Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 1/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
MARIUS SALA
De la latină
la română
B U C U R E Ş T I '
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 2/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
SALA, MARIUS
De la latină la română / Marius Sala. Bucureşti :
Pro Universitaria, 2012
Bibliogr.
ISBN 9786066474351
81
Referenţi ştiinţifici:
Dr. doc. Andrei Avram
Acad. Grigore Brâncuş
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 3/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
CUPRINS
Prefaţă 7
Introducere 9
Abrevieri 11
Consideraflii preliminare 13
Lexicul 37
Formarea cuvintelor 103
Morfologia 116
Sintaxa 136
Fonetica şi fonologia 143
Concluzii 158
Bibliografie selectivă 163
Indice 165
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 4/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
PREFAŢĂ
Marius Sala
7
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 5/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
INTRODUCERE
9
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 6/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
M.S.
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 7/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
ABREVIERI
alb. = albaneză
arom. = aromână
camp. campidanez
cat. catalană
dial. = dialectal
fr. franceză
galic. = galiciană
germ. germană
gr. = greacă
it. italiană
lat. (vulg. latină (vulgară)
log. logudorez
magh. maghiară
merid. =
meridional
occ. = occitană
Ptg. = portugheză
rom.
sard. română
sardă
sl. = slavă
sp. = spaniolă
V. veche
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 8/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
CONSIDERAŢII PRELIMINARE
13
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 9/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
14
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 10/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
15
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 11/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
16
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 12/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
vânzări şi cumpărări etc. Aceasta, când era vorba de cei vii; pentru
comunicarea cu cei morţi era, de asemenea, utilă în inscripţiile funerare.
Pe măsură ce latina se generaliza, deosebirile dintre limba folosită
de latinofonii veniţi în provincii şi cea a autohtonilor sau redus simţitor.
Astfel sa produs romanizarea Daciei, care este, în esenţă, un fapt de
istorie socială.
a cuceri
Dacii Dacia, Traian
aparţineau unui agrup
trebuit să1cunoscut
etnic înfrângă pe
subDecebal,
numele regele dacilor.
de getodaci
(denumirea de geţi apare la istoricii greci; aceea de daci, la istoricii
romani); acest grup este menţionat de izvoare, încă din secolul al Vllea
î.Cr., ca locuind în teritoriul dintre Dunărea de Jos, Marea Neagră şi
Munţii Balcani. Din secolul I d.Cr., la istoricii latini (Pliniu cel Bătrân
şi Tacit) apare şi denumirea Dacia pentru a numi teritoriul învecinat
de la nordul Dunării.
Getodacii vorbeau daca (după unii, tracodaca), care făcea parte din
marea familie de limbi indoeuropene, căreia ia aparţinut şi latina şi
îi aparţin astăzi, prin latină, toate limbile romanice, deci şi româna. Cu
aproximativ 6000 de ani înaintea erei creştine, populaţiile care vorbeau
limbile numite indoeuropene (termenul a fost creat la începutul
secolului al XlXlea, în 1814) ocupau regiunile Caucazului şi ale Mării
Negre. Mai târziu, o parte a acestor populaţii sa îndreptat spre India, în
timp ce o altă parte sa întins asupra teritoriului Europei. Astfel dacogeţii
(care făceau parte din marele grup al tracilor) sau stabilit în regiunile
menţionate mai sus. Specialiştii nu au ajuns la un acord cu privire la
un arbore genealogic al limbilor indoeuropene din cauza faptului că
nu există texte scrise din primele etape ale acestora. Cu ajutorul unei
metode numite istoricocomparativă, ei au folosit o serie de concordanţe
între formele anumitor cuvinte având acelaşi sens şi au stabilit grupări
de limbi aparent puţin asemănătoare, dar înrudite între ele. Astfel, toate
limbile europene, cu excepţia limbilor bască, finlandeză, maghiară,
estonă, laponă şi turcă, aparţin acestor diverse grupări indoeuropene.
17
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 13/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
aparţine unei ramuri numite italică, din care mai fac parte o serie de limbi
dispărute (veneta, osca), iar daca aparţine unei alte ramuri, tracodaca
(alte ramuri europene ale familiei indoeuropene sunt celtica, ger-
manica, baltoslava, greaca, armeana). Am acordat un spaţiu mai amplu
acestei prezentări fiindcă nu lipsesc amatorii de lingvistică care, igno-
rând metodele ştiinţifice, fac afirmaţii greşite, pentru specialişti ade-
vărate erezii, spunând că latina şi daca erau de fapt aceeaşi limbă. Ele
sunt doar membre, un fel de veri, ale aceleiaşi familii indoeuropene.
La fel ca în alte teritorii romanice, şi în Dacia, înainte de venirea
tracodacilor, au existat alte populaţii, care au fost asimilate de
aceştia. Am învăţat când eram elev de agatârşi, populaţie scitică de
origine iraniană, aşezată în Transilvania în jurul oraşului Abrud. De la
aceste populaţii iranice au încercat unii specialişti să explice numele
unor râuri ca Dunăre, Nistru, Prut, Olt, pe care alţii leau interpretat ca
fiind de origine dacă (nu este exclus să aibă dreptate şi unii, şi alţii, în
sensul că numele scitice au fost preluate de tracodaci şi apoi transmise
prin latină până astăzi).
La fel ca în cazul limbilor autohtone din Occident, se ştiu prea
puţine lucruri despre limba dacă: se cunosc câteva cuvinte, de obicei
în transcriere greacă şi latină. Dacii nau lăsat mărturii scrise (în Gallia
druizii, preoţii celţi, singurii „învăţaţi" ai societăţii respective, au refuzat
să transmită învăţătura lor prin scris; acelaşi să fi fost şi motivul absenţei
textelor dace?).
Din nou ca în cazul altor limbi romanice, în absenţa unor informaţii
directe despre limba dacă, pentru a stabili fondul autohton al limbii
române sa apelat la diverse procedee. În cazul francezei, specialiştii
au făcut apel la limba bretonă, limbă celtică adusă de britoni refugiaţi
din Anglia după cucerirea anglosaxonă (sec. V—VI) şi care este un
fel de
un fel soră a limbii
de văr galice pePentru
al francezei. care a română
înlocuito
salatina. Bretona
procedat este mod
întrun deci
asemănător, şi anume sa apelat la albaneză, un fel de văr al românei;
albaneza este considerată de cei mai mulţi continuatoare directă a limbii
trace (unii o consideră ca provenind din iliră), la fel cum bretona este
continuatoare directă a limbii celtice din Gallia.
În procesul de însuşire a latinei de către daci, aceasta a suferit unele
modificări prin care a început să se deosebească de latina din alte
provincii ale Imperiului
latină din limbile Roman.
populaţiilor Totalitatea
cucerite elementelor
de romani pătrunse
care au adoptat în
latina
18
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 14/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
Dacia;
despre acestea lipsesc
latinitatea din atât în domeniul
Dacia istoriei
sunt sărace (informaţiile
şi târzii, un secolistorice
după
20
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 16/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
21
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 17/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
22
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 18/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
23
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 19/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
Eutropius
drept care apuţinele
fost singurul autorla latin
menţiuni tradus
istoricii de treipână
bizantini ori înînlimba
Evul greacă,
Mediu
târziu, preiau inconştient versiunea lui Eutropius. De altfel, această
tradiţie tendenţioasă o întâlnim şi în alte surse latineşti care vorbesc
despre o evacuare totală a provinciilor, pentru a acredita ideea punerii
la adăpost a cetăţenilor romani. M. Friedwagner constată că în provin-
ciile Noricum şi Vandalicia, în ciuda faptului că în 488 sa dat ordinul
de părăsire a provinciilor şi că istoria consemnează că toţi locuitorii
(universi) ar fi trebuit să se supună ordinului dat, se ştie că mulţi
locuitori au rămas pe loc şi se găsesc încă în secolul al IXlea ţărani care
24
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 20/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
25
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 21/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
populaţii,laşicei
produse nuînvinşi.
viaţa obişnuită, organizarea noilor state, şi nu mutaţiile
3. Al treilea fapt care trebuie explicat este aşazisa absenţă a
denumirilor latineşti pentru numele de locuri. între diversele nume, tre-
buie să distingem două categorii: numele de oraşe (Apulum, Napoca,
Porolissum, Potaissa, Sucidava) şi numele de ape. Primele nu sau
păstrat fiindcă invazia hunilor a distrus toate marile aşezări romanizate,
populaţia romanică continuând să trăiască la sate, aşa cum am arătat
mai înainte. Puţine nume romane de locuri care să corespundă
regulilor de schimbări fonetice ale românei sau păstrat numai la sud
26
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 22/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
28
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 24/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
cuvinte, ca Caesar, moneta, strata, care sau păstrat până astăzi
(germ. Kaiser, M unze, Strasse), la fel ca vechile nume de oraşe romane
(Colonia>K oln, Confluentes>Koblenz). Pătrunderea cuvintelor
germanice în latină a fost însă mai redusă în această epocă. în opera
clasică a luise Tacit
germanicilor (Germania) dedicată descrierii obiceiurilor
găseşte un singur cuvânt germanic adaptat la latină
(framen „lance"), care nici nu sa păstrat în limbile romanice. Cuvin-
tele germanice sunt rare la autorii latini şi în inscripţiile din această
epocă; singurul care sa transmis din latină în toate limbile romanice
este sapo, devenit în română săpun. Contactul latinogermanic a durat
însă în Occident timp de multe secole şi sa intensificat: mulţi dintre
germanici făceau parte din armata romană, iar alţii locuiau ca sclavi sau
liberi în diversele provincii ale Imperiului, deci se integraseră în viaţa
romană. În plus, mai târziu, după secolul al Vlea, a existat o a doua
etapă a influenţei germanice, ca urmare a stabilirii unor triburi pe
teritoriul Imperiului Roman de Apus. A existat un bilingvism activ,
condiţie de bază pentru ca limbile în contact să se influenţeze. Dato-
rită acestei situaţii, popoarele germanice au dat numeroase cuvinte
limbilor romanice occidentale: franceza sa îmbogăţit cu circa 700 de
cuvinte din limba francilor, longobarzii au dat italienei circa 300 de
cuvinte, goţii (vizigoţii şi ostrogoţii) au dat cuvinte italienei (30),
occitanei (50), spaniolei, portughezei şi catalanei (câte 30).
În Dacia, goţii au stat relativ puţin, numai 2—3 secole, fiind împinşi
spre sud de invazia hunilor; pentru cât timp au stat în Dacia, au lăsat
urme materiale întro arie cu o romanitate mai puţin intensă (curbura
exterioară a Carpaţilor, unde a fost descoperit şi celebrul tezaur de la
Pietroasa). Ei au întâlnit aici însă, foarte probabil, o populaţie romanică,
din moment ce Wulfila, un got, este numit episcop lângă Dunăre, în
341, pentru a conduce o populaţie creştină (Wulfila, cum am mai spus,
fiind şi cel care a făcut prima traducere gotică a Bibliei). În general, se
consideră că, în Dacia, natura contactului dintre romanici şi goţi a fost
diferită de cea a contactului din Occident: a durat mult mai puţin şi nu
sa caracterizat prin bilingvism activ. Deci absenţa elementelor gotice
din vocabularul român se explică prin absenţa unui contact intens între
gotică şi latina care stă la baza românei. A. Lombard compară situaţia
românei cu cea a limbii basce, care, deşi teritoriul ei a fost invadat de
vizigoţi încă din secolul al Vlea, nu are urme de influenţă germanică,
pentru că „o limbă germanică a putut pătrunde întro ţară muntoasă fără
29
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 25/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
a lăsa urme permanente" (de altfel, în aşezările romane de după 271 din
Dacia nu se găsesc nici urme de produse tipic gotice).
