DREPT ROMAN

Prof. univ. dr.

 CUPRINS

Unitatea de înv
1. PRIVAT
ROMAN
1.1. Obiectul dreptului privat roman
1.
1.3. Diviziunile dreptului roman

2.
2.1. Fondarea Romei
2.2. Epoca pre
2. Reformele lui Servius Tullius
2.4. Regalitatea în
2.5. Republica
2.6. Imperiul
2.7. Epocile dreptului privat roman

Unitatea de înv
IZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN

1. FORMELE DE EXPRIMARE ALE DREPTULUI PRIVAT

ROMAN
1.

1
 1.2. Obiceiul
1.3. Legea
1.4. Edictele
1.5. Juris
1.6. Senatusconsultele
1.7 le imperiale

2. OPERA LEGISLATIV A LUI JUSTINIAN

2. lative a lui Justinian
2. lui Justinian

Unitatea de înv

1. PRO IUNILOR
1.1. cedurii civile romane
1.2. Caracterele procedur
1. rea procesului

2. PROCEDURA FORMULA
2. durii formulare
2.2. ctura formulei
2. a procesului în sistemul procedurii formulare
2.4. Ac
2.5. Efectele

3. PROCEDURA EXTRAORDINAR

2
Unitatea de înv
PERSOANE

1. OAMENII LIBERI
1.1. Capacita
1.
1.3. Latinii
1.4. Peregrinii

2.

3. OAMENII LIBERI CU O

4.
4. ea de familie
4.2. Puterea
4.3.
4.
4.5. Legitimarea
4.6. Emanciparea
4.7. Capitis deminutio

5.

6. TUTELA SI CURATELA
6.1. Tutela
6.2. Curatela

3
Unitatea de înv
BUNURI

1.CLASIFICAREA BUNURILOR

2. POSESIUNEA
2.1. Posesiunea
2.2. Det

3. PROPRIETATEA
3.
3.2. Formele de proprietate
3.3. Dobândirea
3.4

4. DREPTURI REALE ASUPRA LUCRULUI ALTUIA

4.1. Ser
4.2. Emfiteoza
4.3. Conductio agri vectigalis
4.4. Superficia

4
Unitatea de înv
–

1.
2. CLASIFICA
2.1. Clasificarea obliga
2.
2.

3. ELEMENTELE CONTRACTELOR
3. le ale contractelor
3.2. Elementele accidentale ale contractelor

4
4.1. Executarea o
4.2. Neexecutarea

5
5.1. Moduri voluntare de sti
5.2. Moduri nevoluntare de sti

6 II

6.2. ale în epoca veche

6.
6. reale

5
 –

1. IILOR

2. CONTRACTE
2.1. Contractele solemne
2.2. Contractele reale
2.3. Contractele consensuale
2.4. Contractele nenumite
2.5. Pactele

3. QUASICONTRACTE
3.1. Gen
3.2. Plata lucrului nedatorat
3.3. Gestiunea de afaceri

4. DELICTE

5. QUASIDELICTE

BIBLIOGRAFIE

6
 evaluare a cuno

A. Obiectivele cursului

Acest suport
ca finalitate explicarea
Dreptului roman.
Lucrarea aspectele fundamentale ale dreptului
roman i -
termenii de specialitate.

1. fundamentale ale dreptului roman

conexiunile existente între acestea;
2.

principiilor juridice;
3.

românesc actual.
acesteia
sunt:
;

juridice;
;
Explicarea
;
lui de codificare a
dreptului;

7
 Analiza unor texte juridice, explicarea terminologiei

de drept;
;

valorilor sociale;
Î ei exercitate de dreptul roman
asupra dreptului românesc actual;
Formarea spiritului civic.

Î
consistent din partea
, pe baza
bibliografiei recomandate .

B. Evaluarea

prin examen, lui I.

Examenul este scris, iar notarea se face de la 1 la 10.

mari sau egale cu 5.

C. Grila de Evaluare

Grila de evaluare pentru examen cuprinde trei subiecte

teoretice, care trebuie tratate analitic.

8
Unitatea de înv

VAT
ROMAN

CUPRINS :
1.1. Obiectul dreptului privat roman

1.3. Diviziunile dreptului roman

1.1. Obiectul dreptului privat roman

Dreptul roman

complex, format dintr-

Istoria dreptului roman începe în secolul al VI-lea î.e.
în secolul al VI-lea e.n. Fenomenul juridic roman s-

confuzia dintre diferite categorii de norme

sociale. Astfel, p

normele juridice;

e celelalte norme sociale. Dar, spre

9
 a Legii
celor XII Table (451 î.e.n.), romanii desemnau normele de drept prin
cuvintul ius, iar normele religioase prin cuvântul fas.
e.

-a pus amprenta asupra întregii s

romane, i-a imprimat caractere specifice,
,
delimitându-
Limbajul juridic roman, foarte bine delimitat de limbajul comun, era

-
, , astfel:
a) În Institutele lui Justinian, Cartea I, T
“iurisprudentia est
divinarum atque humanarum rerum notitia, justi atque injusti
scientia”
n prima parte
, în a doua parte,
dreptul este confundat cu morala.
b) Într-un text al celebrului jurisconsult Ulpian, ni se
principiile dreptului: “iuris praecepta sunt haec: honeste vivere,
alterum non laedere, suum cuique tribuere” (principiile dreptului

onorabil), iar
c) Celsus, celebru “ius est ars
boni et aequi”

10
normele sociale, dar .
A
:
mentalitatea conservatoare a romanilor;
pragmatismul poporului roman;

estea de cele mai multe ori au fost împrumutate

de la greci. Grecii

- -a aplicat cu
deplin succes atât în societatea , în cea
a fost, în mod firesc, supus

Astfel, -lea e.n., profesorii de drept roman au

elabora
utile în vederea reconstituirii fondului gândirii juridice romane.
au fost:
în secolul al VII-lea e.n., la Ravenna
drept, care a -
puteau avea un
, deoarece profesorii de la Ravenna nu au cunoscut
Digestele lui Justinian, cel mai important izvor al dreptului roman.
în secolul al X-lea oala de drept roman de la
Pavia.

11
 în secolul al XI-lea, la Bologna, profesorul Irnerius a fondat

sorul Accursius
„ ”. Glosatorii au utilizat în activitatea lor de cercetare metoda
, prin comentariile pe
, glosatorii
e .
în secolul al XIV-lea, profesorul Bartolus
postglosatorilor la Bologna -
. Postglosatorii nu au cercetat în mod nemijlocit
textele de drept roman, ci au studiat
glosatori), în scopul de a extrage din ele anumite principii de drept,

-a bucurat de

Astfel, începând din secolul al XV-

drept f e principii, îmbo

drept, cunoscut sub denumirea de “Usus modernus pandectarum”,

intrat în vigoare Codul civil german.

în secolul al XVI-lea
dreptului roman

lologiei, istoriei,
filosofiei. Fondatorul acestei André Alciat. Cel mai
-1590), care a inaugurat o

12
 a încercat pentru
prima oa
frgamentelor cuprinse în Digestele lui Justinian.
la începutul secolului al XIX-lea
, pe baza prelege
profesorul Savigny la Universitatea din Marburg. Profesorul Savigny a
ul,

Obiectul de cercetare al cursului îl constituie dreptul privat

roman.

spiritului lor creator,

.
Abia la începutul secolului al III-
criteriile în
privat.
Potrivit lui Ulpian: “Publicum ius est quod ad statum rei romane
spectat; privatum quod ad singulorum utilitatem” (Dreptul public este cel

13
 rale, iar nu individuale.

.
Dreptul pub
când dreptul privat reglemen
dreptul public

dreptul privat
sau juridice. Astfel, normele dreptului privat roman

le cu privire la statutul juridic al persoanelor;

le ;

proceselor private.
Dreptul privat roman cuprinde totalitatea normelor juridice instituite

c al persoanelor,
,

private.

1.2.

Problema -a preocupat pe

arheologice,

14
nefiind
avut un alt destin istoric,
-
fenomen.

roman trebuie expli

dreptul privat roman este exp

economia de schimb,
roman, gata elaborate, toate c

dreptul privat roman este un vast câmp de verificare a tezelor

Dreptul este
într-
aturi ale sistemului social. Deci, pe
iar pe
,
ansamblului social.
studiul dreptului roman

astfel încât, , ideile

juridice erau exprimate într-un limbaj aparte, special. Acest
-un sistem logic

15
 ului românesc

pentru poporul român, deoarece dreptul românesc s-

-a manifestat, în mod pregnant, în trei momente principale:

a) formarea dreptului feudal românesc nescris ( ), pe fondul
juridic daco-roman;
b) elaborarea legiuirilor feudale
c)

a) , s-

-
-a
u sistem de drept, anume dreptul daco-roman, în fizionomia

-roman au fost

izvor de drept timp de mai multe secole.

ntre fizionomia

, uneori,
b) Începând din secolul al XV-lea, apar primele noastre legiuiri
scrise, din secolul al XVII-
fie adoptate reglementând toate domeniile dreptului
privat.

16
 Toate aceste legiuiri s-au inspirat, în mod nemijlocit, din izvoarele
dreptului bizantin. Aceste izvoare de drept bizantin sunt o adaptare a
dreptului roman De
-a
ntin.
c) Elaborarea operei legiasative a lui Alexandru Ioan Cuza
-au
adresat în mod nemijlocit textelor clasice ale dreptului roman, din care
au extras toate conceptele, categoriile, principiile -

în dreptul roman, gata elaborate, toate

, concepte pe care le-

au preluat într-o . Astfel, Codul civil de la 1864

1.3. Diviziunile dreptului roman

Dreptul roman se divide în .

Dreptul privat roman se subdivide în:
drept civil (ius civile);
ius gentium);
dreptul natural (ius naturae).

a) Dreptul civil roman ius

quiritium

17
 :
Într-un prin sens, general, dreptul civil cuprinde totalitatea normelor
i romani.
Dreptul civil roman avea un caracter exclusivist, deoarece nu era accesibil

dea automat în sclavie. Prin urmare, în epoca foarte veche, participarea

era de neconceput.

inaccesibil
iar, , avea menirea de a sublinia gravitatea efectelor actelor
, economia
iar actele
juri
-au
, s-a dovedit
inaplicabil, anacronic.
Atunci,
-
-a realizat cu deplin succes prin:
ator vechiul drept civil;
-
au modernizat, utilizând mijloace de ordin procedural.

Astfel
astfel încât
.

18
 dreptul civil cuprinde întregul drept privat
.

b) (ius gentium) este utilizat cu 3 sensuri:

Într-

cum putem observa, în epoca foarte veche nu s-

economia de schimb s-
au fost - astfel încât,
succesive,

Într-un stadiu dezvoltat – epoca mijlocie a Republicii – puteau veni la

Roma se numeau peregrini.

- lor comerciale,

19
 , ceea ce în zilele

ilor (ius
naturae).

c) Dreptul natural

tuturor popoarelor în toate timpurile.

20
2. PRIVIRE ISTORICA

CUPRINS :
2.1. Fondarea Romei

Reformele lui Servius Tullius

2.5. Republica
2.6. Imperiul
2.7. Epocile dreptului privat roman

2.1. Fondarea Romei

Romei a început în secolul al III-lea î.e.n. De aceea,

tot ceea -lea î.e.n.,

Istoria Romei a f oci:

a durat din
secolului al VI-lea î.e.n., când s-a fondat statul roman.
.
:
Regalitatea - de la j -lea î.e.n., când s-a
fon n.;
Republica - n.;
Imperiul a fost fondat în anul 27 î.e.

