Ion

Liviu Rebreanu
Romanul este o specie a genului epic, de dimensiuni mari, cu actiune ampla, prezentata
pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase si amplu caracterizate.
Romanul “Ion” poate fi incadrat in urmatoarele categorii: realist deoarece prezinta viata
oamenilor din Ardeal, interbelic deoarece a aparut in anul 1920, obiectiv deoarece perspectiva
narativa este a unui narator obiectiv care prezinta evenimentele la persoana a III-a fara sa se
implice prin comentarii, omniscient si omniprezent, traditional pentru ca aduce in prim plan viata
oamenilor din mediul rural.
La baza romanului au stat patru evenimente petrecute in realitate in viata scriitorului,
ceea ce demonstreaza inca o data caracterul realist al romanului.
Cele patru evenimente au fost: vederea unui taran care a ingenuncheat si a sarutat
pamantul, aflarea de catre autor a unei situatii din satul natal (o fata instarita a ramas insarcinata
cu un baiat lenes, care nu iubea pamantul; fata a fost crunt batuta de tatal ei pentru ca se vedea
obligat sa se inrudeasca cu o familie saraca), convorbirea pe care scriitorul a avut-o cu un baiat
numit Ion Boldijan al Glanetasului, un tanar sarac dar care iubea foarte mult pamantul, iar ultimul
eveniment i-a fost inspirit de o intamplare din propria familie: sora lui, Livia, s-a logodit la
insistentele parintilor cu un tanar preot. In realitate fata a rupt logodna pentru ca nu-l iubea pe
tanar. Autorul schimba datele intamplarii, pe Livia o trece in roman cu numele de Laura si ea se
casatoreste cu preotul George Pintea.
Tema romanului o constituie viata oamenilor din Ardeal, la inceputul secolului al XX-lea.
Reperele spatiale plaseaza actiunea in Ardeal, in localitati precum Pripas, Armadia, Cluj,
Sibiu.
Reperele temporale in roman sunt indirecte. Ele fac referire la sarbatori religioase (Paste,
Craciun), evenimente din viata satului (hora, casatorii, nasteri), la muncile campului. Exista,
totusi, in roman doua referiri la evenimente care pot fi plasate in timp: alegerile pentru Camera
Deputatilor de la Budepesta care au avut loc in 1906 si Congresul Societatii Culturale Astra de la
Sibiu din 1909.
Relatia incipit-final in roman este una de simetrie asigurata de imaginea drumului care
initial patrunde in sat si prin intermediul lui cititorul patrunde in lumea fictionala si aceeasi
imagine a drumului care la final paraseste satul si odata cu el cititorul revine la realitate. Simetria
romanului mai este asigurata de imagini din incipitul romanului care apar la final in ordine
inversa. Drumul, crucea cu Iisus rastignit, hora, cearta dintre preot si Vasile Baciu si bataia dintre
Ion si George pentru ca la final imaginile sa fie repetate in ordine inversa.
 Conflictul principal ii are ca protagonist pe Vasile Baciu si pe Ion. Cauzele conflictului sunt:
jignirea lui Ion de catre Vasile Baciu la hora cand acesta il face “sarantoc”, aceasta declansand in
sufletul lui Ion o ambitie foarte mare si din acel moment va face tot posibilul sa-si schimbe
statutul. Alte conflicte: preotul Belciug si familia Herdelea, Ion si George, intre romani si Imperiul
Austro-Ungar.
Al doliea mare conflict este unul interior, in sufletul lui Ion intre dragostea pentru pamant
si iubirea pentru Florica. Cele doua pasiuni se manifesta in sufletul lui Ion succesiv; initial isi
satisface dorinta pentru pamant apoi, vrea sa-si impace si inima. Satisfacandu-si una dintre aceste
doua dorinte Ion nu e niciodata multumit, orice ar alege el nu este impacat cu sine si, din acest
punct de vedere, Ion este un personaj tragic.
Primul plan narativ il are ca protagonist pe Ion. Acesta este un baiat muncitor si istet dar
sarac si fara pamant. Ion doreste sa se casatoareasca cu Ana pentru a-I lua pamanturile tatalui ei,
Vasile Baciu. Anei ii este promis insa George pe care Ion il bate la carciume lui Avrum. Ion si
George se impaca dar preotul tot il face de rusine pe Ion. Dupa un an de munca, Ion nu se alege
cu prea multi bani asa ca hotaraste sa mearga pe la Ana in fiecare seara pana cand aceasta
ramane insarcinata. Vasile Baciu crede ca George este tatal copilului asa ca nu isi face prea multe
problem. Cand Baciu afla ca Ion este defapt tatal, acesta o bate pe Ana lasand-o aproape moarta.
Vasile Baciu accepta cu rusine casatoria Anei cu Ion iar Ion, vazandu-se cu pamantul, incepe sa
uite din nou de Ana.
