,,Povara bunatatii noastre’’

De Ion Druta

Realizat: Agrigoroaie Ana-Maria

Ion Druta – Date biografice
Ion Druță s-a născut pe 3 septembrie 1928, în
satul Horodiște, județul interbelic Soroca, Regatul
României (în prezent în raionul Dondușeni, Republica
Moldova). A absolvit școala de silvicultură și Cursurile
superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki”
al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.. Din 1969 se stabilește
la Moscova, Rusia.
Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul
anilor '50. Operele sale, adunate în 4 volume, Frunze de
dor, Balade din câmpie, Ultima lună de toamnă, Povara
bunătății noastre, Clopotnița, Horodiște, Întoarcerea țărânii
în pământ, Biserica albă, Toiagul păstoriei ș.a. fac parte din „fondul de aur” al literaturii
naționale contemporane. Creația druțiană este apreciată de contemporani. După cum
menționează Mihai Cimpoi, „prin caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță ... este în total
o expresie a rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul,
sacrul”.
 Date a Operei
Povara bunătății noastre este o dilogie scrisă de prozatorul moldovean Ion Druță și formată din
două cărți: Balade din cîmpie și Povara bunătății noastre. Cele două romane urmăresc destinul
comunității rurale din satul basarabean Ciutura din Câmpia Sorocii
în anii de dinainte de Primul Război Mondial și până în 1945 (prima
carte), apoi în primii ani ai regimului sovietic instaurat după cel de-al
Doilea Război Mondial (cea de-a doua carte).
Romanul Balade din cîmpie a fost scris în 1961 și publicat în 1963 la
Editura Cartea Moldovenească din Chișinău în limba română cu
caractere chirilice.[2] O continuare a acestui roman a fost scrisă în
1967, ambele romane formând o dilogie intitulată Povara bunătății
noastre. Dilogia a fost publicată în traducere rusă în 1968, în
biblioteca revistei Drujba narodov a Casei Editoriale „Izvestia”
din Moscova, și în 1969, la Editura Molodaia Gvardia din Moscova.
Prima ediție în limba română (cu caractere chirilice) a dilogiei Povara
bunătății noastre a fost publicată în 1970 la Editura Cartea
Moldovenească din Chișinău.
Textul a fost revizuit de autor în 1984, 1990 și 2005, în unele ediții
apărând ca un singur roman în două volume, iar în alte ediții ca două
romane. Ediția definitivă a dilogiei a fost publicată în 2012 de editura Cartier din Chișinău, fiind
coordonată de autor. Romanul lui Ion Druță este considerat de critici a fi unul reprezentativ
pentru literatura română de pe malul stâng al Prutului.
 Rezumatul
În primii ani după război în pădurile Basarabiei s-au aciuat bande de luptători antisovietici (foști
prizonieri români, dezertori din Armata Roșie sau felurite haimanale) care atacau sovietele sătești. În
satul Ciutura sosesc ofițeri de miliție care formează echipe de tineri voluntari pentru a lupta cu
bandiții, iar nopți la rând liniștea satului este tulburată de focuri de arme automate. Într-una din zilele
de vară, în timp ce se aflau pe câmp la cules de floarea soarelui, Mircea și Nuța se întâlnesc cu
Nică, ce se îndrepta spre Prut, sperând să poată trece clandestin granița în România. Cei trei împart
împreună un prânz sărăcăcios, iar Nică îi ajută la treburile câmpului, după care se desparte definitiv
de ei. Denunțat de un localnic, Mircea este anchetat de un maior de la sovietul raional Pământeni,
dar este lăsat liber.
În anii 1946-1947 Basarabia traversează o perioadă cumplită de secetă, iar mulți localnici din
Ciutura mor din cauza foametei. Pământurile sătenilor fuseseră luate de stat și grupate într-
un colhoz în care oamenii trebuiau să presteze zile de muncă. Puținele roade ale câmpului sunt
confiscate de autoritățile sovietice. Slăbită de necazurile ultimilor ani, Tincuța moare în anul 1950, iar
Onache începe să-și înnoiască vechea casă. Nuța avea acum trei copii, iar Mircea urmase cursurile
de tractoriști și începuse să lipsească cu săptămânile de-acasă. După o discuție cu socrul său,
Mircea își dă seama că munca grea îl îndepărtase de familie și îi răpise pofta de viață așa că
renunță la meseria de tractorist și se întoarce în sat, unde este numit brigadier la colhoz.
Rămasă însărcinată a patra oară, Nuța se simte neglijată de Mircea și se gândește să meargă la
Pământeni să facă avort, dar renunță după ce simte primele zbateri ale fătului. Ea naște în
ajunul Crăciunului, iar soțul ei organizează o mare cumătrie, la care bătrânul Onache nu mai este
poftit. El vine într-un final la rugămintea Nuței, dar înțelege că timpul său a trecut și că satul îi
devenise străin. Rămas tot mai singur, Onache acceptă să lucreze ca pazniс al unor mașini striсate,
abandonate în сâmp. Nopți la rândul, bătrânul își analizează viața și își amintește de rudele, prietenii
și dușmanii care muriseră, precum și de cățelușa sa Molda. Simțindu-și sfârșitul, bătrânul pornește
 într-o seară spre casă și face focul în sobă, veghindu-l pentru ultima dată.

Personajele operei
•Onache Cărăbuş - un țăran guraliv și hâtru, dar sărac
•Tincuța - soția lui Onache, femeie și plină de voie bună IŠ
•Nuța - fiica lui Onache și a Tincuței
•Mircea Moraru - fiul lui Nicolai Moraru, soțul Nuței, sergent în Armata Sovietică
•Haralampie (în alte ediții Haralambie) zis „Buliharul" cruce Onache, țăran bogat
•Nică - fiul lui Haralampie, absolvent a şase clase la liceul industrial din Soroca
•lleana - mătuşa Tincuței
•Nicolai și Grigore Moraru - doi frați care-și aveau casele în aceeași ogradă
•Micu Miculescu - învățătorul din Ciutura
•Tudorache - fiul lui Grigore Moraru, vărul lui Mircea
•Nikolai - un ostaş sovietic ce a fost găzduit două săptămâni de Onache Cărăbuş