21
 o Principatul (27 î.e n. - 284 e.n.);
o Dominatul (284 e.n. - 565 e.n.).

2.

ramnes, tities, luceres).

, din punct de vedere etnic,

Patricienii
-o

Plebea

, de aceea, - t un conflict ce
s-

B. Organizarea conducerii sociale

Factorii de conducere social
Comitia curiata;
regele;
Senatul.
a)
Adunarea patricienilor se numea Comitia curiata, deoarece fiecare curie
dispunea de câte un vot.

22
 Comitiei curiata intrau:
alegerea regelui;

de crime grave.
b) Regele
ei religios. Pentru problemele mai importante, convoca Adunarea

c) Senatul
-l

2. oman. Reformele lui Servius Tullius

Din cauza

acestui conflict, regele Servius Tullius (575-535

î.e.n.)
reforma
reforma
Prin
ei, în cinci
mari categorii sociale, stabilite pe criteriul averii.

23
 , din cele 193 de centurii, prima cat

Prin , întregul teritoriu al Romei a fost

triburi -teritoriale).
prezece
triburi rurale.
i în

- criteriul strat , realizat prin efectul reformei sociale a lui

Servius Tullius
- criteriul teritorial

2.

sale, statul roman

e.n.

ciale – aflate în conflict din

cauza beii
juridic, astfel:
în plan economic,
proprietatea statului cu titlul de ager publicus
numai patricienilor. nturi.

Comitiei centuriata Comitia

24
centuriata - Comitia curiata, la
care plebeii nu aveau acces;
în plan juridic, normele de drept roman erau aplicabile numai în

e patricieni.

materie, iar pontifii erau .

sociale sclavii.

pe munca lor, ci pe munca oamenilor liberi.

B. Organizarea statului
trei factori constitu ionali:

regele;
Senatul.

Comitia centuriata, cr
Comitia curiata, care
Comitia centuriata avea cele mai importante prerogative. Exercita

se numea Comitia centuriata, deoarece unitatea de vot era centuria.

Comitia centuriata:

25
 încheia pacea;

Comitia curiata îndeplinea un rol secundar, în special în domeniul

dreptului privat.
Regele s- -
militar într-

Senatul s-a transformat într-un organism de stat. Exercita numai un

rol consultativ, u obligatorii pentru

2.5. Republica

A fost fondat n.

ea a

supus, , popoarele lumii mediteraneene.

În epoca Republicii, - t
-lea î.e. -au

iar
patricieni.

26
 -au dizolvat.
Astfel, la sf -lea î.e.n., nu mai existau criterii clare

,
sociale:
cavalerii
nobilii.
Cavalerii
, de aceea,
introducerea unui sistem politic cen

comerciale.
Nobilii

nobilimea promova fo

- -a adâncit
ivile din secolul I î.e.n.,
la
-a fondat Imperiul.
Proletarii
Denumirea de “proletar” vine de la “proles”, care i în

statului, în baza unor distribuiri periodice de bani sau alimente. Întrucât

romani, aveau drept de vot, iar voturile lor puteau fi
-

Republicii romane, la transformarea ei într-o

27
 Sclavia ,
n principal pe munca sclavilor.

B. Organizarea de stat
ionali au fost:

Senatul

Comitia centuriata
Comitia curiata
Concilium plebis
Comitia tributa
Comitia centuriata -

Comitia curiata
secolului al III-lea î.e. -a pierdut
-a mai reunit.
Concilium plebis (adunarea plebei) adopta, in
obligatorii numai pentru plebei. Treptat

Concilium
plebis în Comitia tributa.
Comitia tributa

28
 Senatul

pop .
i

-
pe fondul c
Magistraturile romane nu erau constituite într-un sistem ierarhic.

imperium (dreptul de a
comanda arma ), pe când
potestas (dreptul de a administra).
Consulatul

Comitia centuriata.
Tribunatul plebei a fost creat în anul 494 î.e.n. Tribunii plebei exercitau

aduce vreo atingere intereselor plebei.

Cenzura a a n. enzorii efectuau

Pretura

29
 n., pretorii organizau numai procesele dintre
-au numit pretori urbani. Din anul 242 î.e.n., se
ni fiind cei care

Questorii

, sub supravegherea Senatului.

Edilii curuli

încheiate în târguri.
Dictatura

dictator

2.6. Imperiul

A. Principatul
, s-a ajuns la instaurarea imperiului în anul
27 î.e.n.
Cezar a în

30
 Pent

magistraturi.

În realitate, Octavian s-a autointitulat Imperator Caesar Augusti:

Imperator ios al legiunilor romane; Caesar
însemna u Augustus
sfânt, demn de a fi venerat.

ndiilor, care are drept

humiliores
honestiores

fenomenul sclavagismului
este într-

Colonii erau oameni liberi

d în schimb, anual, fie

lex a
maioribus constituta (le , este creat colonatul

-se

31
 ilor republicane.
Din punct de vedere formal, puterea era exercitat

princeps Principatus, dat noii

forme d

acestora fiind, cu timpul, limitate.

Senatul, din punct de vedere forma

Magistraturile. P
edictului pretorului, acesta pierde posibilitatea de a introduce în

Au fost create noi magistraturi:

- praefectus praetorio (prefectul pretoriului),
imperiale;
- praefectus annonae – asigura aprovizionarea Romei;
- praefectus urbi –

B. Dominatul

marilor latifundii.

32
 humiliores
potentiores (cei puternici).
Sclavia

colonatulu

dominus et deus

Senatul este înlocuit cu un Sfat imperial (Consistorium principis),

directivele.

în:
Imperiul t- n., moment
când
juridice de tip sclavagist au fost înlocuite cu unele de tip feudal, iar

Imperiul roman de apus - l 476 e.n.,

heruli.

33
 2.7. Epocile dreptului privat roman

Istoria dreptului privat roman e

autori în trei epoci:
Epoca veche – -lea î.
anul 27 î.e.
– e. în anul 284 e.n.;
ui;
–
e.n.; corespunde dominatului.

34
1.
2.
cercetare au utilizat acestea?
3.
roman.
4.
?
5. ?
6. Care sunt acce ?
7.

8. În ce constau reformele lui Servius Tullius?

9.

10. Ce categorii sociale noi apar la Roma în epoca

Republicii?
11. Organizarea de stat a Romei în epoca Republicii.
12.
epoca Principatului ?

35
Unitatea de înv :

IZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN

CUPRINS :
1. FORMELE DE EXPRIMARE ALE DREPTULUI PRIVAT
ROMAN

1.2. Obiceiul
1.3. Legea

1.6. Senatusconsultele
1.7

A LUI JUSTINIAN
islative a lui Justinian

1.1.

care -o

36
 ca surs cumentele în
;
forme de exprimare ale dreptului, în
norme de
drept.

tatea
-
Astfel, în prima parte a epocii vechi, erau izvoare ale dreptului
,

În epoc

1.2. Obiceiul

Este constituit din acele reguli nescrise care, a

-a format în procesul

-voie.
fizionomia obiceiului se schim
clasei dominante

statului.

37
 Timp de un secol de la fondarea statului roman, obiceiul a
reprezentat singurul izvor de drept.
pontifi
-au fost

în procesul de interpretare a obiceiului,

între ius fas

rte.

treptat
rea

comun
abrogatoare.

1.3. Legea

Prin cuvântul “lex”, romanii

persoane, cuvântul “lex”
contract or, avea
lege
Procedura de adoptare a legilor romane
etape:

38
 în prima
- proiect de
lege;

uti rogas,
antiquo. aduce
amendamente proiectului de lege, ci fie îl adopta, fie îl respingea în
bloc.

ste, în caz
contrar acestea urmând a fi infirmate. În acest mod, Senatul participa
la activitatea de legiferare.

Structura legii.
praescriptio, rogatio sanctio.
În praescriptio se trecea numele magistratului care a elaborat legea,

Rogatio cuprindea textul propriu-

Sanctio care interveneau în cazul
rogatio.

leges perfectae;
leges imperfectae;
leges minus quam perfectae.
Leges perfectae erau acele legi
rogatio va fi anulat.

39
 Leges minus quam perfectae

din rogatio

Leges imperfectae
rogatio.

Legea celor XII Table

publicarea
normelor de drept. Timp de zece ani, plebea l-a ales tribun pe Terentilius Arsa,
cele din
l 451 î.e.n., patriciatul a o comisie
-a publicat în

“decemviri legibus scribundis” dreptul).

plebei 449 î.e.n., sprezece table de

bronz.
Legea celor XII Table cuprindea codificarea vechiului drept

rea familiei. Normele de drept

, , romanii erau un

40
Numa
un singur contract.
Textul Legii celor XII Table nu s- , tablele de bronz fiind
distruse în anul 390 î.e.
Dar Legea celor XII Table s-a

“carmen necesarium”.
, nefiind

colului al V-lea î.e.n.,

produs autentic roman.
, fiind în vigoare vreme
de unsprezece secole. ,
au devenit inaplicabile.

1.4. Edictele m

ius edicendi,
-

publicat era valabil v timp cât dura magistratura.

cuvântului, care provine de la “ex dicere” (a spune). Dar, începând cu

secolul al III-lea î.e. pe table din lemn
vopsite în alb, ce purtau numele de album.

edicte ocazionale

41
 Edictele valabile pe raturii se numeau
perpetue (edicta perpetua), pe când cele ocazionale se numeau
(edicta repentina).
edictele
pretorilor romani. Prin
intermediul edictelor,
-

a devenit

p au prin intermediul edictului mijloace

fel, activitatea pretorului a devenit creatoare prin adaptarea vechilor

ajungându- juridice noi. Dreptul astfel creat a

fost denumit drept pretorian.

unui nou pretor. noul pretor

care se dovedeau utile din vechiul edict. Astfel, cu timpul,

pretorilor.

:
o parte veche, edictum vetus sau pars translaticium, ce cuprindea

42
 edictum novum sau pars nova, care cuprindea noile
.
În perioada Principa ul Hadrian (117-138 e.n.) a ordonat
jursiconsultului Salvius Iulianus -
edictum
perpetuum¸ de la care pretorii nu s-au mai putut abate. Din acest

-a parvenit, el a fost reconstituit

-
edictul perpetuu cuprind
Partea I – Organizarea proceselor;
Partea a II-a – Mijloace procedurale de drept civil;
Partea a III-a – Mijloace procedurale de drept pretorian;
Partea a IV-a –

Într-un text roman (Gaius - Digeste) se afirma: “pretor ius facere

non potest” (pretorul nu poate crea drept).
-un alt text clasic (Marcian - Digeste
“ius praetorium este viva vox iuris civilis” (dreptul pretorian este
vocea vie a dreptului civil).

comple
pretorul nu poate cree
nu poate crea drept civil, d , prin mijloace
procedurale, linia

43
 -un text celebru cuprins în Digestele lui Justinian,
ius praetorium este quod praetores introduxerunt
adiuvandi vel suplendi vel corrigendi iuris civilis gratia, propter
utilitatem publicam
pretori pentru a veni în ajutorul dreptului civil, pentru a-
pentru a-l modifica în conformitate cu binele public).

În primul rând, pretorul extinde sfera de aplicare a dreptului civil prin

interpretarea textelor acestuia,
texte la Deci, pretorul vine în sprijinul dreptului
civil printr-o adiuvandi
iuris civilis gratia (pretorul vine în sprijinul dreptului civil).
În al doilea rând, pretorul poate extrage din textele vechilor legi
anumite reguli generale, principii sau mijloace procedura
completeze textele acestor legi.
supplendi iuris civilis gratia.
,
simplu acele texte,
corrigendi iuris civilis gratia
(modificarea dreptului civil).