Am discutat despre soarta latinităţii (romanităţii) în nordul Dunării
fără să amintim nimic despre ceea ce sa întâmplat cu romanitatea din
sudul Dunării, unde se presupune, de către adversarii teoriei conti-
nuităţii, că sar fi retras total latinitatea din stânga Dunării.
La fel ca în nordul Dunării, şi populaţia tracă din sudul fluviului a
fost romanizată, mai ales că Peninsula Balcanică a fost cucerită şi
stăpânită de Imperiu cu mult timp înainte. Sa produs deci o sinteză
între traci şi coloniştii romani, ceea ce a dus la crearea unui bloc
compact de romanitate, romanitatea carpatobalcanică, având ca ax
principal Dunărea.
Printre dovezile existenţei unei astfel de romanităţi este menţionată,
pentru 587, o întâmplare din timpul luptelor dintre armata bizantină şi
avari. În timp de noapte, pe o cărare îngustă din munţii Haemus, un
combatant a observat că de pe catârul din faţa sa a căzut încărcătura.
Vrând să atragă atenţia camaradului interesat, el a strigat în gura mare
„în limba băştinaşă" (după istoricul Teophylactus Simocatta) sau „în
limba maternă" (după Theofanes Confessor), torna, torna, fratre
„întoarcete, întoarcete, frate", pentru a aşeza bine încărcătura.
Oştirea, auzind
retragere, acesta strigăt,
ca urmare unui ataca crezut
avar, şicăa început
este vorba de oîncomandă
să fugă de
dezordine.
Este sigur deci că, la 587, în sudul Dunării se vorbea latina (cel puţin
în armata bizantină) sau un idiom romanic derivat din aceasta.
Interpretarea textului a stârnit multe discuţii, fără să se ajungă la o
concluzie fermă. Dacă am avea a face cu un text românesc, cum susţin,
printre alţii, A. Philippide şi I. Coteanu, ar fi vorba despre primul text
întro limbă romanică (până acum se consideră ca prim text romanic
Jurămintele de la Strasbourg,
scris în franceză la 842).
Slavii. în secolele al Vllea — al VQlea au apărut la nord de Dunăre
slavii. Atraşi de bogăţiile Bizanţului, pătrund masiv la sud de Dunăre,
după prăbuşirea limesurilor Imperiului Bizantin (602). Multe aşezări
romane sunt distruse (sunt salvate doar în sud oraşele de la mare, apărate
de flota bizantină). Apar state slave şi, începând din secolul al IXlea,
biserica de limbă slavonă slavizează elementul romanic. În faţa aces-
tei masive invazii, care ocupă văile şi câmpiile de la sudul Dunării, după
un timp o parte a populaţiei romanice, strămoşii aromânilor actuali,
30
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 26/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
31
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 27/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
32
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 28/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
şi istroromâna
comune, se constată
inovatoare faţă de că principalele
latină, lor trăsături
pe de o parte, caracteristice
şi distinctive faţă de
celelalte limbi romanice, pe de altă parte, se regăsesc în toate patru.
Fenomenele comune din cele patru dialecte sau produs datorită ace-
loraşi cauze şi în aceleaşi condiţii, ajungânduse la coincidenţe chiar
şi în ce priveşte excepţiile de la diferite tendinţe de evoluţie. Din cele
menţionate rezultă că a existat o limbă unitară, înainte ca ea să se
împartă în dialectele de astăzi. Această limbă este numită în diferite
feluri: străromână, română primitivă, protoromână, română comună,
română arhaică. Menţinerea unei limbi comune pe teritoriul întins de
formare a limbii române se explică prin necesitatea în care sau găsit
grupările din acel teritoriu de a comunica între ele, în cadrul unei
civilizaţii de tip pastoral şi agricol. Această unitate lingvistică sa rupt
în momentul plecării spre sud a strămoşilor aromânilor, probabil în
secolul al Xlea.
În concluzie, la prima întrebare se poate răspunde că limba română
Dacăromână,
în limba pecenegiiaşaşi cum
cumanii
vom au dispărut
vedea fărăungurii
mai jos, a lăsa prea
sau multe urme
menţinut în
34
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 30/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
35
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 31/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 32/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
LEXICUL
Când vorbim
transmisă, trebuiede
să structura
precizăm unei limbidiversele
că între şi de felul în care ea este
compartimente ale
acestei structuri există deosebiri: în timp ce gramatica este partea cea
mai stabilă şi cea mai sistematică a limbii (din această cauză ea stă la
baza clasificării limbilor), vocabularul este partea cea mai puţin
sistematică şi cea mai mobilă, pentru că mereu apar noţiuni noi, care
trebuie denumite, paralel cu pierderea interesului pentru noţiuni
învechite, ale căror nume ies treptat din uz.
În trecereaaledevocabularului,
transformări la latină la limbile romanice
ale căror urmăriauseavut loc o în
regăsesc serie de
toate
limbile romanice. În latina vorbită se manifestă o tendinţă spre sim-
plificare, soldată cu dispariţia arhaismelor şi a anomaliilor în favoarea
formelor regulate, adesea de origine familiară şi populară. Se constată,
de asemenea, o tendinţă de reducere a dubletelor sinonimice şi de şter-
gere a nuanţelor de sens. Rezultatul acestei situaţii a fost o sărăcire a
vocabularului, ajungânduse ca fiecare limbă romanică să moştenească
din latină cam acelaşi număr de cuvinte (în jur de 2000).
Cuvinte panromanice. Dintre cele 2000 de cuvinte moştenite din
latină, aproximativ 500 sau transmis tuturor limbilor romanice. Sunt
termeni, uzuali, pe care îi folosea majoritatea populaţiilor ce vorbeau
latina, deci termeni cunoscuţi de toţi vorbitorii acesteia. Acest fond
lexical permitea tuturor locuitorilor din Imperiu să se înţeleagă, să
abordeze problemele esenţiale ale vieţii curente. Fac parte din această
categorie: uneltele gramaticale — prepoziţii şi conjuncţii (că, către, cu,
37
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 33/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
de, în, nici, pe, să, spre), adverbe (când, ieri, mai, nu, unde), pronume
(alt, ăst, care, ce, eu, meu, noi, nostru, său, tău, tu, voi, vostru),
numeralele de la unu la zece, şi mie, verbe cu valori polisemantice
(avea, fi, sta). Urmând clasificarea semantică dată de I. Fischer pentru
latina dunăreană, în volumul al IIlea al tratatului de istorie a limbii
române (redactor responsabil I. Coteanu, Bucureşti, 1969), prezint mai
jos o serie de cuvinte panromanice (cuvintele referitoare la om le vom
discuta în altă secţiune), nu înainte de a menţiona acum termenii
panromanici referitori la:
îmbrăcăminte, încălţăminte, podoabe: cămaşă, coase, cunună,
curea, faşă, fir, inel, încinge, mânecă, veşmânt;
alimentaţie: cină, coace, crud, făină, lard „slănină", must, pâine,
plăcintă, sare, seu, vin;
locuinţă: casă, curte, fereastră, masă, arom. mur „zid", perete,poartă.
Din domeniul naturii sunt panromanici termeni relativi la:
cer şi atmosferă: cer, lună, nea, stea, tuna, vânt;
timp: agust (forma moştenită pentru august), an, iarnă, lună, mai,
arom. marţ „martie", marţi, arom. mes „lună", noapte, timp, zi;
sol: apă, argint, aur, câmp, creastă, fier, lac, mare, marmură,
munte, piatră, râpă, râu, sare, ţară „pământ", undă, val, vale;
floră: ai „usturoi", arbore, carpin, arom. căstâri „castan", cânepă,
arom. fduă „linte", fân, floare, foaie, frasin, ghindă, grâu, iarbă, iederă,
ienupăr, in, jugastru, lăuruscă, lemn, linte, mei, mesteacăn, mintă
„mentă", nap, nucă,pai,păr,pătlagină, piersic,pin, soc, spic, tei, ulm,
urzică, varga;
faună: v. rom. aceră „vultur", arici, asin, bou, cal, capră, cătuşă
„pisică", cerb, corb, corn, furnică, iepure, lup, mascur, mierlă, muscă,
ou, pană, păduche, păun, peşte, porc, purice, rumega, sturz, şarpe, taur,
urs, vacă, vier, vierme, viespe.
Însuşirile realităţii exterioare şi perceperea lor de către om sunt
denumite prin termeni panromanici ca: aspru, cald, arom. flamă, foc,
fum, greu, intra, întreg, jos, lume (în lumea ochilor = lumi na ochilor),
macru, mărunt, măsura, măsură, miez, moare, nou, parte, părea, plin,
sec, semn, tăciune, vechi.
Acţiunea omului asupra naturii, munca:
acţiuni cu caracter general: ajuta, cerca, coperi, face, frânge,
întinde, la „spăla", lega, muia, roade, tăia, turna, unge;
38
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 34/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
39
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 35/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
40
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 36/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
unor cuvinte uzuale prin propriile lor derivate latine, tendinţă specifică
ansamblului Romaniei. Latinei dunărene îi sunt specifice o serie de
astfel de cazuri concrete, între care unele exemple de diminutive care
au luat locul unor cuvinte vechi: lat. musculus devenit în română muşchi
a preluat şi sensul cuvântului latin nederivat lat. muscus „muşchi"
(plantă), lat. picula > păcură a înlocuit pe lat. pix „smoală", iar lat.
retella > rom. reţea, pe lat. rete. Alteori, adjectivele substantivizate au
fost preferate substantivelor de la care derivă: lat. pollex, degetul mare,
a fost înlocuit prin lat. pollicaris, de unde arom. pulicar. Rezultă că, aşa
cum observă şi I. Fischer, pierderea unor cuvinte latineşti păstrate în
tot restul Romaniei nu separă structural româna de celelalte idiomuri
romanice, ci numai punctual, în realizarea diferită a aceloraşi tendinţe.
Au existat însă şi unele cazuri determinate de cauze externe, de natură
socioeconomică (părăsirea, temporară sau prelungită, a unor îndeletni-
ciri, absenţa unei organizări religioase comparabile cu cea din Occident,
dispariţia la un moment dat a învăţământului latin etc), care au acţionat
mai profund asupra componenţei unei terminologii. Navigaţia, de
exemplu, nu mai este reprezentată în română decât prin luntre din lat.
lunter, animalele acvatice numai prin denumirea generică peşte din lat.
piscis, toate celelalte cuvinte, în primul rând terminologia mari-
nărească, dispărând (ancora „ancoră", nauis „corabie", portus „port",
ballaena „balenă", ostreum „stridie", puppis „pupă", uelum „velă" sunt
cuvinte păstrate în toate limbile romanice cu excepţia românei). La fel
stau lucrurile şi cu unii termeni din lexicul creştin: se păstrează cuvin-
tele fundamentale (lat. crucem > rom. cruce, lat. christianus > rom.
creştin, lat . paganus > rom. păgân, lat. legem > rom. lege, lat. creden
tia > rom. credinţă, lat. scriptura > rom. scriptură), dar dispar cei care
denumesc mai ales organizarea bisericească (abbas „stareţ", monachus
„călugăr", ambii panromanici; de precizat că monah „călugăr" vine la
noi din slavonă). Au dispărut, de asemenea, numele unor obiecte de lux,
ale obiectelor de civilizaţie, în condiţiile rusticizării vieţii din Dacia (lat.
purpura „purpură" — termenul românesc purpură este împrumutat în
secolul al XlXlea din latină —, lat. lampas „lampă", lat. lima „pilă").
