MOROMEȚII

-realism-
de Marin Preda
INTRODUCERE:
Pregatit de proza scurta din volumul de debut “Intalnirea din pamanturi”, care
prefigureaza motive, intamplari si personaje, primul roman scris de Marin Preda,
“Morometii”, este alcatuit din doua volume, publicate la 12 ani distanța: în 1955-
primul volum, iar în 1967, volumul al doilea. În ciuda unor probleme diferite în cele
două volume, romanul este unitar pentru ca reconstituie imaginea satului românesc
într-o perioada de criza, în preajmă celui de-al Doilea Război Mondial.
CURENT:
Ca formula estetica, proza lui Marin Preda se incadreaza in realismul postbelic,
neorealism și marchează sfârșitul romanului tradițional.
DEFINITIE CURENT:
Realismul este un curent literar apărut în Franța la jumătatea secolului al XIX-lea
ca reactie impotriva sentimentalismului și fanteziei romantice. Are ca principiu de
baza reflectarea realității în mod cât mai veridic. Pentru scriitorii realisti literatura
devine “mimesis”(imitație) în forma cea mai pură, ceea ce presupune înlăturarea
idealizarii.
TEMA:
Tema romanului este complexa, acesta prezentand destramarea, simbolica pentru
gospodaria romaneasca traditionala, a unei familii de țărani dintr-un sat din Campia
Dunarii, Silistea Gumesti.
Pe langa tema familiei “Morometii” poate fi considerat “un roman al deruralizarii
satului”.
Încă doua teme se conturează în mod evident: criza comunicarii în familie și tema
timpului neiertător, văzut ca relație între individ și istorie.
PERSPECTIVA NARATIVA:
Perspectiva narativa este obiectiva, omniscienta, naratiunea fiind realizata la
persoana a treia, dar perspectiva obiectiva este dublată de cea a reflectorilor( Ilie și
apoi Niculaie ) și de cea a informatorilor, ( al lui Parizianu= personaj martor ).
TRĂSĂTURI CURENT:
Romanul se înscrie în sfera realismului, prin tema, conflicte, personajele tipice ca
produse ale mediului; prin arta detaliului semnificativ, prezentarea monografica a
satului românesc, fixarea coordonatelor spatio-temporale care intaresc impresia de
verosimilitate, caracterul veridic al întâmplărilor, simetria compozitionala, dintre
incipit și final.
PRIMUL VOLUM:
Primul volum utilizează tehnica decupajului, prezentând doar anumite scene și
este structurat în trei parti.
INCIPIT:
Incipitul fixeaza coordonatele spatio-temporale, cu cativa ani înaintea celui de-al
Doilea Război Mondial, in Campia Dunarii, când”viața se scurge lent”, iar oamenii
trăiau după ritmul naturii: “timpul avea nesfarsita răbdare”.
FINAL:
Finalul prezinta evolutia accelerata a evenimentelor: “peste 3 ani izbucnea cel
de-al Doilea Război Mondial, timpul nu mai are răbdare”.
- Prima parte se desfășoară de sambata seara pana duminica noaptea și
cuprinde scene care ilustrează monografic viata rurala: cina, taierea salcamului,
intalnirea de duminica din poiana lui Iocan, hora.
- Partea a doua se derulează pe parcursul a doua saptamani, incepand cu
plecarea lui Achim cu oile, la București.
- Partea a treia începe cu prezentarea de ansamblu a plecării la seceris și, se
desfășoară pană la sfarsitul verii cand fug ceilalți doi feciori ai lui Moromete.
Planul narativ principal prezinta familia lui Ilie Moromete, un țăran mijlocaș, cu
trei băieți dintr-o casatorie anterioara și încă trei copii din căsătoria cu Catrina: Tita,
Ilinca și Niculae. Planurile secundare completează acțiunile romanului și confera
caracterul de fresca socială: boala lui Botoghina, revolta lui Tugurlan, familia
chiaburului Tudor Bălosu, dragostea dintre Birica si Polina, discuțiile din poiana lui
Iocan, rolul instituțiilor și al autorităților în sat.