44
 1.5

, prin interpretarea creatoare a vechilor legi.

care, printr-
,
de cele avute în vedere de acele legi, iar în unele cazuri chiar la rezultate
ci erau simpli particulari,
.

La origine, în vechiul dre

caracter empiric

un -au formulat reguli generale de cercetare,

-a caracterizat printr-o

45
 . n.,
, în
momentul ad , nu s-a publicat întregul drept

-a publicat.
procesele,

valorifice se adresau pontifilor,

pentru

În anul 301 î.e.n., un dezrobit al cenzorului

Appius Claudius Caecus, pe nume Gnaeus Flavius, a publicat dreptul

orice perso
activitate de cercetare a dreptului.
,

ce.

respondere;
cavere;
agere.

46
 Respondere
.
Cavere
forma

care difereau de la un act juridic la altul, iar

întocmai acele forme, actul respectiv nu producea efecte juridice.
Agere

în

e.n.
Sextus Aelius Petus Catus, celebru
comentator al Legii celor XII; Quintus Mucius Scaevola, model de
gândire pentru Cicero; Servius
Sulpicius Rufus; Aulus Ofilius.

rente ale gândirii juridice):

discipol al lui Capito.

47
Labeo. Numel
valoros discipol al lui Labeo.

orientare novatoare, întrucât urma linia de

gândire a edictului pretorului. La începutul secolului al II-lea e.n., deosebirile

Caius Cassius Longinus, discipol al lui Sabinus, a fost atât de

Salvius Iulianus

Sextus Pomponius -
161 e. Liber singularis
Enchiridii;
Gaius
-lea e.n., dar nici un
contemporan nu- -
se citau frecvent.
Despre el s-

“Institutiones”,

, de
e profesorul german Niebuhr pe un palimpsest.

48
s- uhr
- ercat
ci; dar
cum reactivii chimici erau primitivi, papirusul s-a deteriorat.

care prezenta cele mai multe lacune în manuscrisul de la Verona, încât

i
al II- -lea e.
Aemilius Papinianus (Papinian), supranumit “princeps
jurisconsultorum” “Primus
omnium”
jurisconsult

Iulius Paulus (Paul) , discipolul lui Papinian, avea un stil original,

A scris extrem de mult, iar în Digestele lui
Justinian au fost incluse mai mult de 2000 de fragmente din
opera lui Paul.
Ulpius Domitius (Ulpian), de asemenea discipolul lui Papinian,

treime din “Digestele” lui Justinian cuprind fragmente din

opera lui Ulpian.
Herenius Modestinus (Modestin) a fost ultimul mare

49
 D. Ius publice respondendi
În vremea lui August, a fost creat ius publice respondendi
juridice cu caracter oficial.
Printr-

cu ius publice respondendi ex auctoritate principis, erau obligatorii pentru

azurile similare.

ius
publice respondendi

izvor formal de drept.

E. Juri
,

postclasici
ci.
Astfel

De aceea, în anul 426 e.n., s-a dat

Valentinian al III-

50
 numai

-o pro

1.6. Senatusconsultele

,
i intrau în vigoare numai

putea

drept în sens formal. În acest fel, aparent, prerogativele Senatului au sporit,

dar, în .
Procedura de adoptare a senatusconsultului se limita la citirea proiectului de
se
-III desemnau
senatusconsultele prin termenul de “orationes”

51
 1.7

patru categorii:
edicta;
mandata;
decreta;
rescripta.
Edicta
generalitate,
Mandata u caracter

guvernatorilor de provincii.
Decretele

nece

e.
Rescripta

(161-180 e.n.),
probleme de drept, iar uneori formulau chiar principii de drept. Aceste
principii erau cunoscute în limbajul juridic sub numele de “rescripte”.

52
 2. LUI JUSTINIAN

2.

lui Justinian, repunerea în vigoare a izvoarelor dreptului roman clasic

sistematizare a celor mai valoroase izvoare ale dreptului clasic.

În acest scop, s-a constituit o comisie în frunte cu profesorul Tribonian,
questor sacri palati omisie a

“Corpus iuris civilis” (Culegere a dreptului civil).

Membrii comisiei nu au
are, ci au compilat, au sistematizat izvoare de drept

, care au fost sistematizate în Digestele

lui Justinian.

2.

care antichitatea l-
“Codul”, “Digestele”, “Institutele” “Novelele”.
A. Codul lui Justinian în
intervalul de timp cuprins între epoca atu .
Acea -a parvenit, s-a pierdut. Din fericire, în anul

53
534 e. – “Codex
repetitae praelectionis”
ii Teofil,
de la Facultatea de Drept din Constantinopol
Drept din Beirut.

valorificat i anterioare, fie particulare, fie oficiale. Dintre

Hermogenianus, de la Facultatea de Drept din Beirut.

Codul lui Justinian este sistematizat în
titluri, titlurile în
paragrafe.
inscriptio, în care este
indicat numele î

subscriptio

Codul cuprinde atât

B. Digestele lui Justinian au fost adoptate în anul 533

54
 , prin
le, care
Tribonian
profesori
erau în mod frecvent diferite. Or, lucrarea ce trebuia
astfel încât
trebuiau fie unitare. Tribonian l-a sesizat pe

Pentru elaborarea Digestelor, comisia a valorificat peste 2000 de

-a considerat cele mai valoroase, iar
50
titluri, fragmente paragrafe.
inscriptio, în care era

fost extras.
tera “D”
urm

lor începe cu al doilea;

principium. Deci,
.
Î , sunt tratate diferite materii (posesiunea,
proprietatea, succesiunile, etc.); titlurile
fiecare titlu este dedicat unei probleme de drept determinate.

55
 -
decurge din metoda de lucru a comisiei. Comisia a fost, la rândul ei,

Doroteu. Fiecare dintre cele t

“libris ad Sabinum”
Salv
format .
Cea de-
.
A treia subcomisie a extras fragmente din opera lui Papinian,

appendix.
-au
revenit, comisia s- -a trecut la redactarea titlurilor.
Astfel
încep
fragmentele prin care
observate fragmente

1870
Bonfante, din 1931.

C. Institutele (Institutiones). Au fost publicate în anul 533. La

-

r în drept. Au fost elaborate prin valorificarea institutelor

56
Dar, spre deosebire de Institutele clasice, care nu erau obligatorii
putere de lege, erau
izvor de drept în sens formal.
Institutele sunt formate din , care se împart în titluri, iar
titlurile în paragrafe

din care a fost extras un anumit text.

D. Novelae.
-
, ste

unele nu mai erau în vigoare,

de aceea, .

anul 1489. Începând din secolul al XVI-lea, “Corpus

iuris civilis”

57
1. Care sunt sensurile conceptului de izvor de drept?
2. Procedura de adoptare a legilor romane.
3.

4.
roman.
5. ?
6. Care este str ?
7. ?
8. Structura Edictului Perpetuu reconstituit de Otto
Lenel.
9. romane.
10.
romani?
11.
12. Ce este ius publice respondendi?
13.
14.
15. Care este structura Codexului lui Justinian?
16. Elaborarea Digestelor lui Justinian.

58
Unitatea de înv

CUPRINS :
1. IUNILOR
1.1.

2. PROCEDURA FORMULA
2. durii formulare
2.2. ctura formulei
2. rarea procesului în sistemul procedurii formulare
2.4. Ac
2.5. Efectele

3. PROCEDURA EXTRAORDINAR

1. NILOR

1.1.
totalitatea normelor juridice care

care au un obiect patrimonial.

59
ace ,
succesiunii sau a
(pretorii), prin utilizarea unor mijloace procedurale.
, s-au succedat trei sisteme
procedurale:
– în epoca veche;
– în
– în

duri cunosc
procesului în distincte:
faza in iure
faza in iudicio, care
,
creatoa -
La

juridice bine precizate.

În pr ,
creatoare,

, de

60
 1.
Termenul de “
sistem pr

cinci tipuri de procese, care se numesc

Prime

.
utilizate pentru punerea în
aplicare
numeau .

caractere comune:
Caracterul judiciar

Caracterul legal

din legea pe c
Caracterul formalist

pierderea procesului.

61
 1.

A. Faza in iure

in iure caracter
consensual
,

a) Procedee de citare.
Reclamantul putea utiliza
in ius vocatio;
vadimonium extrajudiciar;
condictio.
In ius vocatio, cel mai vechi procedeu, consta în chemarea

in ius te voco (te chem în pârâtul refuza

prezinte .
Vadimonium extrajudiciar

Condictio
magistratului pe pârâtul peregrin.
a magistratului.
,

trei
atitudini:

62
 confessio in iure) era un titlu
executo
asimilat cu cel condamnat, potrivit principiului confessus pro iudicatus
est
trecea în faza a doua.
infitiatio

doua a procesului.
non defensio uti oportet),

mai trecea în faza a doua.

d)
În istoria vechiului drept roman,

consuli.
Din anul 367 î.e. pretorul urban a preluat de la consuli
. Din anul 242 î.e.n., organizarea proceselor dintre
a revenit pretorului peregrin.
edilii curuli.
În Italia,
provincii, guvenatorilor.

63
procesului, magistratul do,
dico sau addico.
Prin cuvântul do,
Prin cuvântul dico, magistratul atribuia obiectul litigios, cu titlu

Prin cuvântul addico,

În faza in iure, ultimul act era litis contestatio (atestarea

martori, având

, pe cale
, .
,
În acest scop,
procedurale:
(stipulationes praetoriae) sunt contracte

, în viitor, din vina sa, ar avea loc un

-
Missio in possessionem însemna trimiterea reclamantului în
-

Interdicta , fie
, prin care
act juridic. Când ordinul era adresat unei

64
 , interdictele erau simple, iar când erau adresate ambelor
, intedictele erau duble.
Restitutio in integrum

Prin restitutio in integrum

pe care îl pierduse prin efectul actulu

.
, limbajul comun.
Puteau fi aduse prob
legis a probelor, un înscris putea fi

lucrurile nu îi sunt clare (rem sibi non liquet).

, în faza in iudicio, procesul se putea

,
s-a prezentat la proces.

65
nu exista.
(iudex unus)
anumite tribunale. Unele dintre acestea erau nepermanente, pe când altele
erau permanente.
Tribunalele nepermanente se compuneau dintr-
recuperatores), care judecau proc
peregrini.
Tribunalele permanente
decemviri litibus iudicandis
procesele) judecau procesele cu privire la libertate;
centumviri litibus iudicandis

2.

2.
În secolul al II-lea î.e.n., s-

-a dovedit, pr
sa
De aceea, între anii 149 n. s-a dat Legea Aebutia, prin care
s-

66
 , nu s-a dispus

bine de un secol, s-

-a mai aplicat.
e.n., a dat legile
Iuliae Judiciarie

2.

Formula era
.
Pentru fiecare tip de drept subiectiv exista câte un model de

speci

echivala cu imposibilitatea pentru reclamant de a-

elibera

67
 Formula avea o , cuprinzând:

acesorii.

erau:
intentio
demonstratio
adiudicatio (adjudecarea);
condemnatio (condamnarea).
Intentio era
reclamantului.
Demonstratio
este actul sa faptul
contract, un testament, etc.).
Adiudicatio era partea formulei prin care magistratul îl învestea pe
. Adiudicatio figura numai în

Condemnatio era acea parte a formulei prin care magistratul îl

, un simpu particular,

ale formulei erau:

prescriptiones
exceptiones

prin care se venea fie în sprijinul reclamantului, fie în sprijinul pârâtului. Acele
rijinul reclamantului se numeau

68
 pro actore care se venea în
sprijinul pârâtului se numeau pro reo.
ului,

fost iertat de datorie.

caracter absolutoriu,
,

a pârâtului.