Majoritatea acestor cuvinte sunt termeni tehnici ai diverselor
profesiuni (marină: ancora, nauis, portus; armată: hasta, lancea;
comerţ: alumen, purpura, saeta) sau de civilizaţie (ars, lectus, lit te ra),
absenţa lor din română reflectând schimbarea profundă a îndeletni
41
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 37/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
42
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 38/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
43
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 39/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
sequere româna îl are pe a urma din greacă, pentru villa pe oraş din
maghiară iar pentru turris pe turn din germană).
44
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 40/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
45
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 41/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
dialectal);
dinte (< lat. dentem, panromanic);
faţă (< lat. facies, devenit facia, bine răspândit în Romania);
falcă (< lat. falcem, panromanic; sensul din latină „cosor" se
păstrează în limbile romanice. Schimbarea semantică din română se
explică, probabil, prin forma caracteristică a fălcii. Cât priveşte forma
falcă pentru falce, care ar fi fost normală, este fie o refacere după
pluralul fălci, fie continuă o formă latinească neas testată *falca)\
frunte (< lat. frontem, panromanic);
geană (< lat. genae; sensul latinesc „obraji" există în două limbi
romanice. Forma *genna presupusă a sta la baza cuvântului românesc
este insuficient explicată);
ghindură „amigdale" (< lat. glandula, bine păstrat în Romania);
gingie (< lat. gingiua, panromanic);
gură (< lat. gula avea la început sensul de „gâtlej", păstrat în toate
celelalte limbi romanice; sensul caracteristic pentru română există în
unele dialecte romanice şi în albaneză);
46
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 42/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 43/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
48
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 44/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
Membrele:
arm „ partea de sus a piciorului" (< lat. armus păstrat bine în câteva
limbi romanice);
braţ (< lat. bracchium, panromanic);
brâncă brânca
apărut în latina
„mână"târzie,
(Crişana) (< lat.
transmis „labă"
şi altor limbi cuvânt foarte
romanice; rar,
derivatul
îmbrânci şi pluralul brânci în expresii sunt frecvente);
călcâi (< lat. calcaneum, bine păstrat în Rom nia); a
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 45/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
Diverse:
carne (< lat. caro, carnis, panromanic);
cărnos (< lat. carnosus, bine păstrat în Rom nia); a
Respiraţie:
căsca (< lat. *cascare, păstrat numai în română şi sardă; cf. şi
căscăund < *cascabundus, păstrat numai în română);
50
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 46/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
răsufla (<
lat. *resufflare, transmis şi italienei şi spaniolei, dar şi
posibilă creaţie românească de la sufla < lat. sufflare);
strănuta (< lat. sternutare, bine păstrat în Rom nia); a
la singular;
singular de la forma de plural bale, normală, sa reconstituit un
analogic);
băşi (< lat. uissire > bissire, existent şi în alte limbi romanice);
băşică (< lat. ues(s)ica, existent şi în alte câteva limbi romanice);
băşină (< lat. uissina, existent şi în alte limbi romanice);
bea (< lat. bibere, panromanic);
beat (< lat. bibitus, păstrat în puţine limbi romanice);
căca (< lat. cacare, panromanic);
dulce (<
cufuri „a avea diaree" (lat. * conf orire, numai în română);
lat. dulcis, panromanic);
flămând, cuvânt latinesc pentru care mulţi cercetători pornesc de la
lat. *flammabundus, care sar fi păstrat numai în română;
foaie (< lat. follis; în celelalte limbi romanice, cu alt sens);
foame (< lat. fames, cu oa în loc de a, cum ar fi normal, fenomen
ce a primit diverse explicaţii; fames, în multe limbi romanice);
înghiţi (< lat. ingluttire, păstrat şi în alte limbi romanice);
lacrimă (< lat. lacrima, panromanic);
linge (< lat. lingere, transmis în puţine limbi romanice);
mânca (< lat. manducare, bine reprezentat în Romania);
mesteca (< lat. masticare, panromanic);
muc (< lat. muccus, panromanic);
păpa (< lat. pappare, existent şi în extremitatea occidentală a
Rom niei);
a
a
puţi (lat. *putire, bine reprezentat în Rom nia);
51
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 47/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
Procreaţia:
fute (< lat. futuere, panromanic);
v. rom. îngreca (< lat. *ingreuicare, existent şi în vechea franceză);
naşte (< lat. nascere, panromanic);
pulă (< lat. pulla, fem. de la pullus „pui");
sterp (< lat. *extirpus, păstrat şi în dialectele italiene şi retoromane;
unii îl consideră împrumutat din substrat).
52
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 48/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
pieptăna
pieptene (< pectinare,
lat. pec
(< lat. t inem, panromanic);
bine reprezentat în Rom ania);
plăcea (< lat. pl acere, panromanic);
plânge (< lat. pl angere, panromanic);
pregeta (< lat. prigitare, pigritari, păstrat numai în română şi
italiană);
râde (< lat. ridere, panromanic);
săpun (< lat. saponem, panromanic);
53
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 49/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
Activitatea intelectuală:
adevăr (< lat. *ad(de)uerum, existent şi în dialecte italiene
meridionale);
afla (< lat. afflare, cu schimbare de sens, existentă şi în alte limbi
romanice);
ameninţa (< lat. *adminaciare, bine reprezentat în Romania);
asculta (< lat. ascultare, panromanic);
boace (< lat. uox, panromanic);
crede (< lat. credere, panromanic);
cugeta (< lat. cogitare, bine reprezentat în Romania);
cunoaşte (< lat. cognoscere, panromanic);
cuvânt (< lat. conuentus păstrat şi în retoromană şi vechea spaniolă;
sensul românesc, şi în albaneză);
întreba (< lat. interrogare şi în alte limbi romanice);
înţelege (< lat. intelligere, existent şi în retoromană);
învăţa (< lat. inuitiare, păstrat în unele limbi romanice);
lăuda (< lat. laudare, panromanic);
minte (< lat. mens, panromanic);
54
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 50/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 51/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
56
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 52/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
tuse (< lat. tussis, panromanic);
tuşi (< lat. tussire, panromanic);
ucide (< lat. occidere, păstrat şi în alte limbi romanice);
urcior (< lat. hordeolum, foarte bine păstrat în Rom ania);
ustura (< lat. ustulare, păstrat în unele limbi romanice);
vătăma (< lat. uictimare, numai în română);
viaţă (< lat. *uiuitia sau format pe teren românesc de la viu);
via (< lat. uiuere; bine reprezentat în Romania; în română apare în
limba veche şi, rar, dialectal; după S. Puşcariu, a fost înlocuit de trăi,
cuvânt slav, datorită omonimiei parţiale cu veni);
vindeca (< lat. uindicare; în celelalte limbi romanice sa păstrat
sensul „a răzbuna");
viu (< lat. uiuus, panromanic);
arom. voamire „a voma" (< lat. uomere, păstrat exclusiv în
română);
zăcea (< lat. iacere, panromanic);
Odihna, veghea:
adormi (< lat. addormire, bine păstrat în Romania);
culca (< lat. collocare, existent şi în alte limbi romanice);
deştepta (cuvânt latinesc, dar cu diverse etimologii, dintre care
menţionăm * deexcitare sau dispectare „a deschide ochii");
dormi (< lat. dormire, panromanic);
dormita (< lat. dormitare, păstrat în italiană şi franceză);
mâneca (a se) (< lat. manicare, păstrat exclusiv în română);
răposa (< lat. repausare „a se odihni"; sensul românesc este
probabil
scula recent);
(cuvânt sigur latinesc, dar cu diverse soluţii etimologice);
somn (< lat. somnus, panromanic);
veghea (< lat. uigilare, bine păstrat în Romania);
vis (< lat. uisum, existent şi în alte limbi romanice);
visa (< lat. uisare, existent şi în sardă).
Adjective:
ager (< lat. agilis, şi în retoromană);
des (< lat. densus, păstrat şi în dalmată);
57
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 53/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
drept (< lat. directus, panromanic);
îngust (< lat. angustus, şi în limbile iberoromanice);
larg (< lat. largus, panromanic);
lat (< lat. l atus, păstrat şi în alte limbi romanice);
lung (< lat. longus, panromanic);
mare (< lat. mas, maris „mascul", cu diverse explicaţii pentru evolu-
ţia semantică);
rar (< lat. rarus, bine reprezentat în Romania);
rotund (< lat. rotundus, panromanic);
strâmb (< lat. strambus, existent şi în câteva limbi romanice);
subţire (< lat. subtilis, bine reprezentat în Romania);
tare (< lat. talis, panromanic; în română cu sens schimbat);
ud (< lat. udus, şi în dalmată).
58
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 54/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 55/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
sufleca (<
striga (<lat. * strigare,
lat. *su f păstrat
folicare, şi înîndialecte
numai italieneşti);
română);
sui (< lat. subire, şi în vechea spaniolă);
trece (< lat. traicere, şi în occitană);
tremura (< lat. tremulare, panromanic);
trepăda (< lat. trepidare, numai în română);
tunde (< lat. tondere, panromanic);
ţine (< lat. tenere, panromanic);
umbla (< lat. * ambulare, bine reprezentat în Romania);
urca (< lat. * oricare <orior, numai în română);
urdina (< lat. ordinare, numai în română; în celelalte limbi
romanice, împrumutat din latină);
va, vă (< lat. uadere, panromanic; adesea defectiv, ca în română);
zbate (< lat. *exbattuere, în unele limbi romanice).
Familia:
cumnat (< lat. cognatus, şi în alte limbi romanice);
cuscru (< lat. consocer, şi în alte limbi romanice);
60
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 56/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
meridionale).
61
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 57/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
62
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 58/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
63
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 59/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
Bălgrad
ele sunt din 1648, forte,
ca valuta ca banii.
careIn
aretermeni actuali
putere de ai economiei
circulaţie deTeoria
mai mare. piaţă,
lui Hasdeu a fost o replică la cei ce căutau să facă o statistică
„mecanică" pe baza dicţionarului lui A. Cihac, pentru a arăta că
numărul cuvintelor pe care româna lea împrumutat din alte limbi este
mai mare decât cel al cuvintelor moştenite din latină.
Sub diferite forme, teoria lui Hasdeu a fost reluată cu exemplificări
elocvente de Sextil Puşcariu, mai ales în cunoscuta sa carte Limba
română, citată atunci când am dat definiţia limbii române. Iată câteva
din exemplele oferite de S. Puşcariu. A consultat volumul Balade şi
64
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 60/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
65
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 61/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
66
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 62/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
Pentru aceasta există două metode: una, folosită în cele mai multe
lucrări, în care se compară sensul cuvântului moştenit cu cel din latină
şi se constată dacă există sau nu identitate între cele două sensuri, şi alta
ce presupune o analiză mai „rafinată", care ţine seama nu numai de
îisens, ci şi de
aparţin, relaţiile
adică cuvintelordintre
de raporturile din interiorul
cuvântul câmpului
analizat şisemantic căruia
sinonimele lui.
Prima metodă a fost folosită de A. Darmsteter în La vie des mots, Paris,
1886, iar la noi de L. Şăineanu, în ncercare asupra semasiologiei
limbii române, Bucureşti, 1887. Conform acestei metode, o serie de
cuvinte latineşti — dintre care unele, ca anima, bos, filia, homo, iuuenis,
niger, nouus, porcus, terra sunt chiar panromanice — nu şiau
schimbat sensul de la latină la franceză, în ciuda faptului că, de fapt,
în latină relaţiile lor semantice erau diferite de cele din franceză. A doua
metodă, mai rafinată, formulată de E. Coseriu, creatorul semanticii
diacronice structurale, întrun articol devenit celebru, Pour une
semantique diachronique structurale (1964), îşi propune să analizeze
în profunzime moştenirea latină în limbile romanice actuale, făcând o
distincţie între substituţie (schimbarea semantică sau onomasiologică)
şi modificare (schimbare semantică propriuzisă). Această metodă
modernă a fost aplicată în cazul unui număr încă redus de cuvinte.
