Morometii (Marin Preda)

Roman postbelic inseamna roman publicat dupa al Doilea Razboi Mondial, primul volum a
aparut in 1955, al doilea in 1967.
Ca si in alte cazuri, al lui lui Rebreanu, de exemplu, romanul cel mai important al lui Marin Preda
este anticipat si pregatit de nuvelele sale. In volumul de debut “Intalnirea din pamanturi”, sunt cateva
naratiuni: “Dimineata de iarna”, “O adunare linistita”, “In ceata”, care creioneaza intamplari si personaje
din roman si mult mai important, contureaza obsesia fundamentala a creatiei lui Marin Preda care a fost
destinul taranului.
Cartea contine in aproape 1000 de pagini povestea unei familii de tarani din Campia Dunarii care
cunoaste de-a lungul unui sfert de secol o adanca si simbolica destramare.
Reperele spatiale si temporale sunt foarte bine prezentate inca din incipit: “Cu cativa ani inaintea
celui de-Al Doilea Razboi Mondial, intr-un sat din Campia Dunarii, timpul se pare ca avea nesfarsita
rabdare cu oamenii”. In final se spune ca “Timpul nu mai avea rabdare.”. Referirea directa la perspectiva
temporala ilustreaza relatia dintre incipit si final care este una de opozitie.
In roman sunt trei mari conflicte:

 Intre Moromete si baietii din prima casatorie: are la baza doua cauze, un conflict inre generatii,
provocat de dorinta baietilor de a pleca la oras si imposibilitatea tatalui de a intelege hotararea;
baietii sunt influentati de sora fratelui sa se ridice impotriva lui si a familiei
 Intre Moromete si sora lui, Guica
 Intre Moromete si Catrina
 Niculae si Moromete (secundar)
Marin Preda abordeaza problematica pamantului dintr-o perspectiva inedita/neasteptata. Pamantul
reprezinta principalul mod de existenta, abundenta materiala, dar, pentru prima oara in literatura
romana, taranul nu mai este stapanit de ideea de a avea pamant ca sansa a fericirii lui, ci doar de
dorinta de a pastra pamantul/ ce are. Din planurile de viitor ale lui Paraschiv, Nila si Achim, pamantul
este exclus; Niculae pune mai presus de pamant invatatura.
Actiunea primului volum se desfasoara in vara anului 1937, de la inceputul anotimpului pana spre
inceptutul toamnei. Spatiul temporal este impartit in trei nuclee epice: intoarcerea familiei Moromete
de la camp, satul cuprins in febra secerisului si fuga baietilor la Bucuresti.
Prima secventa epica cuprinde aproximativ jumatate din epica primului volum si infatiseaza
lumea satului Silistea-Gumesti de sambata seara pana duminica dupa-amiaza. Dupa lunga prezentare
a intoarcerii Morometilor acasa, atentia scriitorului se indreapta spre viata satului. Duminica
dimineata predomina actiunile colectiva: participarea tinerilor la premilitara, adunarea din poiana lui
Iocan, strangerea impozitelor, jocul calusarilor.
Toate secventele epice sunt strabatute de ideea filosofica sa ireversibilitatii timpului. Initial
timpul pare rabdator cu oamenii, primejdiile mari se dizolva intr-o serie de amenintari marunte si
viata se scurge fara conflicte mari. De la sfarsitul primei secvente epice timpul isi accelereaza
miscarea iar Moromete percepe nelinistit semnele lui: pretul graului scade, impozitele nu mai pot fi
amanate, Niculae trebuie inscris la scoala.
 Volumul se incheie cu schimbarea perspectivei asupra timpului; departe de a mai fi rabdator si
tolerant, timpul isi arata urmarile asupra intregii comunitati rurale.
Tehnica narativa in primul volum.
Este a decupajului, adica prozatorul infatiseaza scene de mare simplitate, insistand asupra fiecarui
amanunt, gest sau replica. Aceasta tehnica este foosita in prima secventa epica a primului volum, motiv
pentru care ea ocupa aproape jumatate din actiune.
Actiunea romanului este dominata de o puternica drama familiale, un triplu conflict sfasie familia lui
Ilie Moromete. Exista mai intai un dezacord intre Ilie si baietii din prima casatorie. Baietii instigati de
Guica traiesc sentimentul ca tatal tine mai mult la fete si la Niculae si ca in lada de zestre a fetelor se
gaseste toata munca lor. Baietii refuza modul de viata oferit de Moromete si ii reposeaza tatalui ca “Nu
stie sa faca bani”, ei au alte idealuri si vor fugi la Bucuresti incercand sa-si cladeasca o alta existenta.
Al doilea conflict se iveste intre Moromete si Catrina. Dupa improprietarirea din 1922, Moromete
vanduse o parte din pamantul sotii promitandu-i in schimb, fara sa se tina de cuvant, trecerea casei pe
numele ei. Din aceasta cauza femeia se indeparteaza de sotul ei gasindu-si linistea in credinta.
Ultimul conflict mai ascuns si mai puternic se desfasoara intre Moromete si sora lui, Guica. Cand
s-a casatorit cu Catrina, Moromete nu i-a mai permis surorii lui sa stea in aceeasi curte cu el, i-a cumparat
un lot de pamant si i-a construit o casa departe de gospodaria lui. Considerandu-se nedreptatita, Guica a
fost cuprinsa de o ura mistuitoare impotriva fratelui sau si se razbuna pe acesta, indemnandu-I pe cei trei
baieti sa fuga de acasa.