-l putea condamna

era sclavul formulei, trebuind

2.
În sistemul procedurii formulare,
: faza in iure in iudicio.

A. Faza in iure
,

69
 a) Astfel, , se aplicau în continuare cele trei
la care se

De asemenea, acea missio in possessionem

Caracterul consensual al procesului se

magistratului. lui, pârâtul putea adopta una

,
necesar (iusiurandum necessarium). În virtutea acestui sistem, fie

uma de bani ce i se pretindea, fie pârâtul

-o refuza.
c) Litis contestatio.
litis contestatio.
În sistemul procedurii formulare, litis contestatio consta din remiterea
.
Litis contestatio producea trei efecte:
efectul extinctiv;
efectul creator;
efectul fixator.

70
 Efectul extinctiv
- , se
stinge.
Efectul creator. În virtutea efectului creator, în locul dreptului
-

Indiferent de obiectul dreptului in

,
.
Efectul fixator. Potrivit efectului fixator, în momentul lui litis
contestatio i elementele
personale ale procesului.
Prin elementele reale

decât ce a ceru
Prin elementele personale

figura în form

71
 B. Faza in iudicio
,

nta la
- -au admis anumite
motive de amânare a procesului.

2. ea

,
, prin utilizarea
creatoare a formulei,

consacrate ca drepturi subiective, pretor

, iar acordarea

putea
.

-
multe criterii.

72
 a)
XII Table, împ în:
in rem)
in personam)

summa divisio).
e,

vedere, în primul rând, dreptul de proprietate.

te din
contracte sau din delicte.
b)

actiones civilis

în revendicare are drept model sacramentum in rem ea, pretorul va

la sacramentum in rem.

gorii:
in factum;
ficticii;

73
 , în dreptul
roman,
noile cazuri ivite în

neexistând un model în dreptul civil. Atunci pretorul

in factum
reclamantului, fapt ce echivala c Luând în

se numeau astfel întrucât în

-a petrecut un anumit fapt, cu toate

era considerat ca fiind inexistent.

întrucât în intentio a formulei figura un nume, pe când în condemnatio

une au fost create

anumitor cazuri.

au fost create la cazuri similare. Astfel,

74
 e

subiective.

actiones stricti iuris

(actiones bonae fidei

a scopului
încheierii actului juridic. Dar,
, era necesar ca în intentio
figureze cuvintele ex fide bona
iudicia arbitraria)
Au fost crea

calitate:
de arbitru;
-zis.

reclamantul
Pârâtul
-l executa, arbitrul se transforma în
-

75
 , tigios,

ajungea la condamna

2.

(autoritatea lucrului judecat).

,
de bani.

Executarea
asupra bunurilor
dreptului public. Statul roman a practicat un sistem prin care bunurile

ntre persoanele
particulare.
Executarea asupra bunurilor
venditio bonorum (vânzarea în bloc a bunurilor debitorului insolvabil);

76
 distractio bonorum
debitorului insolvabil).
a) Venditio bonorum presupunea vânzarea în bloc a bunurilor
debitorului insolvabil.

devenea infam, moment în care era scos de sub scutul legilor romane,

b) Distractio bonorum. Conform acestei proceduri, bunurile debitorului

gea
infamia pentru debitor.

numeau autoritatea lucrului judecat. Conform acestui principiu, un

, nu poate fi
judecat de mai multe ori.
Acest principiu s-a impus greu în dreptul roman. Astfel, în epoca

încât procesele se judecau de mai multe ori, ajungându-se astfel la sentin

contradictorii.
, autoritatea de lucru judecat e
în virtutea efectului extinctiv al lui litis contestatio.

efectului extinctiv al lui litis contestatio, autoritatea lucrului judecat

77
 res
iudicato pro veritate accipitur
- exceptio rei
iudicatae
,

3. PROCEDURA EXTRAORD

, , stratului
. Prin urmare, dispare

Citarea a dobândit un caracter oficial sau semioficial. Procesul se

- iar
. Începe o

ad ipsam rem
lucrului.
statului (manu militari).

devenit minutorii de
condamnare

putea
pronu

78
 3. Care sunt prcedeele de citare în procedura
legis
4. Care sunt tribunalele permanente?

cele de executare?
6. Structura formulei.

9. Caracterele procedurii extraordinare.

79
Unitatea de înv :

PERSOANE

CUPRINS:
1. OAMENII LIBERI

1.3. Latinii
1.4. Peregrinii

2.

3. OAMENII LIBERI CU O

4.
4.
4.
4.
4.
4.5. Legitimarea
4.6. Emanciparea
4.7. Capitis deminutio

5.

6. CURATELA

80
 1. OAMENII LIBERI

1.1. Capacitatea

fie constitui
Romanii au creat aceste conce -au utilizat. Dar, spre
deosebire de dreptul modern, dreptul roman nu a recunoscut calitatea
de subiect de drept tuturor oamenilor, ci numai oamenilor liberi.

prin termenul “caput”.

, trebuiau fie îndeplinite trei

status libertatis (calitatea de om liber);

status civitatis
status familiae

o exc “infans conceptus pro nato habetur quotiens de

commodis eius agitur”

În mod simetric, personalitatea . Dar

“hereditas
iacens sustinet personam defuncti”
personalitatea defunctului).

81
 1.2.

În epoca foarte veche,

Secole la rând, -au bucurat de plenitudinea

ius commercii (commercium) – dreptul de a încheia acte juridice

în conformitate cu dreptul civil roman;
ius connubii (connubium) –
ius militiae –
ius sufragii (sufragium) – dreptul de vot;
ius honorum – dreptul de a fi ales magistrat.

B
C :

prin naturalizare (prin lege)

prin efectul dezrobirii

p
prin efectul exilului
c acesta -
-
nu- , acea

82
 D
În anul 89 î.e.n., – Iulia Plautia Papiria – s-a

În anul 212 e.n.,

dediticii.

1.3. Latinii

unul etnic;
unul juridic.
În sens etnic,
În sens juridic, se numeau latini cei care aveau un statut juridic

La rândul lor, latinii se împart în patru categorii:

latinii veteres (latinii vechi);
latinii coloniari;
latinii iuniani;
latinii fictivi.
Latinii veteres erau vechii locuitori ai Latiumului (regiune din jurul
Romei), rude de sânge cu romanii. Se bucurau de: ius commercii; ius
connubii; ius suffragii.
Latinii coloniari
268 î.e.n. Se bucurau numai de ius commercii.
Latinii iuniani .
Latinii fictivi erau locuitorii liberi din provincii, care se bucurau
doar de ius commercii

83
 1.4. Peregrinii

rii:
peregrini
peregrinii dediticii

romani

Peregrinii dediticii -
le acestora au fost distruse, astfel
încât peregrinii dediticii erau oa .
-

2.

anumitor forme.
patroni.
Formele dezrobirii. În epoca veche, dezrobirea se putea realiza

vindicta (nuia);
censu;
testamento.
Dezrobirea vindicta -
s
cuvântului “addico”.

84
 Dezrobirea censu elor
din cinci în cinci ani.
, un sclav era trecut din coloana bunurilor în coloana
persoanelor devenea om liber.
Dezrobirea testamento -

erau desemnate prin

cuvintele:
bona;
obsequium;
operae.
Bona

zrobitului
sa. În dreptul evoluat, patronul exercita numai dreptul de a dobândi
bunurile dezrobitului,
Obsequium era respectul pe care dezrobitul îl datora patronului.
Astfel, dezrobitul nu-l putea chem
acesta i-
Operae erau

operae oficiales -ar putea presta oricine;

operae fabriles erau
D. Legile de limitare a dezrobirilor

t echilibrul
Atunci au fost adoptate

85
 , prin Legile Aelia Sentia
Fufia Caninia.

3. OAMENII LIBERI CU O

-o stare de servitute.
Oamenii li
persoane in mancipio - pater
familias;
auctorati - erau oamenii liberi ce- iciile ca gladiatori;
addicti - erau debitorii insolvabili atribui
lor;
redempti ad hostibus -

4.

4.

A. În textele romane, cuvântul “familia” avea trei sensuri:

pater familias;

pater familias.
Prin urmare, e, ca
,

86
pater familias.
pater familias,
prin cuvântul “manus”,
multe puteri distincte:

“manus”

“patria potestas”;
“dominica potestas”;
puterea asupra altor bunuri era des
“dominium”;
mea
“mancipium”.

. Vechea familie

familiei numit pater familias.

persoane sui iuris;

persoane alieni iuris.
Erau sui iuris acele persoane ce nu se aflau sub puterea cuiva;
sui iuris era numai pater familias. Pater familias nu
, întrucât poate fi pater familias , caz în care

proprietate.

87
 Erau alieni iuris persoanele aflate sub puterea lui pater familias,
pater familias
sui iuris.

C. Rudenia. În sânul familiei romane, r

( se întemeia pe ideea de putere pe

care pater familias o exercita asup
s-au aflat în trecut sau s-ar fi
putut afla .
b) Rudenia de sânge

nui text din Legea celor XII Table,

manus

88
 4.

Puterea lui pater familias asupra de

sintagma “patria potestas”
fii, nu u
lor.
La origine, patria potestas definitorii:
caracterul perpetuu;
caracterul nelimitat (absolut).
În virtutea caracterului perpetuu, patria potestas
pater familias.
Potrivit caracterului nelimitat, pater familias o
putere nelimit
asupra persoanelor
pater familias
ius vitae necisque

ri
dreptul de vânzare, care se exercita conform Legii celor XII Table.

-a treia vânzare, fiul de famil

puterea lui pater familias.
asupra bunurilor. Toate bunurile dobândite de
pater familias. Fiul de

pater familias.

89
legitimare.

4.
A.
cu manus;
manus.
, s- manus, în virtutea

nu trece s entru
manus pater
familias din familia de origine.

se realiza în trei forme:

confarreatio;
usus;
coemptio.
Confarreatio

Usus consta din coabitarea vreme

expirarea termenului de un an, femeia trecea automat sub puterea

Coemptio se realiza printr-

90
 nu presupune forme solemne, ci se realiza
, ocazie cu care se organiza o
petrecere.

comune pen
connubium;

vârsta.
Connubium
obiectiv – aptitudinea unei pe
subiectiv –
connubium în
sens obiectiv connubium în sens subiectiv
între ei nu au connubium în sens subiectiv.

rudenia;

Rudenia Rudenia de

patru.

ica dintr-

91
 . , au fost interzise
ingenui
.
sui iuris

femeile sui iuris se aflau sub

erau persoane alieni iuris, în epoca veche, nu li se cerea
pater familias.
Dar, în dreptul clasic,
alieni iuris.
Vârsta a constituit
proculieni, pentru ca, în dreptul postclasic,

s manus
manus.
cu manus ,

, manus venea

ilia de origine înceta. Prin

cu manus
de origine.
manus
de
, de aceea,

în acea familie.