Este un lucru ştiut că în latina populară, care stă la baza limbilor
romanice, sau produs multe modificări semantice. Ele fac parte din
schimbările spectaculoase suferite de vocabularul latinei clasice în
trecerea lui spre limbile romanice, despre care am vorbit mai sus.
O. Densusianu, în cunoscuta Histoire de la langue roumaine, vo. I,
Paris, 1901, prezintă mai multe exemple de acest tip, între care putem
distinge două categorii: (a) unele dintre transformările respective apar
sporadic chiar în operele unor scriitori clasici latini, în timp ce (b) altele
trebuie să fie presupuse ca existând în latina populară, deoarece ele apar
în diverse limbi romanice. In ambele cazuri avem a face cu evoluţii
semantice interne:
a) apprehendere, care însemna în latina clasică „a prinde, a
apuca", a căpătat încă în latina populară sensul de „a aprinde"; evoluţia
semantică a rom. aprinde o întâlnim şi în dalmată, în dialecte italieneşti
şi în vechea franceză;
caballus, utilizat în operele scriitorilor clasici cu sensul de „cal de
mic preţ, mârţoagă", apare încă la unii scriitori latini (Lucilius,
67
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 63/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
68
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 64/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 65/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
există în sp. ;oye!, it. senti (E. Coseriu); sensul dialectal „arătător la
ceas" al lui brâncă „mână" < lat. br nca, explicat de S. Puşcariu prin
referire la ceasul din turnul din Braşov, care are arătătoarele ca nişte
mâini, îşi găseşte corespondentul în denumirile curente ale arătătoarelor
de la ceas din sp. las manecillas (del reloj) şi cat. es manets (del
rellotge), aşa cum a arătat E. Coseriu.
c) Fără a avea valoarea explicativă a exemplelor precedente,
comparaţia cu situaţia din restul Romniei poate da unele indicaţii
generale cu privire la structura semantică a unui cuvânt. Ne referim la
faptul că unele cuvinte moştenite de limbile romanice au o pletoră
semantică deosebită (capra, facies, pilus etc), în timp ce altele (ca
formica, uinum) nu au dezvoltat sensuri noi. Apariţia unui sens nou la
un cuvânt moştenit din latină care are numeroase sensuri şi în alte limbi
este mai puţin surprinzătoare decât apariţia unui nou sens la un cuvânt
cu puţine sensuri în restul Romniei.
Să fie oare o simplă întâmplare faptul că sensurile de acest tip,
evident metaforice la origine, au apărut în atâtea limbi romanice, fără
să ne gândim la o posibilă sursă comună, latina populară?
Când am prezentat diversele evoluţii semantice ale unor cuvinte
româneşti moştenite din latină am comparat aceste evoluţii cu situaţia
din alte limbi romanice. Am constatat că, în unele cazuri (caballus),
noul sens există în toate limbile romanice, iar în alte cazuri (afflare,
cognatus etc), sensurile din română se regăsesc numai parţial în
celelalte limbi romanice. Există însă o serie de evoluţii semantice ce
nu sunt cunoscute în celelalte limbi romanice, ele apărând numai în
română. Lista cuvintelor de acest tip o dau S. Puşcariu, Al. Rosetti,
I. Fischer. Toate aceste sensuri noi sunt inovaţii româneşti:
albastru < lat. albaster „alb" are în dialectele italieneşti meridionale
sensul „alb şi negru";
bărbat < lat. barbatus „om cu barbă, bărbos" are sensul „om, soţ"
numai în română, celelalte limbi romanice păstrează sensul originar;
bucă „fesă" < lat. buca, păstrat cu sensul iniţial de „gâtlej" în
limbile romanice occidentale, iar cu sensul „gură" în unele dialecte
franceze şi occitane; sensul „fesă" apare izolat şi în latina vulgară, în
inscripţii;
custa, cuvânt arhaic şi dialectal (şi în aromână), continuă lat.
constare „a sta, a se opri". n română el a căpătat sensul „a trăi, a
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 66/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 67/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
72
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 68/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 69/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
74
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 70/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
există în texte latineşti târzii şi întro serie de limbi romanice (v. fr. la
crestiene lei, la paienne lei, sp. ley „religie, credinţă, fidelitate",
galiciană lei „credinţă"). În aceeaşi situaţie se află limbă cu sensul de
„neam, popor" din limba veche, considerat de obicei calc semantic după
v. sl.Chestiunea
jazykii, deşi el există nu numai în română, ci şi în vechea italiană.
prezentată de mine a fost pusă şi pentru alte limbi
romanice. întrun cunoscut articol, Arabismos o romanismos? (1961),
E. Coseriu a discutat sensurile a trei cuvinte spaniole considerate până
atunci calcuri după arabă (anocheci en el bosque „am înnoptat în
pădure", ojo de agua „ochi de apă", casa „cameră"). Arătând că toate
cele trei sensuri există în română şi în alte limbi romanice neinfluenţate
de arabă, Coseriu crede că nu trebuie explicate prin arabă, ci ca o
evoluţie internă
Excepţii de laromanică.
această opţiune fundamentală pentru o dezvoltare
internă sunt cazurile în care apariţia sensului din română a avut loc foarte
târziu, ca rezultat al unei influenţe romanice ulterioare (arc „arc, element
în arhitectură"; timp „măsură în muzică"; coadă „trenă (la rochie)").
Cât priveşte cazul sensurilor neatestate în latină şi existente numai
în română, opţiunea pentru explicaţia internă sau pentru împrumut
semantic nu trebuie să fie unică în toate cazurile. La o serie de cuvinte,
ca inimă „stomac", a juca „a dansa", considerate calcuri semantice după
slavă în română, situaţia ar putea fi reanalizată, dacă sar ţine seama de
faptul că în limbile romanice există evoluţii semantice asemănătoare
la termeni având acelaşi sens ca în română: fr. coeur „inimă", dar şi
„burtă, stomac"; it. ballare înseamnă şi „a conduce" şi „a dansa". În
celelalte cazuri, fără nici un suport romanic evident (de obicei, la ora
actuală, acest suport este redus la limbile literare), este necesară
cunoaşterea aprofundată a structurii semantice a cuvintelor romanice
corespunzătoare (de preferat şi a sensurilor din dialectele romanice).
Relaţii de sinonimie. Deoarecevocabularul unei limbi a funcţionat
totdeauna ca diverse subansambluri care pot fi delimitate după criterii
semantice, pentru cunoaşterea felului cum a evoluat vocabularul lati-
nesc la cel actual este necesar să se cunoască şi felul cum au evoluat
relaţiile dintre cuvintele şi grupurile de cuvinte în cadrul diverselor
câmpuri semantice, în ce măsură cuvintele moştenite din latină de
română păstrează aceleaşi relaţii de sinonimie sau de opoziţie ca în
latină. Pentru discuţia de faţă este important să vedem în ce măsură
75
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 71/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
76
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 72/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 73/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
78
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 74/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
79
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 75/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
80
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 76/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
81
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 77/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
poporului
cuvinte. Laromân, alături
noi, ca şi de celregiuni
în celelalte roman,ale sa păstrat un
Imperiului, saunumăr
păstrat de
în
jur de 80 de cuvinte, care denumesc mai ales realităţi caracteristice
regiunilor respective (nume de plante şi animale etc).
Identificarea cuvintelor româneşti provenite din tracodacă este o
operaţie dificilă, deoarece nu este cunoscută tracodaca (nu există deci
texte în această limbă); informaţiile directe despre această limbă sunt
foarte reduse (sau păstrat mai ales nume de locuri din inscripţii şi din
izvoare narative) şi transmise în transcrieri latineşti şi greceşti.
Absenţa aproape totală a unor informaţii directe a făcut ca cei ce sau
ocupat de acest domeniu să apeleze la diverse procedee pentru a stabili
fondul autohton al limbii române (ne referim evident la lingvişti, nu la
amatorii ce consideră, la fel ca în epoca romantică a filologiei, că orice
element de origine necunoscută este din limba tracodacă). Aceste
procedee se pot grupa în două categorii:
a) compararea
b) reconstrucţiaromânei cu albaneza;
unor elemente tracodace pe baza comparaţiei cu
o serie de limbi indoeuropene vechi.
Compararea românei cu albaneza, despre care am vorbit la
începutul expunerii mele, practicată de Fr. Miklosich, G. Weigand,
C.Treimer, Kr. Sandfeld, S. Puşcariu, A. Philippide, Al. Rosetti,
Gr. Brâncuş şi alţii, cu deosebiri de la un cercetător la altul, este un
mijloc mai puţin nesigur pentru identificarea cuvintelor din substratul
tracodac al limbii române decât reconstrucţia tipurilor indoeuropene.
82
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 78/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
ntre
diversele cuvinte comune românei şi albanezei — 86 la
Al. Rosetti, 132 la Gr. Brâncuş, dintre care 89 sigure şi 43 probabile
— trebuie să se distingă cele cu aceeaşi formă şi cu acelaşi sens în
română şi albaneză (buză vs alb. buze, călbează vs alb. kelbaze, ciucă
vs alb. uke). Al. Rosetti a arătat că nu există criterii pentru a determina
dacă termenii de acest fel nu provin dintro limbă în alta şi de aceea se
poate presupune că provin în ambele limbi din aceeaşi limbă vorbită
în Peninsula Balcanică (tracodaca, limba de substrat a limbii române,
era o varietate a limbii trace, limbă din care provine albaneza).
A doua grupă este constituită din cuvintele care se aseamănă în cele
două limbi, fără ca forma şi / sau sensul lor să fie identice. Ele, de
asemenea, nu pot fi împrumuturi. Diferitele deosebiri de formă dintre
cuvintele româneşti şi albaneze aparţinând acestei grupe au fost
sistematizate în tabele de corespondenţe fonetice. Se observă astfel că
unui sunet albanez îi corespund în română mai multe sunete, ca în cazul
alb. th, căruia îi corespund s (tharbet vs searbăd), ţ (thark vs ţarc),
c (thump vs ciump ),f( therrime vs fărâmă), sau în cazul alb. sh, căruia
îi corespund în română ş (moshe vs moş), s (shkrum vs scrum), c (shut
vs ciut). Gr. Brâncuş a atras atenţia asupra faptului că orice comparaţie
de acest fel trebuie făcută între formele vechi ale românei şi albanezei
(româna comună şi albaneza comună), şi nu între stadiile contemporane
ale celor două limbi.
Cealaltă metodă, practicată de A. Philippide, G. Pascu, Th. Capidan,
G. Giuglea, LI. Russu, G. Reichenkron, A. Vraciu, G. Ivănescu,
C. Poghirc, care este de fapt o reconstrucţie, pleacă de la cuvintele
moştenite în albaneză. Sau folosit mai multe feluri de comparaţii cu
unele limbi indoeuropene pentru a reconstrui, pornind de la cuvinte
româneşti, cuvintele tracodace care ar sta la baza lor. Astfel, sau făcut
comparaţii cu vechile limbi balcanice (macedoneana, limba lui
Alexandru cel Mare, ilira şi vechea greacă), cu limbile baltice
(lituaniana) şi armeana, cu alte limbi indoeuropene, vechi sau modeme,
din care româna nu a putut împrumuta, direct sau indirect. Şi pentru
această categorie au fost identificate între 80 şi 100 de cuvinte ca fiind
probabil din substrat (o listă bogată a lor există în lucrările istoricului
I. I. Russu, care sa ocupat întrun studiu amplu de etnogeneza româ-
nilor). Rezultatele acestor cercetări au grade diferite de probabilitate.
