Pădurea spânzuraților, de Liviu Rebreanu,

Comentariu

Aparut in 1922, “Padurea spanzuratilor” este “primul roman de introspectie din literatura romana”
(Al. Sandulescu), autorul reliefand gandurile si dramaticele trairi sufletesti ale lui Apostol Bologa.
Roman transilvanean, obligat sa lupte, in primul razboi mondial, impotriva altor romani; “Padurea
spanzuratilor” este un roman psihologic.

Dincolo de evocarea unei realitati (harazita romanilor de un destin istoric nefast), tenta umana si
profundul tragism al romanului ar putea fi explicate prin sursele de inspiratie: o fotografie adusa de
pe front si care infatisa o padure de spanzurati, dar, mai ales, executia prin spanzurare a lui Emil
Rebreanu (fratele autorului), care incercase sa dezerteze din armata aus-tro-ungara si sa treaca la
romani.

Tema romanului o constituie tragedia romanilor transilvaneni obligati sa lupte, in primul razboi
mondial, impotriva altor romani (cei din Regat).

Pe un plan mai profund, aceasta este tragedia omului prins in cercul unui destin istoric nefast.

Titlul este laitmotivul romanului. Imaginea padurii spanzuratilor apare spre sfarsitul actiunii, inainte
de incercarea de a dezerta a lui Bologa.

Chemat la comandament, acesta trece, cu masina, pe langa o padure si vede atarnand in copaci,
trupurile a sapte spanzurati.

Mintea lui dilata realitatea multiplicand la nesfarsit numarul spanzuratilor, ca intr-un cosmar: “Si
totusi in ochii lui, cei sapte se multiplicau neincetat, iar branistea se transforma treptat intr-o padure
fara margini, spintecata de un drum fara sfarsit... Si in fiecare copac al padurii nemarginite, de-a lun-
gul soselei nesfarsite, i se parea ca atarna alti oameni, mereu altii, toti cu ochii dupa el, cerandu-i
socoteala.”

Structura:

Prevestit de nuvela “ Catastrofa” (pe aceeasi tema a razboiului care genereaza uciderea fratelui de
catre frate, ca in mitul biblic al lui Abel si Cain), romanul “Padurea spanzuratilor” este alcatuit din
patru ..carti” de intindere inegala (primele trei, de cate unsprezece, iar a patra – de opt capitole).

Structura romanului este simetrica. In sensul ca incepe si se incheie cu scena unei executii: in
deschiderea actiunii, undeva, pe frontul rusesc, intr-o seara cenusie de toamna, sublocotenentul ceh
Svoboda este executat prin spanzurare, pentru ca incercase sa dezerteze la inamic; in final, intr-o
dimineata de primavara, pe frontul romanesc, locotenentul roman Apostol Bologa traieste acelasi
destin, pentru aceeasi vina. Cele doua morti se aseamana si prin lumina izbucnita din ochii condam-
natilor, de parca unul ar fi copia celuilalt sau, poate, a unui sir de oameni reprezentand “padurea
spanzuratilor”.
Incipitul este o formula memorabila cu care incepe un text si care se reverbereaza asupra intregii
lucrari.

In “Padurea spanzuratilor”, fragmentul care deschide romanul este memorabil si simbolic: “Sub cerul
cenusiu de toamna ca un clopot urias de sticla aburita, spanzuratoarea noua si sfidatoare, infipta la
marginea satului, intindea bratul cu streangul spre campia neagra, intepata ici-colo cu arbori aramii.”

Pictat in culori sumbre, prevestitoare, tabloul este dominat de doua elemente: cerul (comparat cu un
clopot funest) simbolizand, poate, cercul de fier al destinului si spanzuratoarea.

Personificata (“sfidatoare”), aceasta pare a lua in stapanire, prin bratul intins, campia “neagra”,
indoliata.

Simbolurile mortii se reverbereaza peste intreg romanul, pana in final: “Apostol isi potrivi singur
streangul, cu ochii insetati de lumina rasaritului. Pamantul i se smulse de sub picioare. Isi simti trupul
atarnand ca o povara. Privirile insa ii zburau, nerabdatoare, spre stralucirea cereasca, in vreme ce in
urechi i se stingea glasul preotului:

- Primeste, Doamne, sufletul robului tau Apostol... Apostol... Apostol.”