92
 4.

actul prin care un fiu de familie trece de sub

puterea lui pater familias sub puterea altui pater familias.

u interpretat acest text în

,
– in
iure cessio
adoptantul se adoptantul, în calitate de
reclamant,
necontrazicându-
cuvântul “addico”
Prin , adoptatul trece sub puterea adoptantului,
devine agnat cu el
era agnat cu adoptantul, adoptat .

4.5. Legitimarea

Legitimarea este
este asimilat celui legitim.
trei forme:

prin rescript imperial.

93
 O

întrucât decurionii
,

clasic, decurioni
Prin , copilul natural devenea automat
legitim.
rescript
imperial.

4.6. Emanciparea

in moarte sau pe

La un

economiei de schimb, pater familias avea de rezolvat diferite

proble

Atunci s- :

-o dezrobire în forma vindicta.

94
 Cea de-
producea , fiul de familie
, nu mai
sui iuris.
te
sui iuris
acte juridice în nume propriu. Dar, ,

Pentru a veni în sprijinul

4.7. Capitis deminutio

Person
capitis deminutio.
Capitis deminutio era de trei feluri:
capitis deminutio maxima consta din pierderea tuturor

capitis deminutio media

capitis deminutio minima consta din pierderea dreptului de familie, cu
, în acest caz, se pierdeau anumite drepturi de familie, dar se
dobândeau altele.
Capitis deminutio
deoarece sunt ipoteze în care capitus deminutus (cel care a suferit o
capitis deminutio)

95
 Spre exemplu: emanc capitis deminutio

sui iuris.

5.

membrii care o compun.

caput, are capacitate, pe care o numim personalitate

– ager publicus tenire, avea debitori.

, au devenit persoane juridice coloniile

domeniul dreptului public, câ

desemnate prin termeni precum “universitas” sau “corpora”.

collegia).
uridice s-

96
 6. TUTELA SI CURATELA

6.1. Tutela

În dreptul roman, s-
Orice om liber este subiect de

impuberii
femeile ( persoane sui iuris), fiind
nebunii prodigii (risipitorii),

ci în interesul
prezumtivi.

Servius Sulpicius: “tutela est vis ac potestas in capite libero ad

tuendum eum qui propter aetatem sua sponte se defendere nequit”
e libere pentru a
proteja pe acela care, din cauza vârstei,

97
 tutela impuberului sui iuris
tutela femeii sui iuris
Copilul sui iuris era pus sub

August a decis ca femeia sui iuris dezrobita

care are patru copii -
administra singure bunurile (ius liberorum). Din anul 410 e.n., s-a decis ca
ius liberorum
aveau sau nu copii. Deci, din acest moment,
toate femeile.
Din punct de vedere al constituirii, tutela este de trei feluri:

, care se constituie printr-

ncapabilul

b) Procedee de administrare a tutelei

Negotiorum gestio era procedeul ce se aplica în cazul lui infans,

, care nu se poate exprima clar. În acest
caz, actele juridice erau încheiate de tutore în nume propriu, urmând ca la

Auctoritatis interpositio este procedeul care se aplica copilului mai

98
 6.2. Curatela

curatela nebunului (furiosului) ;

curatela risipitorului (prodigului);
curatela minorului de 25 de ani.

negotiorum gestio.

dre

99
 ?
?
3.
4. Care sunt categoriile de latini e sunt categoriile de
peregrini?
5. Care sunt
de patron?
6. Care sunt acc ?
7. Rudenia.
8. Care sunt caractere ?
9. Care sunt co i?
?
?

13.
14. ?
15. Care sunt procedeele de administrare a tutelei?
16 ncipalele categorii de
?

100
Unitatea de înv :

BUNURI

CUPRINS:
1. CLASIFICAREA BUNURILOR

2. POSESIUNEA
2.1. Posesiunea

3. PROPRIETATEA
3.
3.2. Formele de proprietate
3.3. Dobândirea i
3.

4. DREPTURILE REALE ASUPRA LUCRULUI ALTUIA

4.1. Ser
4.2. Emfiteoza
4.3. Conductio agri vectigalis
4.4. Superficia

101
 1. CLASIFICAREA BUNURILOR

În limbajul juridic modern, obiectele naturii sunt desemnate prin

termenul de “lucruri”. Lucrurile susceptibile de apropriere sub forma
dreptului de proprietate se numesc bunuri. Deci, prin “bunuri”

ermenul
“res”
pentru desemnarea bunurilor. Deci, la romani, clasificarea bunurilor era

Patrimoniul este format din totalitatea drepturilor, datoriilor

au avut
reprezentarea patrimoniului, cu un sens foarte apropiat de cel modern.

Potrivit lui Gaius :

patrimoniale - res in patrimonio
în afara patrimoniului - extra patrimonium. Sunt în afara
patrimoniului lucrurile care nu pot intra în proprietatea cuiva:

Lucrurile patrimoniale (bunurile) au fost clasificate în dreptul

D :
mancipi
nec mancipi.
res
mancipi

102
lucruri, inclusiv banii, res nec
mancipi).
, lucrurile pot fi:
corporale (res corporales)
incorporale (res incorporales).
Sunt corporale lucrurile care, având o

:
lucruri mobile - res mobiles
lucruri imobile - res soli.
Î , lucrurile :
lucruri de gen – genera, uri
proprii categoriei din care fac parte
lucruri individual determinate – species,
prin .
produselor, iar altele în categoria
fructelor. Fructele sunt create de un alt lucru, în mod periodic, în
-

Lucrurile patrimoniale trei titluri juridice:

- posesiune
-
- proprietate.

103
 2. POSESIUNEA

2.1. Posesiunea

posesiunii
Posesiunea este o . Ea presupune întrunirea
a :
animus
corpus.
Animus ntru sine; posesorul se
ca un proprietar.
Corpus

numeroase cazuri, posesorii nu sun :

proprietarii sunt posesori, dar nu .
Conceptul de posesiune s-a format în procesul ex
statului - ager publicus.
În epoca foarte veche, statul roman concesiona patricienilor anumite
supr - possessiones
Întrucât patricienii nu le

patric

nu dispunea de vreun instrument juridic pentru a-l constrânge pe client.

interdictul de precario. Prin intermediul acestui interdict, patronul putea

104
 interdictului de precario lor statului

B. Categorii de posesiune
Existau patru feluri de posesie:
Possessio ad usucapionem
i, sunt

Possessio ad interdicta
prin efectul interdictelor posesorii.
Possesio viciosa sau possessio iniusta
posesiei era

Possessio iuris este posesiunea unui drept. Pe baza unor analogii,

C. Efectele posesiunii.

sau nu proprietar. În virtutea acestor efecte:

or;
posesorul are posibilitatea de a deveni proprietar prin uzucapiune;

onus probandi incubit actor

reclamantului), pe când pârâtul, î
possisdeo, quia possideo

105
 D. Interdictele posesorii

Interdictele posesorii, ca mijloace juridice de ocrotire a posesiunii,

interdicte recuperandae possessionis causa (pentru redobândirea

posesiunii pierdute);
interdicte retinendae possessionis causa
posesiunii existente).
a) Interdictele recuperandae possessionis causa erau acordate în

interdictele unde vi
interdictele de precario;
intedictele de clandestina possessione (interdictele cu privire la

Interdictele unde vi erau eliberate aceluia care a fost deposedat prin

Interdictul de precario se acorda împotriva aceluia care avea

Interdictul de clandestina possessione

i
b) Interdictele retinendae possessionis causa erau eliberate de

interdictul utrubi (care din doi);

interdictul uti possidetis
Interdictul utrubi se elibera în materia bunurilor mobile celui care

106
 Interdictul uti possidetis

ivire la posesiune în mod

rganizarea
procesului în revendicare. Cu acea ocazie, stabilind cine este proprietarul,

2.2.

elemente:
corpus
animus.
Corpus al
Animus
Prin urmare,
ie

lucrul pentru sine, detentorul (a

107
3. PROPRIETATEA

3.

Dreptul de proprietate are :

În sens obiectiv

În sens subiectiv

ius utendi (dreptul de a folosi lucrul);

ius fruendi (dreptul de a-i culege fructele);
ius abutendi (dreptul de a dispune de lucru).

3.2. Formele de proprietate

În epoca veche apar:

care

108
 În dreptul postclasic,
dominium.

vechii romani au cunoscut o asemene

care le-
sacramentum in rem
presupunea aducerea o De

proprietatea

Vechii autori, ca
Potrivit
asc
, Acest teren se
heredium.

avea caracter de coproprietate.

109
 Era
Era , deoarece la moartea lui pater familias, fiii de

Era o f

cu pater familias o coproprietate asupra lui heredium

pater familias de familie dobândeau un
pater familias

În textele vechi, ceea ce numim noi pro

numeau “dominium ex iure quiritium”
A
romane prin caracterele ei:
caracter exclusiv
se exercita doar asupra lucrurilor romane;

cte de drept civil;

caracter absolut

- .
caracter perpetuu, care decurgea din principiul proprietas ad
tempus constitui non potest

110
 Se exercita asupra lui ager publicus

În vechiul drept roman, proprietatea asupra lucrurilor mancipi se

a era un act
extrem de rigid, necesita o multit

nec mancipi. T

mancipi asemenea procedeu nu producea efecte

proprietatea asupra lucrurilor mancipi.

a
, urma
Astfel,
mancipi.
proprietate aparte, dese in bonis. Pentru a

termenului uzucapiunii îndeplinit.

La îndeplinirea termenului uzucapiunii, proprietarul pretorian, cel
ce avea lucrul in bonis,

tradens nudus dominus ex iure

quiritium,
proprie
, termenul uzucapiunii.

111
 (ager publicus)
caracterele unui veritabil drept real, deoarece

- - .

impozit anual numit stipendium sau tributum.

În dreptul postclasic

acel moment, nu s-
,

În vremea lui Justinian, s- prietatea

proprietate n dominium.
printr-
-o

112
3.3. Transmiterea

Cu timpul, s-

uzucapiunea;

in iure cessio;

accesiunea.

res nullius).
res hostiles
acestea intrând în proprietatea statului roman.
res derelictae

B. Uzucapiunea

În dreptul roman evoluat, uzucapiunea presupunea îndeplinirea

posesiunea;
termenul;
buna-

113
 un lucru susceptibil de a fi uzucapat.
a) Posesiunea. La origine, în dreptul foarte vechi, era necesar ca
sale economice.
b) Termenul era de 1 an ani pentru
bunurile imobile.
c) Buna- consta în

prin care se justifica luarea în posesie a lucrului.

,

titlu precar sau în mod clandestin.

La origine, uzucapiunea a îndep
nirea
acelora care le exploatau. Mai târziu

probatio
diabolica
ractic, imposibil de
realizat.

procesul. Tot “usucapio est finis sollicitudinis ac

periculi litium”
procese).

114
 În dreptul foarte vechi, când nu exista ideea transmiterii dreptului
era un mod de creare a

mancipi.
forme
solemne. Astfel, era necesa

transmitea lucrul se numea mancipant, iar dobânditorul accipiens.

libripens
libripens
: “Hunc ego
hominem ex iure quiritium meum esse aio isque mihi emptus este pretio
… hoc aere aeneaque libra” te al meu, potrivit
-

prima parte a formulei, accipiens când în a

iza
i putere. Ulterior, s-a admis

cea de-
parte a formulei, deoarece erau conservatori.
n. apare moneda, astfel încât

115
 ea a fost

derea încheierii
,

desemnate prin “mancipatio numo uno”

– pacte fiduciare, care aveau

mancipatio numo uno.