Şi mai puţin sigură este reconstrucţia unor cuvinte tracodace prin
83
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 79/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
84
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 80/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 81/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
86
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 82/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
87
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 83/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
natură diversă — este foarte scăzută, chiar dacă ţinem seama că unele
elemente de substrat se ascund adesea sub calificarea generală de
cuvinte cu origine incertă. Cel mai ridicat procentaj îl are occitană, cu
1,50% (6,69% dacă le luăm şi pe cele cu origine incertă), urmând
româna, cu 0,96%, respectiv 3,67%. Pentru a da o imagine concretă a
situaţiei elementelor de substrat din vocabularul reprezentativ a două
importante limbi romanice, dăm exemplele din franceza literară: borne
„bornă", boue „noroi", caillou „cremene", creme „smântână", creux
„cavitate, gaură", mine „mină", mouton „oaie", quai „dig", în total 8;
în spaniolă sunt tot 8 (becerro „tăuraş sub un an", calabaza „dovleac",
gal a pago „broască ţestoasă", gusano „vierme", izquierdo „stâng",
manteca „grăsime", marana „hăţiş, desiş", tranea „ciomag, bâtă"). De
remarcat că şi în aceste două limbi termenii din substrat se referă la
realităţi legate de natură, în general (animale, plante etc).
88
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 84/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
Sanda
că ReinheimerRîpeanu
termenului a analizat
slav din română toate acesteînsituaţii
îi corespunde şi a romanice
limbile constatat
occidentale uneori un termen de origine germanică: pentru bogat există
fr. riche, it. ricco, sp., ptg. rico; a păzi, la noi din vechea slavă, are
corespondente germanice (it. guardare, fr. garder, sp., ptg. guardar);
pentru nevoie se folosesc it. bisogno, fr. besoin (sp. , ptg. au apelat la
un împrumut din latină — necesidad(e)); lui jar, împrumutat tot din
vechea slavă, îi corespund tot termeni germanici în celelalte limbi
romanice (fr. braise, it. brace, brajia, sp., ptg. brasa). În alte cazuri,
limbile romanice au împrumutat ulterior un cuvânt din latină (subliniez
că au împrumutat, nu au moştenit cuvântul din latină): nume de plante
ca podbeal, ştir, bujor, pelin sau de animale (râs, lebădă), ca şi termeni
abstracţi de felul lui prilej, pricină, vrajbă, de origine slavă în
română, au, în limbile romanice occidentale, corespondente
împrumutate din latină. Aceasta arată că unele tipuri lexicale latine sau
dovedit incapabile să reziste în faţa concurenţilor apăruţi în epoca
bilingvismului sau, pur şi simplu, nau avut şansa să supravieţuiască
şi au fost înlocuite prin unităţi care demonstrează creativitatea lexicală
89
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 85/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
90
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 86/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 87/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
92
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 88/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 89/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
94
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 90/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
95
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 91/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
96
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 92/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
97
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 93/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
98
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 94/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
Greaca.
Un loc aparte ocupă cuvintele de origine greacă din
română, pentru că ele au intrat în trei etape diferite. Am amintit, când
am vorbit despre latina dunăreană, că un număr de cuvinte vechi
greceşti a pătruns în această variantă a latinei şi din latină sa
transmis,
reprezintăodată cu elementele
cuvintele latineşti,
împrumutate românei.
din greaca Un al doilea
bizantină, strat îl
deci termeni
relativ vechi, cunoscuţi pe tot teritoriul dacoromân şi, uneori, şi la
aromâni: de ex. folos, atestat în cele mai vechi texte româneşti, lipsi,
părăsi, prisos, sosi. Un exemplu interesant este cort, care în greacă
provine din lat. cohors, moştenit de română prin curte; deci cort şi curte
sunt un fel de veri. În sfârşit, există un strat mai nou de cuvinte
împrumutate mai târziu (secolele 1819), mai ales în epoca fanariotă,
din neogreacă,
crivat, chivernisi;care
uniisunt răspândite
termeni în specialsau
din neogreacă în sudul ţării (argat,
generalizat în tot
teritoriul dacoromânesc, cum este cazul lui stafidă). Multe dintre
cuvintele greceşti ce circulau în secolele 1819 nici nu mai sunt
cunoscute astăzi. În aromână, care a fost în contact permanent cu
greaca, numărul împrumuturilor greceşti este mult mai mare. Cât
priveşte poziţia ocupată de elementele greceşti în vocabularul
reprezentativ român, observăm că ele reprezintă, prin cele 25 de
cuvinte, 1,11% din inventarul acestuia (de ex. bătălie, buzunar,
99
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 95/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
cărămidă, folos, frică, lipsi, mânie, pedepsi, proaspăt, scop, sigur, sosi,
trandafir, zahăr).
100
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 96/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
Germana, engleza.
Mai puţin numeroase sunt, în limba comună,
împrumuturile din germană şi engleză. Primele sunt prezente în
vocabularul reprezentativ românesc prin cuvinte ca rolă, spital,
şmecher, şurub, turn şi mai frecvent prin cuvinte cu etimologie
multiplă (termeni ca grad, interes, lampă, lecţie, marş, mecanic,
metodă, militar, moment, motiv ş.a.). Termenul turn, menţionat mai
înainte, a pătruns în română din limba saşilor din Transilvania. El se
referă la administrarea oraşelor (în cadrul regimului feudal) şi aparţine
unei serii destul de bogate de cuvinte de origine săsească, de felul lui
101
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 97/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
redarea a numeroase
găsesc numai nuanţe,
echivalente acolo unde în alte limbi romanice se
aproximative.
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 98/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
FORMAREA CUVINTELOR
Î
ntre vocabular şi structura gramaticală se află domeniul formării
cuvintelor (derivarea cu prefixe, cu sufixe, derivarea regresivă şi
compunerea), în sensul că sistemul derivativ este mai bine organizat
decât vocabularul, dar, în acelaşi timp, este mai puţin închis decât
sistemul morfologic. De aceea, unii lingvişti îl consideră un fel de punte
între gramatică şi lexic.
Înainte de a trece mai departe, mă opresc ca să explic ce înseamnă
că sa transmis (moştenit) sau că a fost împrumutat un sufix sau prefix.
Trebuie spus de la început că aceste sufixe sau prefixe nu se transmit
sau nu se împrumută precum cuvintele în cazul vocabularului. Aceasta
pentru că ele, izolate, nu au sens. Dacă luăm ca exemplu sufixul ar
dintrun cuvânt ca argintar, care sa transmis din latină (lat. argen
tarius), pentru a se fi putut recunoaşte că în acest cuvânt avem a face
cu sufixul ar şi un alt cuvânt, în cazul nostru argint, trebuie ca în
română să se fi moştenit şi cuvântul corespunzător argint din lat.
argentum. Cu alte cuvinte, trebuie să avem posibilitatea să analizăm un
cuvânt întro temă şi un sufix. La fel stau lucrurile şi când se
împrumută un prefix. Putem lua ca exemplu prefixul împrumutat extra
din extraplat. El a intrat în limba română printro serie de cuvinte
împrumutate, ca extraatmosferic, extrabugetar, extraconjugal,
extraconstituţional, în condiţiile în care româna avea cuvintele
atmosferic, bugetar, conjugal, constituţional, de asemenea
împrumutate. Astfel sa putut detaşa un extra care înseamnă „afară
(de)", „deosebit", „superior, ultra". Odată detaşat acest prefix, el a
putut fi folosit pentru formarea unor cuvinte ca extracontabil,
103
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 99/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
104
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 100/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
argument
Rom aniei,care pledează
adică pentru păstrarea lui şi în regiunea orientală a
în română.
Problema „derivat sau moştenit" a fost rezolvată în lingvistica
românească în funcţie de preferinţa pentru explicarea prin moştenirea
latină (S. Puşcariu, Ov. Densusianu, I.A. Candrea) sau pentru expli-
carea prin formaţii interne (Al. Graur, A. Ciorănescu). Situaţia aceasta
nu este, de altfel, caracteristică numai pentru lingvistica românească.
Chestiunea se pune în aceiaşi termeni şi pentru împrumuturi. De
exemplu, în cazul lui pândar, avem un cuvânt împrumutat din v. sl.
105
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 101/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
106
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 102/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
107
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 103/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
transmiselimbi
celelalte românei că limba
romanice. noastră
Această nu secudeosebeşte,
identitate în esenţă,
limbile romanice de
merge
până acolo încât prefixele mai puţin importante în latină (circum, ob,
praeter, retro, se, ue) au dispărut atât la noi, cât şi în celelalte limbi
romanice.
Pierderea unor prefixe sa compensat în limbile romanice prin
împrumutarea a numeroase prefixe, direct din latină sau din alte limbi
romanice. Sunt prefixe cu mare randament funcţional. De remarcat că
există şi prefixe nemoştenite de nicio limbă romanică, dar împrumutate
ulterior din latină: ab (rom. abjudeca, it. abnegazione, fr. abjurer, sp.
abjurar, ptg. abnegar), circum (rom. circumscrie, it. circo(n)scrivere,
fr. circonlocution, sp. circunscribir). Uneori sau împrumutat prefixe
chiar în limbile în care au fost şi moştenite, creânduse astfel dublete
etimologice (prefixele împrumutate au formă diferită de cea moştenită:
rom. con/cu: complăceacuprinde, rom. extra / stră: extraplat
străbun). Sunt mai rare cazurile de prefixe moştenite care păstrează for-
ma etimologică şi sunt întărite prin împrumuturi: rom. de (dedubla
108
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 104/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 105/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
110
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 106/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
(t)ura: rom. tură (albitură), it. ura (ossatura), fr. ure (chevelure),
sp. dura (cabelladura), ptg. dura (dentadura);
sufixele diminutivale sau dezvoltat mult în epoca latinei târzii,
situaţie care se reflectă în limbile romanice, unde sunt numeroase: lat.
ellus:
sp. el
ruelle), rom.
(degeţel), it. ello (asinello), fr. eau, elle (serpenteau,
ill o (asnillo); lat. (e / i)olus: rom. ior (frăţior), it. (u)olo
(poesiola), fr. euil (chevreuil), sp. uelo (abejuela);
sufixe moţionale, cu ajutorul cărora se formează femininele de la
masculine: lat. issa: rom. easă (împărăteasă), it. essa (duchessa), fr.
esse (maîtresse), sp. esa (alcaldesa), ptg. eza (princeza);
sufixe pentru nume de agent: lat. arius: rom. ar (argintar), it.
aio (calzolaio), fr. ier (argentier), sp. ero (carbonero), ptg. eiro
(carvoeiro).
Pe lângă aceste sufixe panromanice, care sunt productive şi astăzi,
există unele care sau păstrat în derivate romanice, dar nu mai sunt
productive. Un astfel de sufix este ina, care ataşat în latină la gallus
„cocoş" a dat galina, de unde rom. găină, it., sp. gallina, ptg. galinha
(în franceză poule a fost preferat lui gallina), dar care în limbile
romanice nu formează derivate.
Din inventarul sufixelor moştenite din latină numeroase sunt cele
care, la fel ca în cazul vocabularului sau al prefixelor, sau păstrat numai
în unele limbi romanice. Un exemplu este sufixul latinesc pentru
formarea abstractelor nominale ura, care poate sa transmis românei
izolat în căldură (lat. caldura) şi care este productiv doar în spaniolă
şi portugheză. La fel sufixul diminutival iccus sa păstrat doar în
română (icâ: măturică), în spaniolă şi portugheză (ico).
