-ROMAN POSTBELIC-

Morometii
De Marin Preda

Perioada postbelica se defineste prin diversitatea formulelor narative, iar

un loc special il ocupa Marin Preda, care abordeaza directia realismului
psihologic inscriindu-se in tematica traditionala, romanul Morometii, structurat
in doua volume publicate la o distanta de 12 ani, volumul I in 1955, iar volumul
al doilea in 1967 este anticipat de nuvela din volumul „Intalnirea din
pamanturi” sau de schita „Salcamul”. Roman realist si social „Morometii”
propune o alta abordare a universului satului, diferita de cel infatisat in creatia
lui Liviu Rebreanu.
Tema centrala a romanului este familia, a carei destramare este
simbolica pentru destinul satului traditional. Acestei teme i se asociaza altele
cum at fi iubirea, timpul, istoria sau potrivit afiramtiei criticului Eugen Simion,
„libertatea morala confruntata cu fatalitatea istoriei”.
Titlul romanului este anticipativ, creand astfel un orizont de asteptare si
orienteaza lectorul spre tema centrala familia si contine substantivul propriu
„Morometii”.
De asemenea, protagonistului romanului aduce un nou tip de taran,
inzestrat cu darul contemplatiei, ironic, inteligent si reflexiv, avand ca model pe
Tudor Calarasu, tatal scriitorului.
Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea realizandu-se la persoana
a III-a de catre un narator care nu este detasat in totalitate de exemplu
personaje reflectori, Ilie Moromete sau Nicolae.
Compozitia primului volum, utilizeaza tehnica decupajul si accelerarea
gradara a timpului naratiunii.
Vomului I este structurat in trei parti cu o actiune concentrata care se
desfasoara pe parcursul verii, cu trei ani inainte de izbucnirea celui de-al II-lea
razboi mondial, intr-un sat din campia Dunarii, Silistea-Gumesti.
 Prima parte prezinta intamplarile petrecute de sambata seara pana
duminica noaptea si contine o serie de scene care ilustreaza monografic viata
satului traditional.
Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu
flacailor lui Moromete la Bucuresti.
Simetria incipit final se realizeaza prin cele doua referiri la tema timpului.
„La inceput timpul avea cu oamenii o nesfarsita rabdare, viata se scurgea aici
fara conflicte mari”, iar la final, timpul devine necrutator „timpul nu mai avea
rabdare” anuntand astfel destramarea familliei lui Ilie Moromete. Actiune
primului volum este structurata mai multe planuri narative. In prim plan
narativ, se afla destinul familiei Moromete. Ilie Moromete incearca sa pastreze
intreg , cu pretul unui trai modest, pamantul familiei, pentru a-l transmite apoi
baietilor. Fiii cei mari, nu impartasesc insa idea tatalui, deoarece ei vor
independenta economica si se simt nedreptatiti pentru ca dupa moartea
mamei lor, Moromete s-a insurat cu o alta femeie cu care are inca doi copii.
Indemnati de Guica, matusa lor, cei trei pun la cale un plan care va amplifica
problemele financiare ale familiei, intentionand sa plece la Bucuresti, cu oile si
cu caii fara stirea familiei.
Planurile secundare, completeaza actiunea romanului conferindu-i
caracterul de fresca sociala: boala lui Botoghina, revolta taranului sarac
Tugurlan, dragostea dintre Polina si Birica sau discutiile din fieraria lui Iocan.
O serie de conflicte, asigura demnitatea epica a romanului, iar primul
conflict este prefigurat inca din scena simbolica a cinei, desi acest moment
pare sa surprinda un fragment din existenta traditionala a unei familii de
tarani, totusi tensiunea latenta dintre membrii familiei, anunta iminenta
destramare a acesteia.”Ilie Moromete, tatal autoritar al acestei famili
numeroase, statea parca deasupra tuturor sistapanea cu privirea la fiecare,iar