D. In iure cessio
In iure cessio

magistratului. Dobânditorul are calitatea de reclamant, iar cel care

tace

pârâtului, magistratul spunea cuvântul addico, ratificând astfel

t, utilizat la origine
numai pentru transmiterea prop nec mancipi.

116
 Fiind un act liber de forme -
la lucrurile mancipi, pent

specificator.
, s-a pus întrebarea: cui îi

, în
ipot ,

specificatorului.

G. Accesiunea

iu. Se numea princi

inelul era lucrul principal.

117
 3.

În epoca veche,
sacramentum in rem, pe când în dreptul clasic,
rei vindicatio endicare).
, ea

rei vindicatio,
poseda
S-a admis, ,
posesori
fictivi. Astfel, cel ce se qui liti se
obtulit

posesiune încetase prin dol (qui dolo desiit posidere

118
 .

Astfel,

necesar uzucapiunii s-a îndeplinit.

În cazul în care tradens (proprietarul quiritar) intenta împotriva lui

accipiens
in exceptio rei venditae et traditae.

erau

4. DREPTURILE REALE SUPRA LUCRULUI ALTUIA

emfiteoza;
conductio agri vectigalis;
superficia.

119
 4.1.

prietara unui imbil sau în folosul unei

persoane determinate.

, în folosul proprietarului
unui imobil ;
în ipoteza în care sa , în folosul
.

A. sunt:
uzufructul
usus
habitatio
operae.

a) Uzufructul -i culege
fructele, (usus fructus est ius alienis rebus utendi
fruendi salva rerum substantia).

de proprietate între uzufructuarul are

dreptul de a folos -i culege fructele, iar nudul proprietar
.

b) Usus este dreptul de a folosi lucrul altuia, -i culege fructele.

c) Habitatio este dreptul de a locui în casa altuia.
d) Operae servorum este dreptul de a folosi serviciile sclavului
altuia.

120
 B.
rustice
urbane.

de natura imobilului d în folosul

c
.
perspectiva imobilului dominant, servitutea apare ca un
drept, iar din perspectiva proprietarului imobilului aservit, ea apare ca

- iter (dreptul de a trece pe jos vit)

- via (dreptul de a trece cu un car prin terenul altuia)
- ius pascendi ( tuia)
- aqueductus ( prin conducte pe terenul altuia)
- servitus oneris ferendi (dreptul de a sprijini o e pe zidul
vecinului).

, ,
comune:
-t
-p
titularul dreptului de servitute (servitus in faciendo consistere nequit);
-n -i poate fi aservit propriul lucru (nemini res sua servit).

aservit, servitutea se stinge;

- nu poate exista o se servitus servitutis esse non
potest).

121
 4.2. Emfiteoza
sau conductio agri
vectigalis
a emfiteot
- -i culege fructele, în schimbul unei sume
canon.

4.3. Conductio agri vectigalis

Înca din epoca veche,

vectigal. Întrucât a
caracter perpetuu, pretorul a protejat-o prin mijloace speciale,
acordând lui conductor ager vectigalis
Ca titular de drept real, conductor ager vectigalis

4.4. Superficia
Superficia

Dreptul de superficie s- epublicii, din cauza

terenurile virane. În virtutea principiului superficies solo cedit,

ncât,
pentru în e, s-a acordat constructorului un
drept real foarte întins. Cu timpul, dreptul de superficie s-
raporturile dintre particulari.

122
1. Ce sun ?
2. Ca ?
3. Care sunt princip ?
i care sunt elementele acesteia?
5. Care sunt interdictele posesorii?
i care sunt elementele acesteia?
7. butele dreptului de
proprietate?
8. Formele de proprietate din epoca veche.
8. Care sunt caracter ?
9. Ce este proprietatea preto -a format
aceasta?
nt formele solemne ale
acesteia?
iile necesare pentru a opera
uzucapiunea?
12. t
revendicare?
?
14. Ce este uzufructul?

123
Unitatea de înv :
–
CUPRINS:
1

2. IILOR
2.1. C

3. ELEMENTELE CONTRACTELOR
3. le ale contractelor
3.2. Elementele accidentale ale contractelor

5.1. Moduri voluntare de sti

5.2. Moduri nevoluntare de sti

6.2. ale în epoca veche

6.
6. reale

124
 1

-al doilea lui Justinian.

Potrivit lui Justinian, “Obligatio est iuris vinculum quo necessitate
adstringimur alicuius solvendae rei secundum nostrae civitatis iura”

conform dreptului cet

- viniculum iuris, ea p Astfel, ea ne

- quo necesitate adstringimur,
aminti despre dreptul creditorului de a primi plata.
B.

subiectele;
obiectul;

Subiectele sunt:
- creditorul
pretind
- debitorul
la nevoie chiar prin constrângere.
n
n dare, facere sau prestare:
“dare” desemnea
proprietate asupra unui lucru, de a constitui un drept real ori de

“facere” sau de a
nu face ceva pentru creditor.
“prestare”

125
 îndepline :
-

creditor.
, în
dare sau dare facere oportere.

2. IILOR

2.1.

În Institutele lui Gaius

contracte, fie din delicte.

, „variae causarum figurae”.

t , ea

a)

modul de formare.
Potrivit lor,

efectele

Potrivit modului de formare,

nesolemne.

126
 În cazul contractelor solemne,
, trebuie utilizate anumite forme: ,
înscris, cuvinte sacramentale.
Contractele nesolemne nu r
în trei categorii:
- contractele reale

- contractele consensuale

- pentru formarea contractelor nenumite

b)

delincventului de a repara prejudiciul cauzat

c) se nasc din quasicontracte.
Cuvântul „quasicontract” vine de la expresia quasi ex contractu
din contract)
celor ale contractului.
d) in fapte
ilicite, dar romanii le-
conservatoare, într-o categorie aparte.

2.2. Clasif

ru a-
bun

127
 2.3.

cel mai simplu raport

.
pluralitate de subiecte. La
,
calitate de creditori, fie în calitat
la un asemenea raport juridic se pot afla pe picior de egalitate
(cazul n ) sau nu
).
a)
În cazul ,

La , oricare dintre creditori poate pretinde

datorie.

,
, avem mai multe

b)
Adstipulatio este actul prin care un creditor accesor numit
adstipulator Creditorul accesor poate
-l urm , în lipsa creditorului principal.
Adpromissio
debitorului principal. Adpromissor (garantul) este constituit cu scopul
de a- le eventualei
debitorului principal.

128
 3. ELEMENTELE CONTRACTELOR

elemente accidentale.

3. ale contractelor

obiectul;

capacitatea.
A. Obiectul

în sens strict
contractului, cu rapor

în sens larg,
dare, facere sau prestare.

sunt:
neseriozitatea;
eroarea;

129
 a) Neseriozitatea

inten .
b) Eroarea patru
cazuri, eroarea duce la nulitatea contractului:
error in negotio (eroarea asupra naturii actului juridic)
error in persona
error in corpore
error in substantia (eroarea a
c)
-
inii).
sunt:
teama (metus);
dolul (dolus).
a) Teama (metus)

vis psihica).

a fost
, prin actio metus
, prin exceptio metus.

130
 b) Dolul (dolus)
Dolul sau în n mijloacele viclene sau
o
determina pe
fiind create:
actio de dolo

exceptio doli

actio metus actio de dolo

nate sunt arbitrare.

C. Capacitatea
Capacitatea este aptitudinea unei persoane de a încheia acte juridice.

sui iuris

Persoanele alieni iuris nu pot încheia în nume propriu acte juridice, ci

numai împrumutând capacitatea lui pater familias.
Peregrinii pot încheia contracte în conformitate cu drep

131
 3.2. Elementele accidentale ale contractelor

Se numesc accidentale, deoarece contractul poate fi valabil încheiat

fiind introdus

A. Termenul
Este un sigur de care depinde exigibilitatea sau
stingerea unui drept.
suspensiv

se num extinctiv.

înainte de ajungerea la termen, deoarece,

exigibil numai acel drept care poate fi valorificat printr-un proces

intentat împotriva debitorului.
În cazul contractului încheiat cu term
, se vor stinge prin ajungerea la termen.

Este un
unui drept.
suspensiv ,
rezolutorie.

132
 4. R

4.

Efe în executarea ei, deoarece numai

, credi

,
“res inter alios acta, aliis neque nocere neque prodesse
potest” , nici n
Astfel
Prin
persoanele care au încheiat contractul;

creditorii lor chirografari.

Din acest principiu general al rela ,
decurg alte trei principii speciale:

A.

-
care au încheiat-o. Spre exemplu, Primus Secundus
-mi dai 1000 de ses Secundus “Promit”.

133
 , care nu a participat la încheierea contractului. Spre exemplu,
Primus Secundus
Tertius?” Secundus

t la încheierea
actului.
«nemo alteri stipular
potest
nimeni nu poate contracta pentru altul.

B. Nulitatea promisiunii pentru altul

Nulitatea „nemo
alienum factum promitere potest” (nimeni nu poate promite fapta altuia).
La promisiunea pentru fapta altuia, Primus îi promite lui Secundus
Tertius îi va da 100 . O asemenea promis
de Primus
Tertius
Secundus Tertius.

C. Nereprezentarea în contracte
Prin reprezentarea în contrac în

alt pater familias.

în vederea
reprezentat. Cel care încheie efectiv
reprezentant.

134
 , reprezentarea în contract poate fi:

, persoana reprezentantului dispare, iar

reprezentant.
, reprezentarea poate fi:

Atunci când reprezentantul intervine în contract în calitate de

intevine în contract în c

L
Astfel
pater familias împuternicea pe un alt pater familias
contract, cel împuternicit devenea titularul dre
izvorâte din acel act.

Treptat, romanii admit numai

135
 -

împotriva reprezentantului actio quasi institoria, cu

fusese încheiat de reprezentant.
În acest stadiu,

r
debitori. Creditorul putea sa-
quasi institoria.

Romanii au
cazuri :
- r
reprezentantului insolvabil.
- r
contractul de împrumut în vederea c (mutuum).
- r în r

136
 D.

-
, prin care fiul de familie se
putea obliga în nume propriu, obligându-

numai împrumutând capacitatea

mie a contractelor, vechile principii nu s-au mai putut

aplica.

încheierii contractului doi debitori:

fiul de familie, obligat potrivit dreptului civil
pater familias, obligat potrivit dreptului pretorian.
Creditorul poate intenta fie împotriva fiului de familie, fie
împotriva lui pater familias.

actio quod iussu

actio exercitoria
actio institoria
actio de peculio et de in rem verso vire la

actio tributoria .

137
 E.

, capacitatea de a se obliga a persoanelor

alieni iuris lor sui juris, în materie

Cu toate acestea, întrucât persoanele alieni iuris nu au bunuri proprii,

1. Potrivit
comiteau un delict, pater familias
-l abandoneze în mâinile victimei, în vederea exe

bani,
, pater familias avea de ales între
abandonul delincventului în mâinile victimei

2. a fost creat cu scopul de a i se da lui pater

familias alieni iuris.

pater familias -l apere pe delincvent.

pater familias procesul, fiul de familie
pater familias pierdea procesul, avea de
ales între abandonul no
.

138
 :
a) alieni iuris
comitea un delict privat, întrucât numai delictele private puteau fi

b) pater
familias care îl avea sub puterea sa pe delincvent în momentul lui litis
contestatio.
momentul lui litis contestatio,
- pater familias. Cu alte cuvinte, delictul
- noxa caput sequitur.
c) nu -a avut pe
delincvent sub puterea sa.

4.

