Morometii

De Marin Preda
Dupa cel de al II-lea Razboi Mondial, literatura noastra cunoaste o stagnare
datorata in mare parte regimurilor din acea vreme. Exista, totusi, in aceasta
perioada, scriitori care reusesc sa se impuna prin creatii de valoare: Marin Preda cu
romanul Morometii, George Calinescu cu romanul Bietul Ioanide sau Eugen
Barbu cu romanul Groapa.
Reprezentativ pentru perioada postbelica este romanul lui M. Preda
Morometii, aparut in doua volume (1955/1967). Cu toate ca nu adera la estetica
realismului socialist, romanul reuseste sa se impuna in epoca, prin viziunea
moderna, originala prin care scriitorul trateaza tematica rurala si problematica
taranului.
Romanul isi propune o abordare veridica, obiectiva a realitati. Universul
fictional imaginat de Marin Preda aduce in fata cititorului satul romanesc din
Campia Dunarii, Silistea-Gumesti, satul supus destremarii de catre istorie. In
primul volum, structurile traditionale sunt inlocuite de cele capitaliste, acestea fiind
inlocuite la randul lor, de cele socialiste, in al doilea volum. Cititorul descopera in
Morometii imaginea unui sat total diferit decat cel prezentat de Liviu Rebreanu
in Ion. S-a schimbat relatia omului cu pamantul. Daca pentru Ion aceasta relatie
se defineste in termeni ontologici (existentiali), pentru taranii lui Marin Preda,
aceasta relatie contine termeni economici. Daca pentru consatenii lui Ion cel mai
important lucru este numarul de loturi de pamant detinute, pentru consatenii lui Ilie
Moromete conteaza capacitatea de a transforma in bani produsele economiei
rurale. De asemenea, obiceiurile taranului s-au schimbat. Taranii lui Preda nu mai
participa la hora duminicala, ca odinioara locuitorii Pripasului. Ei se aduna in
poiana fierariei lui Iocan, unde discuta probleme politice. Taranii lui Preda se
inscriu la liberali sau la taranisti, cu alte cuvinte sunt mult mai deschsi spre viata
politica a tarii in general, decat erau consatenii lui Ion. Asadar, taranii din Silistea
Gumesti s-au emancipat si si-au impus un mod propriu de a vedea lumea.
Pe de alta parte, la nivel tematic se poate observa amestecul de traditional si
modern. Discursul narativ abordeaza atat teme traditionale (familia, paternitatea,

istoria, timpul, iubirea), cat si teme moderne (criza comunicarii, instrainarea,

solitudinea).
In aceeasi ordine de idei, modernitatea romanului se releva si la nivelul
constructiei personajelor. Acestea nu mai pot fi incadrate in tipologii caracteristice
societatii rurale. Ilie Moromete se distanteaza atat de inteprinzatoarea Mara, a lui
Slavici, cat si de obsedatul de pamant Ion, a lui Rebreanu. Ilie Moromete este o
figura singulara in literatura noastra, datorita complexitatii sale interioare, fiind
considerat de criticii literari singurul taran filosof. In satul lui M Preda doar
femeile mai merg duminica la Biserica, barbatii fiind preocupati sa dezbata
probleme politice. Tanara generatie refuza sa urmeze traditia si destinul parintilor.
Spre exemplu, Paraschiv, Nila sau Achim adopta o atitudine revolutionara. Mitul
invatatorului de la tara se spulbera. Teodorescu, sustinut de sotia sa este preocupat
mai degraba de intrigi, de certuri cu directorul Toderici, decat de educatia copiilor.
Nu in ultimul rand, caracterul modern al romanului se evidentiaza si la
nivelul perspectivei narative. Specific prozei realiste, naratorul adopta o
perspectiva narativa cu o viziunea din darat. Omniscienta naratoriala este insa
unilimitata deoarece naratorul din roman nu mai are in fata o lumea omogena si
coerenta, ci o existenta faramitata care curge intr-o directie necunoascuta. Asa se
explica faptul ca naratorul imprumuta viziunea personajelor sale. In primul volum,
naratorul este morometian, Ilie Moromete fiind personaj reflector, in vreme ce in
volumul al doilea, naratorul este antimorometian, personajul reflector fiind
Nicolae.
Asa cum se prefigureaza inca din titlu, discursul narativ al romanului
surpinde viata unei familii de tarani din satul Silistea-Gumesti. Este o familie
simbol a carei destramare coincide cu destramarea satului traditional. O prima
secventa narativa menita a surpinde problematica romanului poate fi considerata
cea a cinei, plasata la inceputul primului volum. Intorsi sambata seara de la camp,
Morometii sunt surpinsi la masa, in tinda, asezati pe niste scaunele cat palma in
jurul unei mese mici, rotunde. Secventa se deschide printr-o precizare temporala:
cat ieseau din iarna si pana aproape de Sfantul Nicolae care reliefeaza existenta
ritualizata a acestei familii. Familia Moromete este una hibrida, cu copii proveniti
din doua casatorii: Pe de-o parte, Paraschiv, Nila si Achim, baietii din prima
casatorie, iar pe de alta parte Tita, Ilinca, Nicolae, copiii din a doua casatorie.