Un fenomen frecvent în istoria sufixelor romanice este întărirea
poziţiei unor sufixe moştenite prin împrumutarea, de obicei din latină,
a aceluiaşi sufix, dar sub o formă uşor diferită. Sufixul panromanic
menţionat itia a fost împrumutat de română (eţe: supleţe), de
italiană (izzia, igia: grandigia), de franceză (ice: avarice). Întro
situaţie asemănătoare este tas, transmis tuturor limbilor romanice, dar
împrumutat ulterior de română (itate: legalitate), franceză (ite:
legalite), spaniolă (idad: civilidad). În cazul românei, poziţia unor
sufixe moştenite din latină a fost întărită şi de sufixe împrumutate din
slavă. Exemplul tipic este cazul sufixului ar (lat. ferrarius > fierar)
întărit prin sufixul vechi slav ari (la rândul lui împrumutat din latină):
pândar, dar şi prin influenţa latinoromanică în cuvinte ca bibliotecar.
111
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 107/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
112
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 108/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 109/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
apariţia primelor
limbii scrise şi la otexte româneşti,
diferenţiere care
între au dusoriginale
scrierile la dezvoltarea
şi celestilurilor
traduse.
Primele, mai numeroase în secolele al XVIIlea şi al XVIIIlea,
ilustrează afirmaţia lui I. Fischer, amintită mai sus, că româna a
moştenit o anumită incapacitate de a forma cuvinte compuse. În schimb,
în textele traduse numărul compuselor, calcuri după slavă, mai puţin
după greacă, latină sau maghiară, este mai mare, majoritatea fiind creaţii
cărturăreşti. Cele mai multe dintre aceste cuvinte sunt folosite de
traducători pentru a reda în română termenii compuşi (mai ales din
domeniul religios) întâlniţi în textul original. Din această cauză astfel
de cuvinte (alegieicălcătoriu, denourăsădiţi, arginttăietoriu) nu au
circulat în afara limbii scrierilor religioase (cf. însă BunaVestire,
binevoi); ele au importanţă pentru istoria compunerii româneşti:
unele au întărit tipul de compunere latinesc, altele au pus bazele unor
noi tipuri.
c) Perioada modernă se caracterizează prin dezvoltarea compunerii.
La fel ca în perioada precedentă, evoluţia respectivă este determinată
de evoluţia stilurilor limbii române literare: apar stilurile ştiinţific,
114
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 110/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
115
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 111/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
MORFOLOGIE
Spre deosebire
aproape de vocabular,
în întregime. Aceasta nu structura
trebuiegramaticală este latinească
să ne surprindă, fiindcă
morfologia este partea cea mai stabilă în limbă şi, prin urmare, este cea
care permite clasificarea limbilor în familii. Nu se poate forma o frază
fără întrebuinţarea obligatorie a elementelor latineşti, reprezentate în
primul rând de diversele prepoziţii şi conjuncţii: cu, de, în, la, pe, şi şi
altele, toate moştenite din latină. Sunt latineşti şi toate cuvintele
interogative la care răspundem când construim o frază: ce, cine, a cui,
care, când, cât, cum, unde. Pentru exprimarea pluralului se folosesc
desinenţe, adică terminaţii latineşti (e, i, uri: casă — case, lup — lupi,
timp — timpuri), după cum tot latineşti sunt desinenţele verbale prin
care se deosebesc persoanele care fac acţiunea (cânt, cânţi, cântă,
cântăm, cântaţi) sau sufixele prin care se deosebesc diversele timpuri
(cântă la indicativ prezent, cânta la imperfect, cântă la perfect
simplu, cântase la maimultcaperfect etc). Există un mare număr de
convergenţe între română şi celelalte limbi romanice, care merg până
în detaliu, în transmiterea sistemului pronumelui. Numeralele de la 1
la 10 sau păstrat în toate limbile romanice.
116
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 112/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
romanice. Articolul
i l le, ipse, iar hotărât
articolul romanic
nehotărât dinprovine din adjectivul
numeralul folosit şidemonstrativ
ca adjectiv
nehotărât unus. Nu intru în detalii tehnice privind felul cum sa produs
fenomenul. Important este faptul că articolul există peste tot în
Rom ania şi că primele apariţii ale unor forme de articol datează din
secolul al Vllea, dar abia în secolul al VllIlea textele latineşti prezintă
forme reduse, care nu puteau apărea decât în prezenţa unui substantiv.
În toate limbile romanice occidentale articolul definit este proclitic,
adică aşezat înaintea substantivului (it. il, masculin, la, feminin; fr. le,
la; sp. el, la). Numai în română articolul definit sau hotărât este enclitic,
adică este aşezat după substantiv (a din casa şi l din omul). Dar despre
această particularitate a limbii noastre voi vorbi mai târziu.
117
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 113/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 114/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
119
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 115/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 116/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
Adjectivul. La
fel ca în latină, flexiunea adjectivelor este identică
cu cea a substantivelor, şi anume are flexiune în caz: la singular feminin
formă de genitivdativ diferită de cea de nominativacuzativ, dar
identică cu forma de plural (o masă bună — unei mese bune — nişte,
unor mese bune). În funcţie de numărul total al formelor flexionare,
adjectivele se grupează în patru clase: cu patru forme (bun — bună —
buni — bune), care provin din clasa adjectivelor latineşti cu trei
terminaţii de nominativ singular; cele cu trei forme (nou — nouă — noi)
121
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 117/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
Pronumele.
limbile Flexiunea
romanice. Ea estepronumelui
mai bogatăeste cel mai bine
şi datorită păstrată
faptului în toate
că, mai ales
la pronumele personale, pentru cazurile oblice există două sau trei
forme. Sunt panromanice cele patru pronume personale la nominativ
(ego, tu, nos, uos). Româna are mai multe forme decât oricare altă limbă
romanică. Sau păstrat numai în română şi în sardă formele de dativ
nobis, uobis > nouă, vouă. Româna are o formă accentuată de acuzativ
mine, care există şi în dalmată, sardă, dialecte italieneşti centromeri
dionale, explicată prin influenţa unui *quene < lat. quem sau prin
122
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 118/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 119/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
articoluleste
posesiv posesiv: al, (cartea
articulat a, ai, ale.
mea, Substantivul însoţit
it. il mio libro, ptg. de un adjectiv
o meu jardim).
Fac excepţie de la această regulă unele nume de rudenie la singular:
rom. sorămea, it. mio fratello.
Sistemul pronumelui demonstrativ din latină, cu trei membri (hic,
haec, hoc „acesta de lângă mine" ~ iste, ista, istud „acesta de lângă tine"
~ i ll e, illa, illud „acela de la distanţă"), avea seria is, ea, id care desemna
obiectul (persoana) despre care se vorbeşte, idem, eadem, idem,
Î
pronume(cadeşi identitate,
română în franceză)şi devine
ipse, ipsa, ipsum, structura
importantă pronumebinară,
de întărire.
opoziţian
apropiat ~ depărtat (ăst — ăl), îmbogăţită cu o serie de compuse
dezvoltate din lat. ecceistu ~ ecceillu, devenite acest, acel (în
celelalte limbi romanice se păstrează sistemul ternar).
Formele pronumelui relativ şi interogativ coincid în cele mai multe
limbi romanice şi formează un sistem cu flexiune mult simplificată faţă
de latină. În română a devenit uzual care < lat. qualis, iar în limbile
romanice occidentale
qui. Formaţii sunt uzuale
noi romanice pronumele
sunt relativele relative provenite
compuse: dinceea
rom. cel ce, lat.
ce. Flexiunea latinească se păstrează, dar apar şi noi opoziţii, de ex.
opoziţia animat ~ inanimat la interogative (rom. cine? ~ ce?, it.
chi? ~ che?, fr. qui? ~ quoi?, sp. quien? ~ que?), care la unele relative
nu se realizează (lat. qualis > rom. care, it. che, fr. qui, sp., ptg. que).
Pronume nehotărâte latineşti sau transmis puţine, la fel ca în
celelalte limbi romanice (alt, tot, un). Cele mai multe pronume
nehotărâte sunt creaţii ulterioare, deşi unele au baze latineşti (atare <
124
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 120/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
suntNumeralul. Numeralul
panromanice. Evoluţiacardinal.
formelorNumeralele de laromâneşti
unor numerale 1 la 10 şiexistă
1000
şi în alte limbi romanice: lat. duo cu două forme distincte după gen
(doidouă, ptg. dois, duas). Limbile romanice occidentale păstrează
numeralele compuse din latină până la 15 (spaniola, portugheza) şi până
la 16 (italiana, franceza, catalana); altele sunt formate pe teren roma-
nic (fr. dixsept, sp. dieciseis). În română, toate numeralele de la 11 la
19 cunosc un model caracteristic de compunere, cu ajutorul prepoziţiei
spre a cărei origine este discutată mai jos (p. 132). Numele zecilor se
păstrează în majoritatea limbilor romanice (lat. viginti se păstrează şi
în arom. yiginţ). În română, compunerea prin multiplicare pe baza zeci-
lor: douăzeci, treizeci, explicată fie prin analogie (după douăsute,
treisute etc), fie prin influenţă (substrat, superstrat). Lat centurn „sută"
este panromanic cu excepţia românei (rom. sută e împrumutat din
vechea slavă). Unităţile se postpun zecilor cu elementul de relaţie şi
(douăzeci şi doi), ca şi în alte limbi romanice (fr. et, sp. y, ptg. e: fr.
vingt et un dar vingt deux). Lat. milia a devenit singular în română
(mie), cu pluralul analogic mii.
Numeralul ordinal din latină, format prin derivare de la cel cardinal,
sa păstrat pentru numeralele de la 1 la 10 aproape exclusiv în limbile
romanice occidentale, fiind susţinut (în italiană, vechea franceză,
spaniolă, portugheză) de influenţa latină savantă. În română sa
păstrat izolat, în câteva formule: primarius > primar (în văr primar,
cale primară „prima vizită a tinerilor însurăţei la părinţii soţiei după
nuntă"), tertius păstrat în anţărţ „acum doi ani" (adică „al treilea an
socotit înapoi de la cel curent"). Numai româna păstrează pe antaneus
125
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 121/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
(<ante + aneus) > întâi. În general, limbile romanice şiau creat noi
formaţii pornind de la numeralul cardinal; numai în română noile creaţii
se realizează prin dubla determinare a acestuia, cu articol posesiv şi cu
articol hotărât enclitic + a (al doilea, al treilea etc).
126
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 122/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 123/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 124/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 125/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
130
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 126/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 127/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
132
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 128/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
133
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 129/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 130/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 131/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
SINTAXA
Se afirmă, deAceastă
cel morfologic. obicei,constatare
că sintaxa îşi
estegăseşte
un sistem mai puţin
oglindirea şi înrigid
feluldecât
cum
sa transmis şi sa reorganizat inventarul de conjuncţii latineşti care
exprimau diferitele raporturi sintactice şi semantice de coordonare şi
subordonare. In această reorganizare sau pierdut numeroase conjuncţii
din latina clasică, dovedinduse de prisos pentru nevoile de comunicare
ale vorbitorilor cu o viaţă socialeconomică şi intelectuală reduse la
strictul necesar, aşa cum erau ele în epoca latinei târzii. Acest proces
de reducere
petrecut a inventarului
în domeniul de conjuncţii
lexicului în general,seunde
încardrează
o serie deînsinonime
ceea ce sa
au
dispărut (în cazul de faţă, au dispărut conjuncţiile care îndeplineau
funcţii mai mult sau mai puţin identice). Aşa se explică de ce limbile
romanice au moştenit un număr foarte mic de conjuncţii din latină.
După constituirea limbilor romanice sau creat, prin mijloace proprii,
conjuncţii noi cu elemente de origine latină, menite să satisfacă nevoile
de comunicare mai complexe.
136
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 132/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
din latină, româna a creat multe conjuncţii ( căci, dacă, deşi, până < lat.