- Neexecutarea obliga
constituie un efect accidental al acesteia.

neexecutarea obl

r
.

-
materie:

139
 A. Cazul fortuit ut
debitorului

obligat.

care fac
de exemplu, un cutremur, ). F

rat d .

C. Culpa
ce se poate manifesta sub forma
i .

Culpa delictuala

,
materie,
comit

-a
e încheierea

prin ac i

140
 ,
debit ,
În epoca lui Justinian, :
culpa lata
culpa levis
culpa levis poate fi in
concreto in abstracto.
La culpa levis in concreto, comportarea debitorului
de
sale.
La culpa levis in abstracto, comportamentul debitorului
datorat u cel al unui bonus vir, un bun administrator
aprecierea in abstracto a
deoarece un bun administrator nu este neglijent.

D. Dolul
Do

debit

141
 E. Mora

mora debitoris (întârzierea debitorului);

mora creditoris (întârzierea creditorului).
a) Mora debitoris presup
-
-
, s-a introdus
regula dies interpellat pro homine (termenul
-perpetuatio obligationis-,

b) Mora creditoris

plata, debitorul nu mai

dreptul de a-l abandona. În fine, mora creditoris stinge efectele morei

debitoris.

F. Custodia
Custodia

custodia
, , ci numai
pentru cazul fortuit. Dreptul clasic a cunoscut numeroase cazuri de

142
 G.

-a obligat pentru custodia -

daune-interese.
-
-
La facere
(damnum)
gul de care a fost privat prin neexecutare (lucrum). Pornindu-se de la
cei doi termeni, au fost create mai târziu expresiile damnum emergens
lucrum cesans .
Uneor stipulatio poene, prin care fixau valoarea

5. OR

sunt deosebiri care se

dreptului, cr

143
 Modurile volu

sau modur

5.

plata;

remiterea de datorie.
A. Plata (solutio)
Plata este modul firesc, normal de stingere a

nsta în: transmiterea dreptului de proprietate;

remiterea unei sume de bani; prestarea unui serviciu; procurarea
folosi
:
Plata poate fi

- Când

(mandatar). C

144
 auctoritatis tutoris

Plata trebuie
în rate,

potrivit loc
nu este indicat, atunci plata p
fie un loc nepotrivit.

privire la forma actelor juridice. În epoca veche,

-a generalizat si
unui înscris,

Potrivit principiul simetriei (principiul corespond o

-a dat
rs, spre exemplu o
dintr- prin utilizarea
formei verbale.
În epoca veche, efectele formalismului erau atât de riguros stabilite încât,

145
 deoarece, în aces
,

, când obiectul oblig

, în cazuri bine determinate.

Este un
înlocuirea vechi

recurs fie la sti contractul litteris.

necesare anumite :

idem debitum);
ceva nou (aliquid novi);
animus novandi).

de drept strict s

litteris, prin intermediul

întrucât, în cazul unui proces,

146
 ad literam,

idem debitum).

-
turi de cea veche.

-a creat un mijloc procedural (exceptio pacti)

,

d) Ceva nou (aliquid novi).

inter
easdem personas), acel element nou putea consta din introducerea unui

Da inter novas
personas). În acest caz, elementul nou consta fie din schimbarea
creditorului, fie din schimbarea debitorului.

necesar atât
vechiului debitor.

co În acest caz se cerea numai

147
 e) animus novandi).
forma
contractului litteris, întrucât ori de câte ori

formei nu a mai

dar nu rezulta
, s- -

Efecte:

În fine,

Potrivit lui Modestin, compensatio est debiti et crediti

inter se contributio
altele).

148
con ( )
.
-a putut
se pronu

dreptul clasic, mai întâi în

ex eadem causa). unilor de drept strict,

Reforma lui Marc Aureliu. Marc Aureliu a extins aplicarea

actele

, magistratul introducea în

În faza a doua a procesului, c

mecanismului procedural

Marc Aureliu a introdus, pe cale

149
 E. Remiterea de datorie (iertarea de datorie)
Remiterea sau iertarea de datorie este un mod de stingere a
o î
remitere

recurge fie la solutio per aes et libram, fie la acceptilatio litteris,

Astfel, acceptilatio verbis

" -am promis”? “Am primit”. La

, în realitate, nu primise nimic.

5.2. Mo

Acestea sunt:
imposibilitatea de executare;
confuziunea;
moartea;
capitis deminutio;

A. Imposibilitatea de executare

debitor rei
certae interitu rei liberatur (debitorul unui lucru individual determinat
este liberat prin pieirea lucrului).

150
 nu se poate pune
genera non pereunt
(lucrurile de gen nu pier).

-interese.

B. Confuziunea (confusio) înseam ,

persoane,

C. Moartea

În vechiul drept roman,

-a format cu ocazia comiterii unui delict,

prin transformarea dep -un raport juridic. Întrucât

În dreptul clasic, s-a admis ideea transmite

sale, este
intim legat de persoana delincventului.

151
 D. Capitis deminutio

Avem în vedere numai capitis deminutio minima

din persoa sui iuris alieni iuris, trecând sub puterea adrogantului.

adrogantului, în paguba creditorilor adrogatului: -l

De aceea, î
a datoriilor
adrogatului.

E.

pretorien abil pe
timp de
un an.
În dreptul postclasic, s-

152
 6.

6.
-l pune pe creditor la

În istoria dreptului roman se c

6.

sponsio;
fidepromissio.
mani în epoca veche
-
A. În cazul lui sponsio,
între
arant. Astfel, creditorul îl întreba pe garant: “Idem dari
spondes” ?
“Spondeo” (Promit).
“spondeo” se
numea sponsor.
B. Fidepromissio
Verbul “spondeo” p

atrage favoarea zeilor.

153
 “fidepromitto” (promit cu lealitate), în
locul verbului “spondeo” “Idem fite
promittisne?” ?
“Fidepromitto” (Promit cu lealitate).
Garantul purta numele de fidepromissor.

. Astfel,

nu se putea întoarce împotriva debitorului principal. Dac

-a venit în

Potrivit legii Furia de sponsu, ia urma

6.

A. Fideiussio ,
deosebirea “fideiubeo”
(consimt pe cuvântul meu). În acest caz, garantul era numit fideiussor.

154
fidepromissio. Gar fideiussio
neajunsurile care decurgeau din sistem, astfel încât, în virtutea unor

trei beneficii.
B. Beneficiile acordate lui fideiussor

Avem în vedere:

beneficiul de diviziune;

este dreptul garantului de a cere

credito -
, acest beneficiu
era valorificat printr-

litis contestatio).
b) Beneficiul de diviziune

solvabili în momentul lui litis contestatio;

împ
-i cere
- i, numai

fi valorificat din cauza efectului

extinctiv al lui litis contestatio).

155
 6. reale

, au fost cunoscute
distincte: fiducia pignus), care a

A. Fiducia
Se constiuie prin transmiterea asupra unui lucru, de
mancipatio sau in iure cessio,

întrucât devine proprietar al lucrului (

lucru)

concurs cu

fiducia, romanii au creat

schimb.

B. Gajul
S posesiunii debitor

l
Întrucât debitorul transmite numai posesiunea lucrului, nu risc

s-ar afla, în calitate de proprietar.

156
 ,

C. Ipoteca
Ipoteca este o for
i întemeiate
P

Categorii de ipoteci:

,
rt În
dreptul modern, aceasta ipotec .

constituite la date anterioare (ipoteca asupra bunurilor

.
se constituie printr-
testament în favoarea unui legatar supra bunurilor
.

157
 Caractere:
a) Ipoteca este un drept real, iar creditorul ipotecar are dreptul de
- nu vin -
b) Ipoteca se constituie prin
e speciale (mancipatio, in iure cessio),
, - ie.
c) Ipoteca este . Începând din secolul III e.n. s-

ipotecii, cred

d) Ipoteca este
iecare parte
din datorie. Astfel,

parte din datorie, creditorul va intra în posesia întregului lucru ipotecat,

cu partea

e) Ipoteca are un caracter clandestin (secret)

un anumit lucru e

deosebit de grave.
Pe de alt du-se în mod

reforma îm act
public sau prin act privat subscris de trei martori, trece înaintea

f) Ipoteca este un drept accesoriu

158
 Rangul ipotecilor

dreptul de a posed În fapt, acest

prior tempore potior iure (mai întâi în

timp, mai tare în drept).
-au constituit
,
potrivit principiului in pari causa meior est causa possidentis.
Efectele ipotecii
:
ius possidendi dreptul de a intra în posesiunea lucrului
ipotecat
ius distrahendi, dreptul de a-l vinde.
, singurul efect al ipotecii a fost ius
possidendi; creditorul nu avea dreptul de a vinde lucrul, ci numai
dreptul de a-
-o
efect firesc al
ipotecii.
Ius distrahendi

are numai calitatea de posesor. În acest caz, romanii s-

ului conform caruia nemo plus iuris ad alium
trasferre potest quam ipse haberet (nimeni nu poate transmite mai
.
Stingerea ipotecii

Ea se mai sti

creditorul ipotecar în rang.

159
 i din Institutele lui Justinian?
2. i?
?
?
5.
coreale?

7. Elementele accidentale ale contractelor.

8. Pr

10.
îm ?
11. Care sunt ?
12. Ce este sistemul no
noxale?
13 ?
14. Care sunt formele culpei?
15. Ce este mora?
16. Plata.
17. ?

19. Ce este remiterea de datorie?

20. Care sunt modurile nevol ?
21. Care sunt formele tehnico-juridice de realizare a cesiunii
?
22. Care sunt gara ?
23. Care sunt beneficiile acordate fidejusorului?
24. Care sunt ?
25. Ce este ipoteca ?
26.

160
 –

CUPRINS :

1. IILOR

2. CONTRACTE
2.1. Contractele solemne
2.2. Contractele reale
2.3. Contractele consensuale
2.4. Contractele nenumite
2.5. Pacte

3. QUASICONTRACTE
3.1. Gen
3.2. Plata lucrului nedatorat
3.3. Gestiunea de afaceri

4. DELICTE

5. QUASIDELICTE

161
 1. IZVOARELE OBLIGATIILOR

este contractul. Primul contract

roman s-a format cu ocazia comiterii unui delict, dar delictul nu a fost

analogii, delictul
Gaius
1. C , :
contracte - ex contractu
delicte - ex delicto.
2. Conform celei de-a doua , :
contracte
delicte
- variae causarum figurae.
-a , ea a fost
Justinian cu una c
contracte
delicte
quasicontracte
quasidelicte.
Noi vom urma clasificarea lui Justinian, întrucât are un caracter

diferitele categorii
întrucât nu cuprinde unele izvoare de obl

162
 2. CONTRACTELE

2.1. Contractele solemne

mai veche categorie de contracte.

litteris).
Toate contractele solemne sunt:
- de drept strict ;
- unilaterale
contractuale;
- orale, litteris.
sunt:
a) sponsio religiosa, cel mai vechi contract roman format prin întrebare

b) iusiurandum liberti (j ) este contractul

a
operae
fabriles (servicii calificate).
sunt:
a) Sponsio laica

“spondeo” numai de
.

163
 b)
,
ns,

numeroase oper

:
e vinte.
e
p
Cu alte

afle
e

nu

ta de toate celelalte contracte care, prin forma lor

,

164
 Aceste caractere, de

c) Dotis dictio
Prin dotis dictio
,f de

Nexum

addico.
-o stare de semiservitute. În
-
anumi care, în

, nexum,
-o

Din cauza nexi s-au

uncine din temelie
, s-a dat
legea Poetilia Papiria
insolvabili.