Vasile Baciu nu a acceptat de la inceptul sa ii dea toate pamanturile. Ion o trimite pe Ana
sa vorbeasca cu tatal ei despre pamanturi, insa acesta o bate din nou iar cand se intoarce acasa
primeste cateva palme si de la Ion. Ana naste pe camp un baiat, insa nu accepta sa fie legat de
Ana prin acel copil. Spanzurarea carciumarului a aprins in mintea Anei idea de a se sinucide. Ion
si Baciu iau o hotarare si Ion primeste toate pamanturile, iar acesta, foarte fericit, isi saruta noul
teren. Ana se sinucide si Ion isi da seama ca singura modalitate prin care poate pastra pamanturile
era copilul. Ion intra la inchisoare si intre timp copilul moare. Ion incepe sa ii dea tarcoale Floricai
cand George nu este acasa, insa este prins si este omorat cu trei lovituri de sapa dupa care George
este trimis la inchisoare.
Al doilea plan narativ ii are ca protagonist pe membrii familiei Herdelea in frunte cu
Zaharia si fiul sau Titu. Zaharia Herdelea mai are de asemenea si doua fate: cea mica Ghighi si cea
mare Laura. Laura primeste scrisori romantic de la un preot de care ei nu prea ii place dar parintii
ei il admira foarte mult. Laura accepta in final sa se casatoreasca cu George Pintea.
Titu isi termina liceul si isi cauta un loc de munca si intre timp scrie poezii. Lui Titu ii place
de Lucratia Dragu dar in acelasi timp este indragostit de Roza Lang.
Zaharia s-a pus rau cu preotul Belciug si cu autoritatile unguresti pentru ca il ajuta pe Ion
in process si pentru ca refuza sa ii invete pe copii ungureste. Zaharia are casa pe terenul bisericii
asa ca preotul se razbuna punandu-l sa isi vanda obiectele din casa. Laura trimite o scrisoare
familiei pentru a anunta ca este insarcinata si ca o va lua pe Ghighi un timp la ea.
 Titu se indragosteste de o invatatoare ce are aceleasi dorinte nationaliste ca si el. In final
Titu pleaca in Tara Romaneasca, la Bucuresti unde isi continua cariera de poet. Zaharia se muta
in Armandia unde i se ofera un nou loc de munca pe care il refuza. De asemenea, Herdelea se
impaca cu preotul Belciug.
Personajul principal Ion. Inca de la aparitia cartii, personajul a atras atentia criticii literare,
care s-a straduit sa-I surprinda esenta. Aprecierile cleor doi mari critici ai literaturii romane
George Calinescu si Eugen Lovinescu sunt contradictorii, ceea ce demonstreaza complexitatea de
exceptie a personajului. Daca Lovinescu il vedea pe Ion intelligent si cu o vointa imensa, pentru
Calinescu Ion este o fire instinctiva, violent si patimas. Desi opuse, ambele caracterizari acopera
personalitatea personajului.
Ion este intr-adevar impulsive, capabil de cruzime, brutal cu sotia, socrul si cu parintii, dar
tot el are fata de acestia si de altii din sat momente de respect si gesturi de omenie, ceea ce o
determina pe doamna Herdelea sa-l caracterizeze scurt: “Ion e baiat cumsecade. E muncitor, e
harnic, e saritor, e istet.”
De la inceput, Ion trebuie sa faca fata unui destin neprielnic. Dorinta lui imensa de a avea
pamant are mai multe motivatii: “iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil”, familia lui avusese
odata multe pamant si se straduieste sa recupereze ce fusese al familiei. Constientizand ca nu
poate recupera pamantul pierdut dar ca il poate obtine prin casatoria cu o fata bogata, isi
canalizeaza toata energia in aceasta directie si Ana devina victim lui.
La nunta lui George, Ion traieste un moment de trecere in care vocea iubrii din prima
parte a romanului rasuna acum ca o irezistibila chemare a destinului. Dupa moartea Anei si a
copilului, toata atentia lui Ion se focalizeaza asupra Floricai. Prezentul si trecutul dispar,
proiectandu-se intr-un viitor feeric. Moartea o primeste ca pe o pedeapsa meritata. Aparent
paradoxal si George si Ion se bucura de compatimirea satului; Ion era laudata pentru harnicia lui,
nici pe George nu-l acuza nimeni si doreau sa-l vada scapat cat mai repede din necazul ce daduse
peste el.
In realitate, satul are credinta implinirii dreptatii: Ion nu a fost om rau, dar nu respectase
regulile morale; vinovatia lui a fost pedepsita prin bratul lui George.
Trasatura principal de caracter a lui Ion este lacomia vizibila in scena in care intra cu plugul
pe terenul vecinului sau pentru ca acel pamant fusese odata al lui si in scena in care vrea toate
pamanturile de la Vasile Baciu refuzand oferta initiala de a primi doar jumatate din ele.