Ion Dodu Bălan (n.

5 octombrie 1929, Vaidei, Hunedoara) este un critic și istoric literar,

folclorist, poet, prozator, profesor universitar român.

Cuprins
[ascunde]

• 1 Studii
• 2 Biografie
• 3 Lucrări

• 4 Legături externe

[modifică] Studii

A urmat cursurile liceului din Orăștie, fiind apoi elev la Liceul „Sf. Sava” din București.
În 1953 a absolvit Facultatea de Filologie din București. Doctor în filologie (1968).

[modifică] Biografie

A debutat editorial cu studiul „Influențe folclorice în poezia noastră actuală” (1955). A

manifestat un interes deosebit pentru opera lui Octavian Goga, căreia i-a consacrat o
amplă exegeză (1971), lucrare de referință, a cărei ediție a doua a fost premiată de
Academia Română. A lucrat în redacțiile revistelor „Viața românească”, „Tânărul
scriitor” și „Luceafărul”. Profesor universitar de literatură română la Facultatea de
Filologie a Universității din București, apoi la Universitatea „Spiru Haret”. În perioada
1967–1969, a fost lector de limba română la Universitatea din Toulouse. Este unul dintre
reprezentanții de frunte ai protocronismului literar românesc, un admirator al cuplului
Ceaușescu, căruia i-a dedicat numeroase ode, și a fost dat afară de la Facultatea de Litere
din București, unde, în decembrie 1989, deținea funcția de șef de catedră, de un grup de
studenți, mebrii ai Ligii Studenților, coordonați de Marian Munteanu. În prezent este
profesor la Facultatea de Litere a Universității „Spiru Haret”.

[modifică] Lucrări

Volume publicate: „Influențe folclorice în poezia noastră actuală”, București, 1955;

„Delimitări critice”, București, 1964; „Octavian Goga”, București, 1966; „Valori
literare”, București, 1966; „Condiția creației”, București, 1968; „Cuvintele au cuvântul”,
Iași, 1971; „Octavian Goga”, București, 1971; ed. 2, București, 1975; „Ethos și cultură
sau Vocația tinereții”, București, 1972; „La Politique culturelle en Roumanie”, Paris,
1974; „Copilăria unui Icar”, București, 1974; „Artă și ideal”, București, 1975; „În
focarul timpului”, București, 1977; „Neliniștea fântânii”, București, 1978; „Constelații
diurne”, București, 1979; „Resurecția unui poet: Aron Cotruș”, București, 1981; ed.
(Aron Cotruș), București, 1995; „Arbori pentru veșnicii”, București, 1981; „Țara
omeniei și oamenii săi”, București, 1983; „Ioan Slavici sau Roata de la Carul Mare”,
București, 1985; „Pietre pentru templul lor”, București, 1985; „Peisaj interior”,
București, 1986; „Ei l-au cunoscut pe Aurel Vlaicu”, București, 1986; „Repere critice”,
București, 1988; „Momente ale liricii românești în secolul XX”, București, 2000.