165
 Contractul litteris

accepta

expensa

unor datorii

,
acel registru comercial.
determinate, registrul bancherului era , în

cazul înlocuirii în
temeiului

2.2.Contractele reale

Contractele reale a
t mai alert al

166
 -
Spre deosebire de unele contracte formale, care aveau o utilizare

contract real este determinat printr-un termen tehnic anume.

Contr re
transmis în momentul încheierii contractului. La unele contracte reale,
remiterea lucrului se face cu titlu de proprietate, iar la altele, cu titlu de

Contractele reale sunt:

mutuum
fiducia
gajul
comodatul
depozitul

A. Mutuum
Mutuum

cantitate cu cele pe care le-

Mutuum ,

Fiind destinate consumului, lucrurile împrumutate erau transmise de

proprietate. În scopul transmiterii
,
Caracterele lui mutuum:
este un contract real;
este un contract nesolemn;

167
 es
sarcina debitorului;
este un contract de drept strict, spre deosebire de celelalte
contracte reale

B. Fiducia
Fiducia
, prin sau prin in iure cessio, transmitere

proprietatea asupra lucrului, celui de la care l-a primit.

Contractul de fiducie a îndeplinit, care, treptat,

Astfel, fiducia :
- ,

- în vederea realiz
-î -
creditorului la cererea acestuia (m
).

C. Gajul
posesiunii unui luc
,

168
 D. Comodatul
Comodatul este contractul prin care o pe

unui lucru prin

, de comodant) ,
în veder

E. Depozitul
Depozitul (depositum) este contr
un lucru,
-l restitui celei dintâi la cerere.
lucrului
, .
Obiectul contractului de depozit este un lucru mobil, individual determinat.

folosirea lucrului altuia, ,

, furtum
usus).
Depozitul este un contract gr

, romanii au cunoscut trei forme

depozitul necesar
depozitul sechestru
depozitul neregulat.

169
2.3.Contractele consensuale

-o tehnica de

încât în epoca lui Justinian drepturile subiective, fie

ntractele

, ci numai exprimarea

De altel, în dreptul postclasic, cuvântul ”contractus”

Contractele consensuale sunt:

vânzarea

societatea
mandatul.

A. Vânzarea

-
Vânzarea presupune întrunirea a trei elemente:
a)
b) obiectul
c)

170
din drepturi sub ente sau viitoare.
in pecunia numerata fie real
(verum certum)
iustum
Efecte.

lucru
-
, tipuri:
locatio rei
locatio operarum
locatio operis faciendi

desemnate printr-
contractului se numea locator conductor.
elemente:
a)
b) obiectul
c)

171
 -un lucru mobil sau imobil
(locatio rei locatio
operarum) sau din construirea unei case (locatio operis faciendi).
in pecunia numerata, certum verum.

C. Societatea

persoane pun în comun activitatea lor sau anumite bunuri, în vederea

Contractul de societate presupune un aport din partea societarilor,

un interes com
-

,
În dreptul r

D. Mandatul

ui.
Elemente:
- pentru formarea contractului de mandat,
obiect constând dintr-un fapt material sau dintr-un act juridic;
-a fie
- mandatul este un act juridic gratuit, încheiat în interesul mandantului.

172
 Efecte:

Mandatarul are, de asemenea,

2.4. Contractele nenumite

Contractul nenumit se formea printr-

sa.

categoriile de contracte cunoscute, romanii le-au desemnat prin

termenii nova negotia sau contractus incerti.
În epoca lui Justinian, s-au format patru categorii de contracte nenumite,

“do ut des” - o parte transmite proprietatea unui lucru, pentru ca

rietatea asupra unui alt lucru
“do ut facias” - o parte transmite proprietatea unui lucru, pentru ca

“facio ut des” - , pentru ca ceala

“facio ut facias” -
la rândul ei un serviciu.

173
 2.5.Pacte

Dreptul roman nu a cunoscut,

sale, un mod general de a contracta.

potrivit reia orice contract presupune

-a generalizat
nici în epoca lui Justinian.

C
contractelor, purtau numele de pacta vestita, spre deosebire de
nuda pacta.

dreptul postclasic pactele legitime.

Pactele pretoriene

categorii de asemenea pacte: recepta, pactul de

constitut.
,
-
Pactele legitime

compromisul.

174
 3. QUASICONTRACTE

Quasicontractele sunt fapte licite

.
De în p for
-a determinat pe
romani s pentru denumirea faptelor juridice
– quasicontract, quasi ex contractu.
Quasicontra abia în epoca postclasic

lucrului nedatorat, gestiunea de afaceri, gestiunea tutorelui pentru

Plata lucrului nedatorat

dea un sistem întreg de

condictiones
Plata lucru
condictio indebiti.
Pentru intentarea lui condictio indebiti era
:
-
-
- in eroare
- cel ce prime
-

175
 Gestiunea de afaceri
Negotiorum gestio
bunurilor unei persoan

gerant (negotiorum gestor), iar cel pentru care s-a intervenit se

dominus rei gesta/proprietarul lucrului gerat).
Elemente :
- actul de gestiune poate fi material sau juridic
-a
- -l obliga pe gerat.
Efecte:

-
- -a asumat.

4. DELICTE

În societatea gen

victimei cu plata unei sume de bani, ca echivalent al acelui drept –

.
Într-un stadiu mai avansat, statu

delincventul, ci ia asupra sa ac Noul sistem, cunoscut

176
sub numele de
stadii distincte:
î
dar

în stadiul al doilea, victima nu mai avea dreptul de a opta între

-a format abia în dreptul

clasic, pe baza unei analogii. Astfel, în sistemul procedurii

-
momentul lui litis contestatio ne se

prezint caractere aparte:

- prin

reipersecutorii.
izvorâte din delicte nu treceau

177
 alieni iuris

-
d) Capitis deminutio

- fapte
ilicite
Faptele delictuale
erau extrem

mari categorii
În dreptul clasic, dist
ea în baza unor criterii sigure :

,
comitia centuriata).

sau amenzi în folosul statului.

Delictele private categorii:

178
 Delictele private vechi
- furtul
- iniuria
- damnum iniuria datum

Legea celor XII Table, iar damnum iniuria datum prin Legea Aquilia.
ateria delictelor

- metus
- dolus
- rapina
- fraus creditorum (frauda creditorilor).

5. QUASIDELICTE

Quasidelictele sunt fapte ilicite

Institutele lui Justinian sunt desemnate printr-un termen aparte.

le ilicite sunt încadrabile într-o

categorie sau în alta, În dreptul roman,

private noi.
Întrucât nu dispunem de elemente tehnice pentru

rea ,

179
acestea, -
au desemnat printr-un termen tehnic diferit:
unul din quasidelictele consacrate în dreptul roman este fapta judec torului
– iudex qui litem suam

- in factum pentru o s

v -un apartament era

actio de effusis et deiectis

po
a
actio de positis et suspensis
proprietarului apartamentului.

180
1. C ?
2. Ce sunt contractele?
3. Care sunt elemen ?
4. Care sunt elementele accidentale ale contractelor?
5
6. S .
7. Ce este nexum?
8. Ce este contractul litteris?
9. Contractele reale.
10. Vânzarea.
11. L .
12. Societatea.
13. Mandatul.
14. Ce sunt contractele nenumite?
15. Ce sunt ?
16. Ce sunt quasicontractele?
17. Ce este plata lucrului nedatorat?
18. Ce este gestiunea de afaceri?
19. Ce sunt delictele?
20. Care sunt ca ?
21. Cum ?
22. Ce sunt quasidelictele?
23. Care sunt cele mai importante quasidelicte?

181
 BIBLIOGRAFIE

Tratate, cursuri:
1. G. Dumitriu – Curs de drept roman, B
2. – Curs elementar de drept roman, Cluj, 1927.
3. Vl. Hanga –
4. S.G. Longinescu – Elemente de drept roman vol. I+II,
-1929.
5. –
1973.
6. C. Stoicescu –
7. G. Dimitrescu –
8. G. Cornil – Droit romain. Apercu historique sommaire,
Bruxelles, 1921.
9. A.E. Giffard – Precis de droit romain, 2 vol., Paris, 1938.
10. P. Fr. Girard - Manuel elementaire de droit romain, ed. a VIII
– a de F. Senn (Paris, 1929).
11. P. Huvelin – Cours elementaire de droit romain, Paris, 1927.
12. G. Longo – Diritto romano, Torino, 1939.
13. Raymond Monier - Manuel elementaire de droit romain, 2
vol., Paris, 1947-1948.
14. E. Volterra – Istituzioni di diritto privato romano, Roma, 1961.
15. P. Bonfante – Istituzioni di diritto romano, Milano 1932.
16. V. Arangio Ruiz - Istituzioni di diritto romano, Napoli, 1957.
17. A.E. Giffard, R. Villers – Droit romain et ancien droit francais,
Paris 1958.
18. J. Gaudemet – Le droit prive romain, Paris 1974.
19. E. Petit – Traite elementaire de droit romain, ed. IX, Paris,
1925.

182
Studii, monografii:

1. I. Popescu Spineni –
1932.
2. -C
3. –
-

4. Vl. Hanga –

5. H. Levy-Bruhl – Nouvelles etudes sur le tres ancien droit

romain, 1947
6. P. Collinet – Etudes historique sur le droit de Justinian, Paris,
1949
7. R. Von Ihering – L’esprit du droit romain, 4 vol. (traducere în

8. P. Collinet – Le patrimoine. Cours, Paris, 1931-1932

9. P. Fr. Girard – L’organisation judiciaire chez les romains I,
Paris, 1906.
10. U. Zilletti – La dottrina dell’erore nella storia del diritto
romano, Milano, 1961.
11. G. Rotondi – Leges publicae populi Romani, Milano, 1912.
12. G. Pugliese – Il processo civile romano, 2 vol., Roma, 1961-
1963.
13. G. Grosso – Il sistema romano dei contratti, Torino, 1969.
14. Arangio Ruiz – Responsabilita contrattuale nel diritto romano,
Neapole, 1935.
15. O. Lenel - Das Edictum perpetuum, Leipzig, 1927.

183
1. – -
2. A. Berger – Encyclopedic Dictionary of Roman Law,
Philadelphia, 1953.
3. et – Dictionnaire etymologique de la
langue latine, Paris, 1932.
4. P. Fr. Girard – Textes de droit romain, ed. de F. Senn,
Paris,1937.
5. Corpus Inscriptiorum Latinarum, Berlin, 1863.
6. Codex Theodosianus, ed. Th. Mommsen - P.M. Meyer, Berlin,
1954.
7. I.S. Pereterski –
8. „Codex Justinianus” în Corpus Iuris Civilis II, ed. a XI – a P.
Kruger, Berlin, 1954.
9. „Digesta” în Corpus Iuris Civilis I, ed. XVI Th. Mommsen -
P.M. Meyer, Berlin, 1954.
10. „Institutiones” în Corpus Iuris Civilis I, ed. XVI P. Kruger,
Berlin, 1954.
11. “Novellae” în Corpus Iuris Civilis III, ed. VI T. Schoell – G.
Kroll, Berlin, 1954.

Reviste:

1.
2. Curierul judiciar -
3. Pandectele române -
4. Studii clasice - Bucure
5. Revue des etudes latines - Paris.
6. Revue historique de droit francais et etranger - Paris.
7. Nouvelle revue historique de droit francais et etranger - Paris.
8. Revue generale du droit - Paris.

184
185