137
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 133/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
138
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 134/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
prepoziţional cu lat. ad (sard., it., cat., sp., ptg. a). Acelaşi proces are
loc mai târziu în epoca romanică, dar cu prepoziţii distincte şi
independent de la o regiune la alta (rom. pe). Fenomenul este însă mai
răspândit în limbile iberoromanice şi în română (rom. lam văzut pe el,
îl văd pe Ion, sp. a mi me vieron, no lo veo a Pedro — complement
direct — sau ţie ţi se cuvine totul, iau dat copilului, sp. a mi me gusta
mas el otro — complement indirect).
139
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 135/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
140
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 136/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
141
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 137/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
unor forme compuse sau ale unor grupuri de cuvinte, care se explică
prin copierea unor modele latineşti, slave sau greceşti (nau mai înţelept
decât tine fost? — D. Cantemir, se în sac îmbrăcă). Aceste dislocări
au dispărut odată cu modernizarea frazei româneşti.
Prin împrumutarea unor prepoziţii sau conjuncţii sau datorită
îmbogăţirii semantice a unor elemente de relaţie, ca urmare a influenţei
străine, poate avea loc o scădere a frecvenţei unor prepoziţii sau con-
juncţii vechi, sinonime sau concurente ale noilor unităţi împrumutate
(de ex. contra a dus la slăbirea frecvenţei lui împotriva, care nu a mai
fost folosit în anumite contexte). În aceeaşi ordine de idei ar putea fi
semnalată, pentru română, înlocuirea infinitivului prin conjunctiv în
fraze ca vreau să dorm, fenomen existent şi în alte limbi balcanice,
explicat prin influenţa greacă. Trebuie precizat că infinitivul na fost
eliminat din toate construcţiile (după a putea: pot pleca), deci este vorba
doar de o creştere a frecvenţei conjunctivului; de altfel fenomenul nu
este general în română, graiurile din nordvestul ţării — Crişana şi
Maramureş — preferă şi astăzi vechea construcţie cu infinitiv
(Magdalena Vulpe). Înlocuirea infinitivului prin conjunctiv este cu atât
mai interesantă cu cât începând din secolul al XlXlea, sub influenţa
limbii franceze, infinitivul a început să fie folosit din nou în construcţii
în care nu mai apărea (spre a cânta în loc de ca să cânte).
In concluzie, cele câteva fapte sintactice „neromâneşti" (Mioara
Avram) nu au modificat structura latinească a sintaxei româneşti.
Caracterul romanic al acesteia a fost chiar întărit sub influenţa limbii
franceze, care a eliminat unele modele străine, existente mai ales în
limba textelor traduse.
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 138/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
FONETICA ŞI FONOLOGIA
143
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 139/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
144
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 140/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
145
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 141/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
146
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 142/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
de î (vezi mai jos). Vocala ă a mai apărut şi în urma influenţei unei
consoane (r forte sau labială) asupra lui e, i (lat. reus > v. rom. rău, lat.
riuus > v. rom. *r m > râu, lat. melum > măr). n toate aceste cazuri
apariţia lui ă este de natură fonetică şi, aşa cum a subliniat Andrei
147
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 143/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
148
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 144/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
grupurile vocalice [ea], [oa] în care primul element este nesilabic (adică
semivocală), aşa încât grupul este un diftong. E şi o accentuate, sub
influenţa vocalelor din silaba următoare a, ă, e, se transformă în diftong:
neagră, poartă, dar negru, port(u). Diftongi asemănători există în
diverse idiomuri romanice (retoromană, occitană, dalmată, dialecte
catalane, franceze şi italiene). Am explicat apariţia acestor diftongi prin
fenomenul metafoniei, care este foarte răspândit în limbile romanice
(dialectele italieneşti meridionale, dialectul leonez, portugheză):
vocalele accentuate se pronunţau mai deschis, când erau urmate de
149
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 145/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
vocale deschise sau medii, şi erau închise, când erau urmate de vocale
închise. În româna comună, deci în epoca de comunitate a celor patru
dialecte româneşti (dacoromân, aromân, meglenoromân, istroromân),
e şi o accentuate urmate de a, ă, e sau pronunţat mai deschis decât
atunci când erau urmate de i, u; n [ e ]gr a, n [ e ]gre, dar n[e]gru, n[e]gri,
nep[ o ]t o, nep[ o ]te, dar nep[o]tu, nep[o]ţi (o situaţie de acest fel există
astăzi în sardă). Erau de asemenea deschise vocalele din monosilabele
care continuau formele latineşti det, stat (d [ e ], st [ e ]), ceea ce arată că
deschiderea vocalelor accentuate sa produs şi în silabele finale.
Fenomenul descris aici, care din punct de vedere fonetic este o anti-
cipare a gradului de deschidere al vocalei finale atone următoare, este
din punct de vedere fonologie o variaţie vocalică în care un fonem
vocalic se realiza în două variante, în funcţie de context: o variantă
apărea dacă urmau vocale care au determinat închiderea şi în restul
Romaniei (/ i /, / u /), alta apărea dacă nu urmau vocale închise. Româna
nu se opune, din acest punct de vedere, limbilor romanice. Vocalele
finale din română, la fel ca în portugheză, au o valoare morfologică mai
evidentă şi de aceea acţionează asupra vocalelor accentuate, chiar dacă
erau slabe din punct de vedere fonetic, din cauză că erau neaccentuate.
Având un câmp larg de dispersie, deci putând fi pronunţate cu o vocală
oricât de deschisă, fără să se confunde cu alte foneme, variantele [e],
[o] au fost pronunţate tot mai deschis şi au ajuns, întro anumită epocă
a românei comune pe care nu o putem preciza, la diftongii [ea] [oa].
Variantele închise, al căror câmp de dispersie era mai limitat, au con-
tinuat să se pronunţe la fel ca în epoca precedentă, aşa cum sunt pronun-
ţate şi azi (se ştie că vocalele [e], [o] din română au un timbru mai
închis decât corespondentele lor din alte limbi). Sa ajuns astfel la fone-
tisme ca n[e]gru, n[e]gri, dar n[ea]gră, n[ea]gre, d[ea], st[ea].
Diftongarea vocalelor e şi o accentuate este deci un fenomen condiţio-
nat, în sensul celor arătate de mine, fără nicio legătură cu substratul
tracodac sau superstratul slav. Diftongii [ea], [oa] reprezintă o
trăsătură caracteristică a limbii române faţă de alte limbi romanice
numai prin regularitatea şi frecvenţa apariţiei lor. Chiar dacă nu putem
şti exact care era pronunţarea lui [ea] provenind din diftongarea lui e,
trebuie să observăm că diftongul [ea] se găsea în distribuţie
complementară cu [e] (nu apărea în aceleaşi contexte). Datorită
postpunerii articolului şi contragerii [ea] > [ea] în cuvinte de tipul
150
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 146/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
151
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 147/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
„căruţă")
se păstreazăşi în sardă n(lat.
pentru bua > bukka, lat. battuere > batti(ri); izolat
întrun grai (din Bielsa) al dialectului aragonez).
Dispariţia geminatelor din celelalte limbi romanice nu a dus la
dispariţia fără urme a distincţiei consoană simplă ~ consoană geminată.
Evoluţia consonantismului în Romnia occidentală arată că din epoca
romanică primitivă geminatele intervocalice au fost identificate, la un
moment dat, cu consoanele iniţiale, care erau forte din punct de vedere
fonetic (ele erau pronunţate cu mai multă forţă decât celelalte
consoane) şi au evoluat la fel ca acestea, adică au devenit consoane
forte. Cu alte cuvinte, opoziţia simplu ~ geminat sa continuat printro
opoziţie de forţă, în care vechea consoană simplă intervocalică sa
păstrat, iar vechea consoană geminată sa transformat întro consoană
forte; fenomenul este mai evident până astăzi în limbile iberoromanice
şi în gasconă, la cele trei sonante r, , n (r: lat. carrum > cat., sp., ptg.
carro, lat. carus > cat. car, sp., ptg. caro); în cazul lui şi n geminate
devenite consoane forte, suplimentul de durată şi de energie care exista
la geminatele nn şi a avut ca efect palatalizarea acestora (lat. annus
> cat. any, sp. ao, lat. sella >cat. sella, sp. silla). n alte idiomuri
romanice opoziţia simplu geminat sa păstrat prin slăbirea articulării
consoanei simple până la dispariţie şi preluarea de către geminată a
articulaţiei simple (în portugheză şi gasconă, sonantele simple
intervocalice şi n au dispărut, iar fostele geminate se pronunţă ca o
consoană normală: lat. luna > ptg., gasc. lua, dar lat. annus > ptg. ano;
. filum > ptg. fio, dar lat. caballus > ptg. cavalo). Un fenomen
asemănător cu cel descris mai sus sa petrecut şi la celelalte consoane.
In
ză limbile
vechea romanice
opoziţie, occidentale, cu excepţia
oclusivele geminate sau italienei,
transformatundeînseconsoane
păstrea-
simple, în timp ce oclusivele simple primare intervocalice se sono-
rizează sau se transformă în fricative (ori dispar, ca în franceză): lat.
focus > it. fuoco, sp. fuego, ptg. fogo, fr. feu; lat. rota > it. ruota, sp.
rueda, ptg. roda, fr. roue; lat. saccus > sp., ptg. saco, fr. sac; lat.
capillus > sp. cabello, ptg. cabelo, fr. chapeau < *capellus.
In română a avut loc acelaşi proces de transformare a opoziţiei de
cantitate consonantică întro opoziţie de forţă, în care geminatele au fost
asimilate cu iniţialele şi au devenit consoane forte, în timp ce unele
152
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 148/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
153
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 149/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
maiOpoziţia /l/~/ll/
complicate decâtsaînpăstrat şi ea
cazul lui r şisub o formă
n. De diferită.
reţinut Faptele
că atunci cândsunt
şi erau urmate de [e] vechea opoziţie între simplu şi geminat sa
realizat sub forma /r/~/l/: lat. qualem > care, dar lat. callem > cale.
Când şi erau urmate de [a] vechea opoziţie se realizează în două
feluri: dacă se afla în silabă accentuată se păstrează ca [1], în timp
ce devine r (lat. macellarius > măcelar, lat. depilare > rom. dăpăra),
iar dacă era în silabă posttonică, opoziţia se realiza sub forma ~/u/
(lat. mola > moară, lat. stella > steau ). Nici în acest caz nu este nevoie
să se explice transformarea lui în r prin influenţa substratului
tracodac (o serie de dialecte italieneşti septentrionale cunosc, de altfel,
chiar acelaşi fenomen: > r şi 11 > l).
154
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 150/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
155
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 151/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
corespunzătoare vocalelor [ă], [î] înainte de [a], [ă] care apar, fără
îndoială, la fel ca în celelalte cazuri, datorită tendinţei de întărire a
iniţialei cuvântului.
Cât priveşte consonantismul, amintesc apariţia în română a lui ş ca
rezultat al palatalizării lui s latinesc urmat de iot (lat. caseum > caş).
Palatalizarea lui s urmat de iot latinesc este un fapt romanic care apare,
de exemplu, în vechea franceză şi în italiană. Spre deosebire de cele mai
multe limbi romanice, în română [ş] rezultă şi din palatalizarea lui [s]
urmat de e sau i latine accentuate (lat. sessus > şes, s ic > şi). De altfel,
şi alte consoane [t, d, 1] au fost palatalizate atunci când erau urmate de
e, î (lai.texo > ţes, deus > dzeu > zeu, leporem > v. rom. l' epure >
iepure). În aceste condiţii, nu credem că apariţia lui ş trebuie pusă pe
seama substratului.