Pozitionara la masa a membrilor familiei arunca o lumina asupra rolului indeplinit

de fiecare in cadrul familiei. De asemenea, scena poate fi considerata si o secventa
de perspectiva finalista, prefigurand conflictele majore ale romanului. Astfel
pozitionarea pe partea din afara a tindei a celor trei frati vitregi sugereaza
inadaptabilitatea lor in familie, dar si finalul primului volum, cand vor pleca la
Bucuresti. Rolul femeii in cadrul familiei traditionale este evidentiat de
pozitionarea catrinei jumatate intoarsa catre vatra. Ilie Moromete statea parca
deasupra tuturor, fapt care sugereaza ipostaza sa de pater familias. Dupa cum se
poate observa el se afla la distanta fata de ceilalti membrii ai familiei, naratorul
sugerand astfel criza comunicarii care va avea ca finalitate destramarea familiei
Morometilor.
O a doua secventa narativa semnificativa pentru ideatica romanului poate
fi considerata cea a taierii salcamului. Ilie Moromete este nevoit sa taie salcamul ca
sa-l vand lui Tudor Balosu, astfel sustinand plecrea lui Achim cu oile la Bucuresti.
Salcamul reprezinta pentru satul Silistea Gumesti un axis mundi, fiind un martor
mut al tuturor experientelor de viata. Taierea salcamului marcheaza in plan
simbolic inceputul sfarsitului. Odata cu taierea copacului incepe declinul lumii
Morometilor si totodata a lumii satului traditional. Timpul ales are o valoare
simbolica: duminica dimineata, inainte de ravarsatul zorilor, cand femile isi plang
mortii in cimitir. Este un timp ce ar sugera un posibil blestem din partea divinitatii
ca Iliei a ales sa munceasca in ziua de duminica. Ideea de moarte este surprinsa si
prin prezenta corbilor care dadeau tarcoale locului, imediat ce salcamul a fost
doborat.
Viziunea despre lume a autorului se evidentiaza si la nivelul relatiei incipitfinal. Astfel, simetria compozitionala este data de cele doua referiri la tema
timpului, in primul si ultiul paragraf al volumului. La inceput, aparent ingaduitor,
timpul era foarte rabdator cu oamenii, viata se scurgea fara conflicte mari,
pentru ca enuntul din finalul romanului, timpul nu mai avea rabdare, sa modifice
imaginea timpului, care devine necrutator si intolerant.
Trei conflicte majore sunt dezvolatate in primul volum al romanului, care vor avea
ca finalitate destramarea familiei Morometilor. Mai intai, este vorba de conflictul
dintre Ilie Moromete si cei trei baieti mai mari. Este vorba despre un conflcit intre
mentalitati: cea traditionala, a tatalui si cea capitalista, a baietilor. Acestai isi

dispretuiesc tatal pentru ca nu este atat de adaptatat structurilor capitaliste cum este
vecinul lor, Tudor Balosu. Mai apoi, conflictul dintre Ilie Moromete si sotia lui,
Catrina. Acest conflict se accentueaza in volumul al doilea, cand femeia afla de
vizita sotului la baietii din Bucuresti si-l paraseste. Conflictul dintre Moromete si
sora lui, Maria, se reflecta in gesturile acesteia de a sustine cu inversunare plecarea
baietilor la Bucuresti.
Din punctul de vedere al constructiei si al compozitiei, romanul este structurat pe
doua volume aparute la doisprezece ani distanta 1955-1967. Cele doua volume
sunt unitare prin tematica abordata si viziunea despre lume, surprinzand disolutia
structurii traditionale sub influenta istoriei, dar cele doua volume pot fi percepute si
separat, intrucat prezinta doua lumi: lumea tatalui (volumul 1) si lumea fiului
(volumul 2). Originalitatea scriitorului consta in realizarea unui timp narativ in
deplina concordatana cu timpul sugerat.
Sunt de parere ca Marin Preda reuseste sa se impuna in epoca prin romanul
Morometii cu toate ca nu adera la estetica realismului socialist, iar asta deoarece
scriitoru propune o viziune inedita asupra lumii traditionale si a problematicii
taranului. In concluzie, romanul Morometii ramane reprezentativ pentru intreaga
viziune despre lume a autorului si pentru literatura romana din perioada postbelica.