SCENE SEMNIFICATIVE:
Scena cinei de sambata seara este semnificativă pentru unitatea familiei,
prefigurand evoluția ulterioară a membrilor. Cina este un ceremonial a cărui
descriere se face lent, prin acumularea detaliilor, este un moment din existenta
familiei tradiționale, aparent dominată de un tata autoritar. Așezarea membrilor în
jurul mesei rotunde, rămase din prima căsătorie denotă firea și intențiile acestora;
Moromete “stătea parcă deasupra tuturor” , Paraschiv, Nila si Achim stau ”ca și cand
ar fi fost gata în orice clipa sa se scoale de la masa și să plece” , Catrina sta
“jumătate întoarsă” spre oale, avandu-i alaturi pe copiii facuti cu Moromete. Niculaie
nu are scaun si sta direct pe pamant. Discuțiile din jurul mesei evidențiază
animozitățile și conflictele ascunse.
O alta scena reprezentativă, conturată inițial în schita “Salcamul” este taierea
salcamului, duminica in zori: pe fundalul bocetelor din cimitir, Ilie taie de fapt simbolul
rezistentei și al unității familiei. Copacul reprezinta atat pentru familie, cat si pentru
sat, un simbol al statorniciei. Eugen Simion considera ca salcamul este “dublul
vegetal al lui Moromete” , a cărui autoritate începe sa slabeasca, În jurul lui s-au
jucat toți copiii lui Moromete, deși Moromete raspunde ironic la întrebarea lui Nila
(“ca sa se mire prostii”) , dispariția copacului minimalizeaza tot: “Gradina, caii,
Moromete însuși, arătau bicisnici ( = nesemnificativi ).
CONFLICTE:
Destramarea ulterioară a familiei se va produce din cauza a trei conflicte majore.
Cei trei fii își disprețuiesc tatal că nu știe “sa facă bani” și, plecarea lor pe rand de
acasă va fi definitiva. Un alt conflict se desfășoară între Ilie si Catrina, careia nu-i
trece casa pe numele ei, așa cum ii promisese. Moromete va intra în conflict și cu fiul
sau, Niculaie, ironizandu-i dorința de a studia.

AL DOILEA VOLUM:
Volumul al doilea este structurat in cinci parti si prezinta viata rurala intr-o perioada
de aproximativ un sfert de veac, între 1938-1962. Acțiunea se concentrează asupra
a două momente istorice semnificative-reforma agrară din 1945 și transformarea
socialista a agriculturii după 1948, percepută ca fenomen abuziv.
CONFLICT:
Conflictul principal se desfășoară între mentalitatea tradițională și cea impusă,
colectivistă, reprezentative fiind cele doua personaje-reflectoare pentru cele două
mentalități, Ilie si Niculae.
Familia s-a destrămat, Moromete castiga bine, dar nu-si convinge baietii sa se
intoarca în sat. Pe Niculaie îl retrage de la scoala, motivand lipsa “beneficiului”.
Tanarul e trimis în sat ca activist de partid, dar e prins într-o țesătură de intrigi, iar
Moromete, complet schimbat, trăiește o iubire tarzie cu Fica, sora primei lui soții.
SCENE SEMNIFICATIVE:
Semnificativă este scena monologului adresat unui personaj imaginar, Bâznae.
Moromete refuză sa creada ca rostul lui în lume este greșit și ca țăranul trebuie sa
dispara. Atitudinea personajului este critică fata de noua clasa socială întemeiată pe
distrugerea alteia, a țărănimii, a unei civilizații și-a unui cod străvechi: “ca vii tu
acuma si-mi spui mie ca trebuie sa dispar”. Exista în acest monolog o întreagă
filosofie de viata, rezistenta omului care-și știe rostul în lume, conștient că viitorul noii
ordini politice e compromis: ”Și de ce crezi ca n-ai fi tu ultimul prost de pe lume și ca
mai degrabă tu ar trebui sa dispari, nu eu?”. Mostenirea regimului stalinist ce
susținea dispariția clasei țărănești este dezastruoasă “Și ce-o sa mananci ma,
Baznae? Ce-o sa mananci ma, tampitule?”.
Moromete se stinge încet, traindu-si ultimii ani în singurătate și tăcere. În final, își
expune crezul medicului: “Domnule…eu totdeauna am dus o viața independentă”.
VIZIUNEA DESPRE LUME:
Viziunea despre lume prezinta conceptia autorului despre satul românesc străbătut
de prefaceri politice. Ilie Moromete este construit după modelul lui Tudor Călărașu,
ca de altfel întreaga familie Moromete, realizata după modelul familiei lui Marin
Preda. Destrămarea familie coincide cu destramarea satului, ambele fiind consecințe
ale schimbarilor de mentalitate.
Vorbind despre romanul “Morometii”, Eugen Simion afirma ca “este un mare roman
prin originalitatea tipologiei și profunzimea creației”.