Moromeții-Relația din Ilie și Niculae

Perioada comunistă impune o tematică unitară. Scriitorii erau nevoiți să prezinte aspectele
pozitive ale sistemului stalinist. Însă, după moartea lui Stalin, exista posibilitatea publicării unor
romane care nu respectau în totalitate manifestul literar comunist.

Marin Preda este un scriitor care aparține perioadei postbelice, el reia temele mari ale
modernismului si le adaptează unei perioade de criză literară. Astfel romanul „Moromeții”
recuperează valorile realismului îndepărtate de sistemul comunist de tip stalinist.

Romanul are în centru povestea familiei Moromete și marchează destrămarea lumii rurale
tradiționale, în fond pierderea sacralitații. Romanul fiind împărțit în două volume tratează diverse
aspecte care țin de viața satului și nu numai.

Primul volum apare în anul 1955 și are ca ax principal redarea unor evenimente desfășurate într-
o vara înainte cu câțiva ani de cel de al doilea război mondial. Volumul apărut după 12 ani
prezintă viața sub regimul comunist. Romanul este unul social deoarece prezintă aspecte care țin
de universul unei comunitați. În esență, el este o și o monografie a satului Siliștea Gumești.

Perspectiva narativa este obiectivă, naratorul este omniscient, omnipotent, omniprezent, însă
autorul abordând o tehnică modernă de scrierere renunță din când în când la demiurgie și le oferă
lui Ilie și Niculae ipostaze de naratori reflectori. Conform încadrărilor lui Nicolae Manolescu
acest roman reprezintă ultima etapă a doricului.

Titlul romanului trimite înspre numele unei familii. Din punct de vedere denotativ, este
cristalizată tema familiei și prezentarea mentalitaților care guvernează perioada interbelica și
antebelică. Moremeții reprezintă și un simbol, familia creștină se pierde, valorile se diminuează.

Din punct de vedere spațio-temporal acțiunea este plasată undeva în câmpia Dunării, mai exact
în satului Siliștea Gumești. Romanul debutează prin prezentarea întoarcerii familiei Moromete de
la câmp. Ilie Moromete este părintele, cel care încearcă să se ocupe de educația copiilor săi.
Familia este alcătuită din 8 membri. Tita, Ilinca și Niculae sunt copiii Catrinei si a lui Ilie, iar
Panai, Achim și Nila aparțin doar lui Ilie.

Caracterul lui Ilie Moromete este puternic evidențiat în primul volum, unde este și personaj
principal. O primă secvență ilustrativă pentru caracterizarea lui o reprezintă scena cinei. În jurul
mesei sunt organizaţi, simbolic, copiii din cele două căsătorii, locul la masă reflectând poziţia şi
rolul fiecăruia în familie: băieţii cei mari, din prima căsătorie a lui Moromete, stau către poartă,
gata oricând de plecare, semn al înstrăinării de noua familie şi al revoltei împotriva autorităţii
paterne. Copiii din a doua căsătorie - Tita, Ilinca şi Niculae - stau de partea cealaltă, în
apropierea mamei şi feriţi de privirea aspră a tatălui. Locul cel mai bun îi revine tatălui, care,
aşezat pe pragul cel mai înalt al tindei, îi domină autoritar cu privirea pe toţi ceilalţi.
Ilie Moromete reprezintă mai mult decât un personaj, el este prototipul țăranului conservator,
luptă pentru a menține satului tradițional. Odata cu moartea lui se distruge o întreagă lume.
Niculae este fiul cel mic, își dorește cu ardoare să meargă la școală, în timp ce tatăl, care trebuie
să plătească taxele, îl ironizeză Altă treabă n-avem noi acum! Ne apucăm să studiem.

O altă secvența reprezentativă pentru relația celor două personaje este scena serbării școlare. .
Amestecat printre spectatori, Ilie Moromete constată cu surprindere că printre premianți se afla și
fiul său, despre care credea că va rămâne repetent. Copilul nu reușește să recite poezia, pentru că
i se face rău, fiind cuprins de o criză de friguri. Neputincios, Moromete își ia copilul în brațe și-l
duce acasă, fiind stăpânit de stări contradictorii de afecțiune, de teamă și de nesiguranță.

În concluzie, opera Moromeții relefieaza o poveste despre degradarea relațiilor familiale. Într-o
epocă unde sensul existenței este ignorat, Marin Preda are tăria de a ieși din rigorile sistemului și
de a ilustra o narațiune, unde în centru se află pierderile omului de rând din pricina ideologiei.