Finalul fiind sfarsitul lucrarii, autorul a surprins aici moartea lui Bologa. In aceste momente, in timp
ce faptura de lut simte chemarea pamantului, glasul preotului ii confera fiintei umane sacralitatea:
rostit de trei ori, numele Apostol face din Bologa un ucenic al lui Hristos, care se jertfeste intru
izbavirea neamului sau.

Universul operei:

Subiectul romanului ar putea fi povestit astfel: In timpul primei conflagratii mondiale, ardeleanul
Apostol Bologa, locotenent in armata austro-ungara, se face remarcat prin atitudinea sa de militar
model, care considera ca razboiul este “adevaratul generator de energii”.

In timp ce se afla pe frontul rusesc, Bologa traieste o experienta decisiva: este numit in completul de
judecata care-l condamna la moarte prin spanzurare pe sublocotenentul ceh Svoboda, invinuit de
inalta tradare.

Constiinta ca si-a facut datoria il stapaneste pe tanarul roman si in clipele premergatoare executiei,
cand Bologa se implica, dincolo chiar de atributiile lui, in organizarea acestui tragic eveniment;
discutia pe care o poarta cu mai varstnicul capitan Klapka reliefeaza o atitudine inflexibila fata de
condamnat (pe care il caracterizeaza drept “ o rusine pentru corpul ofiteresc”).

Atunci insa cand Svoboda il priveste de sub streang, Apostol Bologa este impresionat de lumina care
izvora din ochii cehului, “in care se aprinsese o stralucire mandra, invapaiata, care parca patrundea
in lumea cealalta”.

Din aceasta clipa, lumina din privirea condamnatului se va instaura in subconstientul lui Bologa. Va
deveni o chemare a Neantului, catre care acesta se indreapta ca un halucinat, pana cand va ajunge el
insusi sub streang.
Acum se contureaza si principalul conflict al romanului, de natura psihologica si atat de puternic,
incat va modifica intreaga evolutie ulterioara a lui Bologa: contradictia intre notiunile teoretice
(datoria, razboiul, patria impusa) si realitatea dramatica.

Logodna cu Marta (pe motivul simpatiei ei fata de unguri), dar la intoarcerea in Lunca, o cere in
casatorie pe Ilona, fiica groparului maghiar Vidor (gazda sa).

Pentru a treia oara. Bologa simte chemarea luminii din ochii lui Svoboda. Intr-o dupa amiaza, in timp
ce trecea cu masina printr-o padure, mergand spre comandament. In constiinta lui, imaginea celor
sapte tarani spanzurati se multiplica, iar impresia asemanarii lor ii produce iluminarea

“e Svoboda...privirea lui”.

In aceeasi seara, cerandu-i-se sa condamne la moarte pe alti tarani (invinuiti de spionaj), Bologa
intelege ca nu mai are cale de intoarcere. Ziua lui faustiana incepuse si, pentru a nu mai incheia un
pact cu diavolul, incearca sa treaca la romani, dar este prins si condamnat.

Autorul urmareste, prin analiza psihologica, trairile lui Apostol Bologa in ultimele lui ore de existenta:
invalmasirea gandurilor, renuntarea la aparare, drumul pana la locul executiei, momentele in care
condamnatul nu-si recunoaste propriul nume scris pe cruce, pana la lumina apoteotica din final,
izbucnita din ochii lui Bologa, odata eu primele raze ale soarelui, ca intr-o noua Geneza in care Omul
este proiectat pe fundalul Universului.

Specia literara:

“Padurea spanzuratilor”; de Liviu Rebreanu, prezinta urmatoarele caracteristici:

- Este o lucrare in proza, de mare amploare;

- Actiunea se desfasoara pe mai multe planuri;

- Conflictul este puternic si bine marcat;

- Personajele sunt complexe. “Padurea spanzuratilor” este un roman.

Romanul este o specie a genului epic. Opera narativa in prpzar de mare amploare si diversitate, a
carei actiune se desfasoara pe mai rqulte planuri, romanul are un confljct bine marcat si personaje
complexe.