Mai recentă, fără îndoială, este „palatalizarea labialelor", un
fenomen asemănător, apărut pe teren românesc, prin consonantizarea
lui i (este un fenomen dialectal, fără să fie general, iar în textele din
secolul al XVIlea este înregistrat numai accidental): piept > pk'ept >
k'ept > cept; albi > al bd' > ald'> alg\ Nici de această dată nu este
nevoie să se apeleze la substratul tracodac, cu atât mai mult cu cât în
grupurile latineşti consoană labială neprecedată de altă consoană + iot
sa produs
aibă, metateza
scabia lui iot,
> zgaibă, care>este
rubeus roibgenerală în în
(la fel ca română: lat. habeat
ptg. apius >
> aipo,
rubeus > ruivo).
Româna se deosebeşte de cele mai multe limbi romanice prin felul
cum au evoluat, în unele cuvinte, grupurile latineşti qu, gu urmate de
a: lat. aqua > apă, lingua > limbă. În toate limbile romanice k, g sau
modificat, fie prin întărirea primului element (it. acqua ), fie prin
slăbirea lui (sp., ptg. agua, fr. eau < [ewe]). În română şi în sardă sa
întărit
equa > elementul
rom. iapă,labial al grupului,
sd. ebba, în detrimentul
lat. quattuor elementului
> rom. patru, velar Nici
sd. battoro). (lat.
de această dată invocarea influenţei substratului nu este necesară.
Am prezentat felul cum structura fonetică a latinei sa transmis
limbilor romanice, inclusiv românei, arătând că o serie de fapte fonetice
româneşti explicate prin influenţa substratului tracodac sau super-
stratului slav îşi găsesc corespondente, uneori identice, în celelalte limbi
surori. Astfel de interpretări, mai recente în lingvistica românească, ne
permit să observăm că şi structura fonetică latină sa transmis limbii
române, la fel ca celorlalte limbi romanice.
156
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 152/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 153/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
CONCLUZII
158
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 154/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
159
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 155/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
160
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 156/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 157/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 158/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
163
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 159/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 160/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
a 119,129,135 ajuna 39
a cui 116 ajunge 58, 69
a da pe undeva 81 ajuta 38
a face (la dreapta) 81 ajutoare 121
ajutor 39,121
a făgădui marea cu sarea 33
a fi 127 al 129
a se juca 131 al doilea 126,129
a se ruga 131 al tău 129
abataj 112 alb 77, 85,93
abjudeca 108 albastru 70, 130
albaştri 130
absolut 101
albeaţă 104
abur 87 albi 156
acea 129
acel 124, 129 albitură 111
alcătui 98
aceră 38 al doilea 129
acest 124,131 ale 129
aceşti 131 aleg 97,131
acru 51,85 alegi 131
adăpost 108 alegieicălcătoriu 114
ademeni 98 alerga 45,58
adevăr 54 alint 115
adormi 57,107 alor 129
aduna 66
afinet 110 alt 38,124
al tău 129
afla 54 altminteri 128
ager 40,45,57 al treilea 126
agest 39 am 119
agust 38 am dat cartea elevului 133
ayiu 97 am dat elevului cartea 133
ai 38,86, 129 am să cânt 119
aibă 156 amalamă 32
aicea 128 amanet 100
ajun 95 amar 45,51
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 161/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
166
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 162/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
baligă 84 boier 89
baltă 86,92 boli 120
barbacaprei 113 bolnav 100
barbă 46, 69 borţ(oasă) 84
bardzu 85 botgros 112
barză 84 bou 38
Basarab(ă) 98 bour 32
bască 86 brad 84,87,93
basma 100,121 braţ 49
basmale 121 brazdă 89
başceauş 114 brâncă 49,70, 84
başu 52 brânză 28 ,85
bate 58 brâu 84, 87
bazin 101 breaz 85
băiat 4 5, 120 brici 90
băiete 120 broatec 88
băl 84 broştime 110
bănui 98 brusture 84, 87
bărbat 45,70 bucată 46,63
bărbate 119 bucă 46,63,70
bărbăteşte 110 bucălat 46, 63
bărbie 46 bucoavnă 96
băşi 51 bucos 46,63
băşică 51 Bucureşti 133
băşină 51
bătălie 99 BucureştiiNoi
Bucureştiul 133133
bătrân 45 bucurie 87
bâlc 84,8 6 bugetar 103
bântui 98 buhaidebaltă 113
bea 51 bujor 89
beat 51 bulz 85
beci 98 bun 121, 153
Beşineu 98 BunaVestire 114
bez 134 bună 66, 121
bibliotecar
bici 89 111 bunătate
bunăvoinţă52,110
112
bine 110,153 bune 121
binevoi 114 bung(et) 84
biocurenţi 113 buni 121,155
birou 144 buric 47
blând 52,63 bursuc 100
blândeţe 52,63 buştean 102
boace 54 buză 83, 86, 87
boală 89 Buzău 27
bogat 89 buzunar 99
167
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 163/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
ca 137 cămaşă 38
cal 38, 68, 87,105 căpăstru 39
cald 38,42 căpăta 58
cale 81,154 căpăţână 46
cale primară 125 căpuşă 80
calic 100 cărare 81
calul 132 cărămidă 100
cap 46,121 cărnos 50, 63
capete 121 cărrare 153
capi 121 cărţi 148
capră 38 cărunt 46
capu 155 căsca 50
capuri 121 căscăund 50
car 39 căstârî 38
cară 146 castane 32
care 38, 116,124,154 către 37
careva 124 cătun 85, 87
carne 50, 63 cătuşă 38
Carpaţi 27 câine 120, 147
carpin 38 câinelup 113
carte 39,148 câini 120
casa 132, 149 câmp 38,120,147
casa bărbatului 133 când 38, 116, 137
casa lui Ion 133 câne 153
casă 116,119,120
case 38,87,116,119,120,147,149 cânepă
cânt 11638
castel 101 cânta 39,116,127
caş 85,156 cântai 126
catâr 100 cântar 100
catifela 115 cântară 127
catifelat 115 cântare 128
cavaler 100 cântarea 128
cazan 100 cântareaş 118, 128
că 37,137 cântase 116, 127
căca 51 cântaseră 127
căci 137 cântaseşi 126
căciulă 84,87 cântaşi 126
cădea 58 cântaţi 116
călător 81 cântă'll6, 127,147
călători 81 cântăm 116
călbează 83,84 cântări 128
călca 45,55 cântării 128
călcâi 49 cântările 128
căldură 111 cântărilor 128
călugăr 73, 96 cântec 39,40
168
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 164/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
169
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 165/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
170
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 166/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 167/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
172
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 168/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
173
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 169/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
ispită 95 întreg 38
iţă 39 înţărca 80
iubi 89, 94 înţelege 54
ivoi 80 întina 108
izbăvi 95
învăţa
în veste54
108
îl 123 învesti 108
îmbuca 46, 63 învinge 39,108
îmi 123 înviora 55
împărat 39,4 0 învita 59
împărăteasă 111 îşi 123
(îm)părătuş 47 îţi 123
împărtăşanie 97
împărţi 107 jar 89
împătra 71142
împotriva joacă
joagăr 130
102
împrejur 88 joc 39, 130
în 38,66,116,13 4 jocu 157
în jur 88 jos 38, 157
înalt 45,5 5 juca 39,75
încăleca 39 jude 39
închina 59,7 3 judeţ 39
încinge 38 jug 39
încumeta 52 jugastru 38
îndura5953
îneca june 45,7 9
junghia 47
îngâna 59
junghietură 47
îngenunchea 49
jur 88
înger 39
jurământ 110
înghiţi 51
inginer 101
kjelatori 82
îngraşă 104
îngreca 52
la 38,53,66, 116
îngust 44,5 8
lac 38, 86, 91
îniepta
însă 13759 lacrimă 51
lactat 160
însemna 59
lactic 160
însu 123
lai 84, 85
însura 61
lampă 101
întărâta 53
lapte 85, 154, 160
întâi 39, 126
lard 38, 90
întâmpla 108
întinde 38,59
larg 58
lat 44,58
întinge 108
lată 131
întreba 54 lat 39, 87
174
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 170/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
175
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 171/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
mătreaţă 47 mire 72
matrice 48 miting 102
mătuşă 61 mlaştină 92
măturică 111 moalelecapului
mână 49 moară 39, 154
mâne 56 moare 38
mânca 39, 51, 128, 148 moarte 56
mâncare 121, 128 mocirlă 92
mancă 148 mojic 100
mâncări 121 moment 101
mâncăruri 121 mor 130
mâne 153 moş 83, 86
mâneca (a se) 57 motiv 101
mânecă 38 Motru 27
mâni 49 muc 51,63
mânie 100 mucos 56, 63
mânz 87 mugur 87
mânz(at) 84 mugure 84
mea 124 muia 38
mecanic 101 muiere 45
mei 38, 124 mulge 39
mele 124 mult 122
membru 43 munte 38, 78
merdă 53 mur 38
mură 84
merge
mes 38 44,45,59,74,81 Mureş 27
mesteacăn 38 murg 84, 85,87
mesteca 51 muri 56
metodă 101 murim 130
meu 38,123, 124 murză 84
mi 123 muscă 38, 131
miazăzi 112 must 38
mic 131 mustaţă 47
mici 131 muşc 131
176
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 172/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
nară 47 nuntă 61
nas 47 nuta 59
naşte 52 nutrica 53
năduf 96
năpârcă 84,87 o 123,134
nea 38 oacără 84
neadormit 109 oaie 39
neagră 149 oală 39
necinsti 109 oarfăn 61
neg 56 oaspe 39
negre 150 obiecţie 160
negreaţă 110 ochi 47,157,160
negri 150 ocru 155
negru 77,85,93, 149,150 ocular 160
negură 84 oculist 160
nelinişti 115 odaie 100
neliniştit 115 oferi 101
nemică 109 oi 134
nepot 61 Olt 18,27
nevastă 89,94 om 134
nevoie 89 omenie 110
nţircl'edzu 59 omul 120,129
nici 38, 136 omul cel bun 130
niciodată 113,141 omule 120,129
nimănui 125 omului 120,129
nimeni 125, 141 or 134,141
nimic 125,141 oraş 44
nisip 90 orb 56
Nistru 18 oricare 125
noapte 38,66 oricine 124
nod 39 os 50, 63,86
noi 38,121 o să scriu 119
noian 84 osânză 28,92
noră 61 osos 50,63
nostru 38, 123 ospăţ 39,71
nou 38, 121 ostrov 101
nouă 121, 123 ot 134
nouăsprezece 132 ou 38
nouăzeci 132
nţircl'edzu 59 pai 38
nii 38 paie 121
nucă 38 palmă 49
nuiarcă 61 pană 38, 56,153
număra 55 papa 114
nun 61 Papacostea 114
177
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 173/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
178
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 174/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
port(u) 149
porţi 120,130 puţi 51
poştă 100 rade 60,90
potecă 81 rai 96
praf 96 ram 66
pravilă 96 ramură 66
prăda 39 ramuri 66
preabun 109 rană 149
preaslăvi 109 rar 44,58
prefigura 109 raţă 84,87
pregeta 53
prelinge 109 răbda 60
rămâne 126
preţ 39,160 rămurea 66
pricepe 55 răni 149
pricină 89 răposa 57
prilej 89 răpune 107
primar 125 rărunchi 48
prinde 60 răscoc 109
prisos 99 răspunde 60
proaspăt 100 răsufla 51
prociti 109 rău 147,153
protomedic 114 răzbat 109
protopop 114 război 90
prunc 43 războli 109
Prut 18 răzmeriţă 89
puf 96 râde 53
pulă 52 râie 56
pulicar 41,49 rână 48
pulpă 49 râne 48
pumn 49 rânză 84
pune 60 râpă 38,87,92,121
179
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 175/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
1
180
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 176/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 177/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
182
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 178/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 179/180
7/18/2019 De La Latina La Romana, Marius Sala, 2012
http://slidepdf.com/reader/full/de-la-latina-la-romana-marius-sala-2012 180/180