O linie conflictuala secundara urmareste insingurarea lui Niculae in mijlocul familiei sale, primul
volum este dominat de dorinta continuarii invataturii, vocatia ii este confirmata de invatator si de preot.
Refuzul nemotivat al tatalui de a-l trimite la scoala, copilul il percepe ca pe o hotarare absurda. Desi nu
paraseste casa parinteasca, prezenta lui Niculae constituie o absenta mai adanca decat lipsa reala a fratilor.
Personajul principal Ilie Moromete este portretizat in miscare si se contureaza in final prin toate
detaliile acumulate pe parcurs. Obiectele si oamenii nu-l lasa indiferent, e destul sa iasa la poarta sau sa
porneasca undeva spre mijlocul satului si spectacolul incepe. Lumea e plina de personaje pe care el le
analizeaza cu mare placere pentru ca la Moromete placerea pentru contemplatie se imbina cu placerea de
a vorbi. Simpatia spontana pe care o arata consatenii pentru el, faptul ca discutiile din poiana lui Iocan nu
incep fara el, greutatea cuvantului sau dovedesc faptul ca prestigiul lui e real si recunoscut. Sociabilitatea,
inteligenta, ironia, umorul, darul de a vedea dincolo de lucruri, bucuria contemplatiei face din el un taran
neobisnuit si un fin observator.
Principala trasatura de caracter a personajului este disimularea, adica puterea de a-si ascunde in
mod voit gandurile si cuvintele, de a emite opinii false pentru a pune la incercare partenerul de discutie;
uneori foloseste disimularea pentru a se ascunde pe sine. Semnificative in acest sens sunt scena platirii
fonciirii sau scena in care taie salcamul si ii spune lui Nila sa vina cu caii sub salcam sa cada pe ei si sa-I
omoare. Disimularea lui Moromete nu este o reactie de aparare, ea ii devine a doua natura, pentru ca desi
e un tip sociabil are un comportament bizar, mascat. Adevarata lui fire trebuie dedusa din gesturi si reactii
care o contrazic. Celor din jur le apare ca un om sucit, cu toane, imprevizibil. Aceasta atitudine a lui
Moromete creeaza insa un fenomen de instrainare vizibil in relatia cu cei sase copii. Desi ii iubeste si le
vrea binele, isi ascunde orice gest de afectiune fata de ei, o scena elocventa este cea in care Niculae este
premiat la scoala, boala copilului si uimirea tatalui de a-si vedea copilul premiat cand se astepta sa
ramana repetent ii produc lui Moromete o emotie vecina cu panica. Intoarcerea celor doi spre casa este
descrisa prin gesturi schiate cu multa stangacie. Una dintre marile iluzii ale personajului este credinta lui
in posibilitatea comunicarii. El are impresia ca oamenii il inteleg, sau ca cel putin sotia si copiii o fac si
nu isi poate reprima mirarea cand acestia il interpreteaza altfel decat se stie el. Prabusirea gospodariei sale
se petrece si din aceasta cauza pentru ca fiii ii ignora planurile neexplicate si sunt animati de alte planuri
mai realiste sau in spiritul timpului lor.
Drama lui Ilie Moromete se declanseaza intr-un timp istoric anumit, cand banul il obliga pe taran
sa faca din productia sa o marfa. Banul inseamna un atac brutal la adresa lui Moromete ca el cu pamantul
si copiii poate continua sa traiasca linistit. El vede ca taranul este atras intr-o cursa despre care nu stie
incotro se indreapta. Nelinistea unei asemenea perspectiva il determina sa ramana pe pozitia lui pana la
sfarsit.
Primul volum se incheie prin schimbarea unghiului de referinta asupra timpului care devine
nerabdator cu oamenii. Moromete ia cunostinta de acest timp in urma unei tragice experiente care ii
modifica psihologia. Mutenia in care aluneca e o stare de criza si in mod simbolic o disparitie.
Perspeciva narativa in roman este a unui narator obiectiv care povesteste intamplarile la persoana a
III-a dintr-un punct de vedere neutru.
Viziunea despre lume aduce in prim-plan imaginea destramarii unei familii taranesti si implicit,
imaginea destramarii satului romanesc. Criza comunicarii din familia Moromete se reflecta in criza
valorilor morale si in cea sociala. Romanul este realist pentru ca dezvolta problema relatiei omului cu
istoria, intr-un moment de criza a societatii.
In opinia mea romanul surprinde dramatica iluzie ca viata isi poate continua cursul in tiparele
traditionale cu toate ca istoria schimba modul de viata al oamenilor si distruge modelul existentei la
nivelul comunitatii rurale; colectivizarea fortata si comunismul inlocuiesc intr-o maniera brutala satul
traditional romanesc.
Romanul aduce in prim-plan conditia taranului la granita dintre doua epoci istorice: inainte si dupa Al
Doilea Razboi Mondial. Viziunea despre lume se contureaza in roman prin tematica abordata, prin
conflict, prin particularitatile de compozitie, prin evenimentele prezentate si mai ales prin perspectiva
personajului Ilie Moromete asupra evenimentelor prezentate.