ROMAN UNITAR
romanul este unitar, deoarece reconstituie imaginea satului românesc în perioade de criză, în
REALISM
➔ Postbelic
➔ psihologic
ROMAN DORIC
➔ perspectiva obiectiva
➔ tipologii rurale
TITLU – TEMA – DESTRAMAREA
+CRIZA COMUNICARII
+TIMPULUI
Titlul romanului evidențiază
tema centrală: destrămarea -
simbolică pentru gospodăria
țărănească tradițională - a unei
familii dintr-un sat din Câmpia
Dunării, Siliştea-Gumești.
Evoluția și criza familiei sunt
simbolice pentru transformările
din satul românesc al vremii.
Astfel că romanul unei familii
este și o frescă a vieții rurale
dinaintea și de după cel de-al
Doilea Război Mondial. O altă
temă este criza comunicării,
absența unui dialog real între Ilie
Moromete și familia sa. Tema
timpului ,,viclean“, nerăbdător,
a raportului tragic dintre individ
și istorie nuanțează tema
socială.
Deși modalitățile de exprimare artistică și problematica celor două volume diferă,
preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Sunt înregistrate transformările vieții rurale, ale
mentalităților și ale instituțiilor, de-a lungul unui sfert de secol, și se impune o tipologie nouă
în proza românească.
Ca formulă estetică, proza lui Marin Preda se încadrează în realismul postbelic
(neorealism) și în realismul psihologic. “Marin Preda prezintă niște ţărani inteligenți și ironici,
complecși ca structură morală, în măsură prin aceasta... să trăiască în modul lor caracteristic
marile drame ale existenței" (Eugen Simion).
Cartea marchează sfârșitul romanului doric, denumire dată de criticul literar Nicolae
Manolescu romanului tradițional, deoarece perspectiva naratorului obiectiv, care relatează
întâmplările la persoana a III-a, se completează prin aceea a reflectorilor (Ilie Moromete, în
volumul I, și Niculae, în volumul al II-lea), dar și prin aceea a informatorilor (personaje -
martori ai evenimentelor, pe care le relatează ulterior altora, cum este, de exemplu, Parizianu
care povestește despre vizita lui Moromete la băieți, la București). Efectul este limitarea
omniscienţei.
Sunt prezente tipologii specifice literaturii rurale: chiaburul, țăranul sărac, primarul,
jandarmul, alături de care autorul impune noi tipologii: țăranul reflexiv și intelectualul cu
rădăcini în satul românesc
SCENA CINEI
O secvență narativă care prefigurează destrămarea familiei este scena cinei, care pare a
surprinde un moment din existența familiei tradiționale, condusă de un tată autoritar;
,,semnele" din text însă dezvăluie conflictele mocnite. Ilie Moromete domină o familie
numeroasă, formată din copii proveniți din două căsătorii, învrăjbiți din cauza averii. Asezarea
în jurul mesei sugerează iminenta destrămare a familiei: ,,Cei trei frați vitregi, Paraschiv, Nilă
și Achim, stăteau spre partea dinafară a tindei, ca și când ar fi fost gata în orice clipă să se
scoale de la masă și să plece afară". Catrina este întoarsă spre oalele cu mâncare, semn că ea
se ocupă de gospodărie. Ilinca, Tita și Niculae, copiii ei, stau lângă mamă, de cealaltă parte a
mesei față de frații lor vitregi, de ura cărora parcă încearcă să se protejeze. Moromete
încearcă să păstreze echilibrul în familie, cu autoritate: ,,Numai Moromele stătea parcă
deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odăi, de pe care el stăpânea cu privirea
pe fiecare.“
SCENA SECERISULUI
Scenele în care sunt prezentate aspecte din viața colectivității se constituie într-o
adevărată monografie a satului: hora, călușul, întâlnirile duminicale din poiana lui locan,
serbarea şcolară, secerişul, treierișul. Astfel, în scena secerișului este înfățișată o realitate
