorie, care are rolul de a amplifica misterul esential, de a releva continutul, fiind
rezultatul discrepantei dintre lumea concreta si cea a notiunii abstracte. Metafora plasticizanta poate fi
considerata si un mijloc de compensatie pentru ceea ce se pierde prin interventia ratiunii in existenta,
iar metafora revelatorie marcheaza ceva ascuns, o relatie tainica intre lucruri, si poate fi descrisa ca
fiind o mica poveste, asociata, deci, cu o viziune, prin urmare si cu expresionismul.
Dumitru Micu a spus ca modernismul blagian este, inainte de toate, metafora revelatorie.
Astfel, corola de minuni a lumii reprezinta o metafora revelatorie, pe baza careia se consolideaza
imaginea perfectiunii, a asbolutului, facandu-se trimitere la cerc, simbol al infinitului. Se releva astfel
misterele universale.
De asemenea, plasarea pronumelui personal eu in fruntea primei poezii din pimul sau volum,
cat si verbul la forma negativa nu strivesc sugereaza in mod evident optiunea poetului catre
cunoasterea luciferica. Se marcheaza, astfel, vointa de mister specific blagiana.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv
lirism
realizandu-se prin atitudinea poetica transmisa in mod direct. Mai mult, la nivelul expresiei, se
identifica marci lexico-gramaticale ale eului liric: pronume personale la persoana I singular eu,
adjective pronominale posesive la persoana I mea, verbe la prezent, persoana I sporesc.
Compozitional, poezia are trei secvente marcate, de obicei, prin scrierea cuvintelor initiale cu
strucutra
majuscula.
Prima secventa exprima cu ajutorul verbelor la forma negativa nu strivesc, nu ucid, refuzul
incipit
cunoasterii logice, rationale. Verbele se asociaza metaforei calea mea, conturand destinul poetic
asumat. De altfel, titlul poeziei este reluat in incipit, ca prim vers, iar sensul sau se intregeste cu
versurile finale Eu nu strivesc corola de minuni a lumii () caci eu iubesc/si fori si ochi si buze si
mormine
Primul cuvant, eu evidentieaza rolul eului liric, de centru creator al propriului univers poetic,
de subiect al cunoasterii, reprezentand o influenta expresionista. Eul liric se afla intr-o ipostaza
meditativ-reflexiva, relatia dintre autor si eul liric fiind mai stransa decat in alte poezii.
Se contureaza ideea conform careia poezia este un act de creatie, iar iubirea o cale de
cunoastere a misterelor lumii prin trairea nemijlocita a formelor concrete. Poezia inseamna intuirea in
particular a universalului. Metaforele enumerate surprind temele majore ale creatiei poetice,
imaginate sub forma unei corole uriase, ce adaposteste tainele universale. Astfel, florile pot
reprezenta frumosul, viata, geneza, ochii pot reprezenta cunoasterea, spiritualitatea, buzele, iubirea
sau cuvantul, iar mormintele, moartea.
A doua secventa, mai ampla, se construieste pe baza unor relatii de opozitie: eu - altii,
a II a
secventa lumina mea - lumina altora, ce vor exprima conceptia lui Blaga despre cunoastere.
Astfel, lumina mea sugereaza cunoasterea luciferica, iar lumina altora, cunoasterea
paradisiaca. In viziunea blagiana, rolul poetului by este acela de a descifra tainele, ucigandu-le
(Lumina altora/ sugruma vraja nepatrunsului ascuns), ci de a le adanci misterul prin creatie (eu cu
lumina mea sporesc a lumii taina).
Din punct de vedere fizic, natura luminii este ambigua, ea prezentand un caracter dual, putand
fi si unda si particula. Tocmai datorita acestei ambiguitati, lumina, pentru Blaga, este expresia
misterului, contrar credintei populare, conform careia lumina este cea care releva necunoscutul.
Finalul poeziei este consituit de a III-a secventa, cu rol conclusiv, exprimata printr-un raport de
a IiI a
secventa

Imaginar
poetic
Figuri de
stil
prozodie
opinie
concluzie

cauzalitate caci. Asadar, cunoasterea poetica este un act de contemplatie (tot...se schimba sub ochii
mei) si de iubire (caci eu iubesc).
Se observa la nivelul poeziei elemente precum luna, noapte, zare, flori, mister,
specifice imaginarului poetic blagian pe baza carora se plasticizeaza ideea poetica.
In ceea ce priveste elementele de recurenta, se reamrca misterul si motivul luminii, simbol al
cunoasterii luciferice, implicit principiul contrar, intunericul (cunoasterea paradisiaca).
Stilistic, se cultiva cu predilectie metafora revelatorie, dar si metafora plasticizanta, fiind
organizate in jurul unei imagini realizate prin comparatia ampla a elementelor abstracte.
Prozodia poeziei va fi si ea un element modern al acestei arte poetice: 20 de versuri libere, cu
metrica variabila si masura inegala. Se remarca fenomenul de ingabament (folosirea literei initiale mici
la inceput de vers).
In opinia mea, poezia lui Blaga impresioneaza prin sentimentul poetic de contopire cu misterul
universal, cu esenta lumii, prin intermediul iubirii.
In conluzie, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o arta poetica moderna, deoarece se
pune problema relatiei dintre poet si lume si, mai ales, dintre poet si creatie. Lirismul blagian din
poezie este unul predominant reflexiv, deoarece izvoraste dintr-o adanca meditatie asupra existentei
umane, asupra cunoasterii si a rolului pe care il poate avea poezia in relatia dintre om si misterul
existential. Astfel, putem spune ca Lucian Blaga este un poet interbelic modernist, cu influente
expresioniste, a carui specificitate este reflexivitatea.