cei trei frati, Nila, Paraschiv si Achim, stateau pe partea din afara a tindei ca si
cand ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece afara”. Pe
cealalta parte a mesei statea intotdeauna Catrina Moromete, mama vitrega a
celor trei frati, iar langa ea erau ceilalti trei copii, Tita, Ilinca si Niculae. O alta
secventa narativa cu o valoare simbplica este aceea a taierii salcamului. Ilie
Moromete, taie salcamul pentru a-l vinde, vecinului sau Balosul si pentru a
plati astfel o parte din datoriile familiei fara a vinde pamant sau oi. Aceasta
scena anunta destramarea familiei si autoritatii paterne, deoarece salcamul,
dublul vegetal al lui Ilie Moromete, reprezinta un centru a-l lumii,iar taierea lui
simbolizeaza prabusirea interioara a personajului. Raspunsul dat de Moromete
fiului sau Nila atunci cand il intreaba de ce taie „salcamul asta”, „ca sa se mire
prostii” sintetizeaza doua trasaturi ale personalitatii acestuia, ironia si
disimularea.
Alte conflicte sunt acelea dintre Moromete si sotia lui, Catrina, pe care o
ironizeaza mereu, si careia ii promisese ca va trece casa pe numele ei in
schimbul unui pogon din lotul ei, vandut in timpul secetei, insa promisiunea
ramane mereu amanata.
De asemenea, conflictul dintre Ilie Moromete si Niculae, pune in opozitie
doua mentalitati. Acest conflict porneste de la opozitia tatalui fata de dorinta
mezinului de a merge la scoala deoarece era convins ca, invatatura nu aduce
niciun beneficiu, „ Alta treaba n-avem noi acuma, ne apucam sa studiem !”.
Niculae isi gaseste refugii in bratele mamei, singura sustinatoare a deciziei
copilului de a merge la scoala.
Conflictului dintre Moromete si sora lui Maria poreclita „Guica” cea care
si-ar fo dorit ca fratele vaduv sa ramana necasatorit, iar ea sa fie aceea care
conduce familia si sta la baza plecarii baietilor la Bucuresti. Astfel, sub pretextul
ca va vinde produsele cu un pret mai bun in capitala, Achim pleaca cu oile la
Bucuresti, fiind urmat de Nila si Paraschiv, care fug cu caii si o parte din zestrea
surprilor. Libertatea interioara a lui Moromete se clatina din pamant, pentru a
plati impozitul, rata la banca si taxa de scolarizare pentru Niculae.
Personajul principal al romanului reprezinta astfel de taran in literatura
romana, ironic, inteligent, contemplativ, capabil sa transforme existenta intr-
un spectacol.
Cel de-al doilea volum , aduce o noua imagine a lui Ilie Moromete, care
este acum instrainat, lipsit de glorie si autoritate. Destramarea familiei este
ireversibila,iar imaginea satului se schimba si ea, strivita de mecanismul
istoriei. Opozitia dintre cele doua lumi, este pusa in evidenta prin relatiei dintre
Moromete si fiul sau Niculae care devin personaje reflector.
Disolutia familiei lui Moromete, prezentata in acelasi timp cu aceea a
satului traditional, continua. Catrina, il paraseste pe Moromete, Nila moare in
razboi, iar fetele se casatoresc.
Scos din tiparele existentei traditionale, satul se schimba si el coplesit de
o istorie violenta, Niculae se intoarce in sat ca activist comunist.
 In ciuda transformarilor sociale la care asista , Ilie Moromete nu accepta
idea ca rostul lui in lume a fost gresit si ca taranul trebuie sa dispara.
Moromete se stinge incet traindu-si ultimii ani in singuratate si tacere,
insa are taria de a-si afirma, pana in ultima clipa crezul luii de viata atunci cand
se adreseaza doctorului „ Domnule... eu intotdeauna am dus o viata
independenta”.
Asadar, acest personaj se confrunta cu legile implacabile ale istoriei si ale
timpului, iar universul romanesc creat de Marin Preda, impune un personaj
memorabil, surprins in lupta cu schimbarile istoriei.