arhetipală, prin înregistrarea și acumularea de detalii ale existenței familiale țărănești;
mişcările, gesturile, pregătirea și plecarea la câmp fac parte dintr-un ritual străvechi. Secerișul
e trăit în același fel de întregul sat, într-un ceremonial specific colectivității arhaice
CONFLICTE:
- tata si primii fii
- Moromete si Catrina
- Moromete si Guica
*conflict secundar
Moromete si Niculae
Un triplu conflict va destrăma familia lui Moromete. Este vorba mai întâi despre
dezacordul dintre tată și cei trei fii ai săi din prima căsătorie, Paraschiv, Nilă și Achim, izvorât
dintr-o modalitate diferită de a înțelege lumea. Fiii cei mari își disprețuiesc tatăl fiindcă nu știe
să transforme în bani produsele economiei rurale, precum vecinul Tudor Bălosu.
Cel de-al doilea conflict izbucnește între Moromete și Catrina, soția sa. Aceasta vânduse în
timpul secetei un pogon din lotul soției și îi promisese în schimb, trecerea casei pe numele ei.
De teama fiilor celor mari care își urau mama vitregă, Moromete amână îndeplinirea
promisiunii. Din această cauză, femeia simte ,,cum i se strecoara în inimă nepăsarea și sila de
bărbat și de copii“, și iși găsește inițial refugiul în biserică. Criza se instituie în cel de-al doilea
volum, când Catrina îl părăsește pe Ilie, după ce află de vizita lui la București și de propunerea
făcută fiilor. Înstrăinarea este definitivă.
Al treilea conflict este cel dintre Moromete și sora lui, Guica, care și-ar fi dorit ca fratele
rămas văduv să nu se mal căsătorească pentru a doua oară. În felul acesta, ea ar fi rămas în
casa fratelui să se ocupe de gospodărie și de creșterea copiilor, pentru a nu fi singură la
bătrânețe. Faptul că Moromete se recăsătorise și că își construise o casă departe de
gospodăria ei îi aprinsese ura împotriva lui, pe care o transmite celor trei fii mai mari ai lui
Moromete.
Un alt conflict, secundar, este acela dintre Ilie Moromete și fiul cel mic, Niculae. Copilul își
dorește cu ardoare să meargă la școală, în timp ce tatăl, care trebuie să plătească taxele, îl
ironizează și susține că învățătura nu aduce niciun ,,beneficiu“. Pentru a-și realiza dorința de a
studia, băiatul se desprinde treptat de familie. În volumul al doilea, acest conflict trece pe
primul plan, pentru că tatăl și fiul reprezintă două mentalități diferite. Astfel, Ilie Moromete
ilustrează mentalitatea țăranului tradițional care vrea să-și păstreze pământul, în vreme ce
Niculae devine un susținător al comunismului, al mentalității colectiviste impuse de stat.

Ilie Moromete este un personaj exponențial, al cărui destin este reprezentativ pentru
ILIE MOROMETE moartea unei lumi; ,cel din urmă țăran" (după cum a fost numit de criticul N. Manolescu)
reprezintă concepția tradițională față de pământ și de familie. Personajul este caracterizat în
mod direct de către narator în debutul capitolului al X-lea din primul volum: ,,Era cu zece ani
mai mare decât Catrina și acum avea acea vârstă între tinerețe și bătrânețe când numai
nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva“. Autocaracterizarea realizată în
finalul volumului al doilea exprimă crezul său de viață, libertatea morală, în ciuda
constrângerilor istoriei: ,,Domnule [...] eu totdeauna am dus o viață independentă“.

Morometii – MARIN PREDA Particulatitati

Pregătit de proza scurtă din volumul de debut ,,Întâlnirea din pământuri" (1948), care prefigurează motive,
întâmplări și personaje, primul roman scris de Marin Preda, ,,Moromeții", este alcătuit din două volume, publicate la
doisprezece ani distanță: în 1955, volumul I, iar în 1967, volumul al II-lea.