ADRIAN MANIU

Desi a debutat cu cativa ani inainte de primul razboi mondial si desi activitatea
creatoare si-a continuat-o si in perioada urmatoare, Adrian Maniu apartine, prin
partea cea mai substantiala si mai viabila a operei sale, uneia dintre epocile cele
mai infloritoare din literatura romana: perioda interbelica.
A colaborat la revistele "Insula" (1911, "!imbolul" (1911, "!eara" (191"-
191#, "$oua revista romana" (191# si a debutat ca simbolist cu volumul
"%i&urile de ceara" (191'. In 19'1, intemeiaza revista "(andirea", impreuna cu
(ib Mi)aescu si *ezar +etrescu. +rintre volume de versuri: ",an&a pamant"
(19'#, "Drumul spre stele" (19"-, "*artea tarii" (19"#, , "*antece de
dra&oste si de moarte" (19"..
Adrian Maniu se numara printre scriitorii a caror opera se refuza unor
clasificari stricte. Debutand sub zodia simbolismului tarziu, socand prin
ori&inalitatea sa voit e/cesiva, poetul pare a se clasiciza mai tarziu, cand
incearca sa se apropie de spiritual si arta creatorilor anonimi. Dar impresia se
dovedeste falsa:abordand noi teme, inspirandu-se din folclor, tinzand spre
stilizare si ima&ine plastica, Maniu nu renunta la e/perienta dobandita prin
contactul cu realizarile formale ale unor curente moderne ca simbolismul sau
e/presionismul. 0eme traditionale, forme moderne si prelucrare personala a
su&estiilor date de bo&atia artei populare isi &asesc in opera sa o sinteza
ori&inala. Autor de proza, teatru, cronica plastica, Adrian Maniu este in primul
rand un poet. Dispozitia sa lirica se vadeste in poemele in proza, in teatrul mitic,
in vibratia poetica a impresiilor despre arta. +este intrea&a opera a lui Maniu bat
aripile poeziei.
Doua sunt epitetele folosite in critica romaneasca pentru a caracteriza
poezia lui Adrian Maniu: traditionalism si modernism.1evendicat de catre
modernisti, A. Maniu este, in acelasi timp, unul dintre cei mai de seama
e/ponenti ai spiritului revistei printre fondatorii careia se numara.0oti criticii
observa in creatia lui A. Maniu doua perioade:aceea a inceputurilor sub semnul
simbolismului si a influentei lui ,afor&ue, *orbiere sau 2scar 3ilde si aceea
traditionalista, folclorica si mitica al carei inceput este conventional marcat de
aparitia in 19'# a volumului 4,an&a pamant5. +entru unii, cele doua perioade
sunt net separate. +entru &andiristi cea de-a doua perioada nea&a total
4elucubratiile5 infamate ale inceputurilor.Alti critici considera dominanta una
dintre orientari: (. *alinescu, 6. ,ovinescu il incadreaza la modernisti, iar cel
de-al doilea mai tarziu il va incadra si la traditionalism. 2. !. *ro)malniceanu il
incadreaza in capitolul 4+oezia c)tonica5
+oezia Langa pamant e un poem c)tonic, inc)inat spatiului teluric,
vazut ca emanatie a puterilor unor zei subpamanteni, care, in cumpana noptii, isi
e/tind stapanirea terestra si nazuiesc catre tariile cosmice. +rima ima&ine
socanta este aceea a sperietorii:
Deschide sperietoarea, spre cer, brate greoaie;
de dangate de clopot, lung baltile vuiesc,
se ghemuie subt gluga incinse siri de paie,
a scaparat, albastru, luceafar ciobanesc".
6ste aici atmosfera lu&ubra a baladelor romantice ne&uroase, cu sunete &rave,
pline de misterul locurilor, care sc)imba peisa7ul, incarcat de mari umbre si
luminat slab, "albastru", metalic, de "luceafarul ciobanesc". In planul terestru,
miscarea este &reoaie, de care cu boi, "prea incarcate, vec)i", si "umbrosi
oameni de munte", cufundati si ei in umbrele telurice ale somnului:
Bat drum, prea incarcate, vechi care cu trifoi,/
umbrosi oameni de munte, dormind, trec spre cetate,/
din zeghii lung mitoase, prin somn boldind in boi./
Subt punti de lemn curg rauri, reci zale nencetate.
,umea se supune unui ritual al trecerii spre ar)aitate, cand din tenebre ies
fiintele infernale, intr-un 7oc diabolic de flacari pe ascunse comori: au tras cu
pusca-n stele, sus, de la vii, pandurii;/ morti, paznicii si cainii au amutit in arii;/
tristi greieri la intreceri sfarsesc taraitori,/ cand diavolii scot limba de flacari
pe comori. Ima&inea pa&ana a acestui tablou inc)ide in primitivitate o lume
prabusita in sine, care isi refuza privirea spre stele.
Desi poetul insusi si-a repudiat creatiile inceputurilor, 8Adrian Maniu face
din traditionalism si modernism o sinteza ori&inala, ramanand ca orice mare poet
mai presus de orice scoala5 sau c)iar creand el o scoala. Deci, renuntand in mare
la temele primei sale perioade pentru a le adopta pe cele ale traditionalismului
&andirist, el realizeaza o sinteza a celor doua curente. Adrian Maniu sta sub
semnul acelei 8estetici a diferentierii5.
In poezia lui Maniu isi fac aparitia elemente ale universului poetic
simbolist: parcuri, )avuzuri, flasnete, nevroze, femei cantand la pian in nopti de
furtuna.Intr-o poezie apar ima&ini sinestezice:
Se inmormantreaza seara.Din flori inlacramate
iresme luminate-se!nalta!n leganari.
( Litanii II, in 8!eara5
+oetul adopta adesea si poza minulesciana, cu lirismul declamatoriu,
abuzul de neolo&isme rare, citarea unor persona7e celebre in conte/te
caricaturale, dar depaseste aceasta &randilocventa minulesciana. ,irismul sau nu
este, in manifestarile sale ori&inale, declamator, ci discret, fra&il si soptit.
+udoarea sentimentului, persista inca, si cenzurarea lirismului cu luciditate sau
oronie va ramane unadintre constantele lui Maniu. Intr-o poezie ca Iarna cu
zapezi de ar&int, caree evoca atmosfera de spital, elanul liric este taiat de
constiinta lucida care ii atribuie stari )alucinatorii:
Odata, insa, are sa ma inteleaga ...
"uternic am sa-i cad in genunchi # pentru iertare
$u fiind in agonie, o sa-mi zica%
&Sunt a ta pe viata-ntreaga'
(u) Doctoriile imi dau iar aiurare.
Inovator din punct de vedere formal, unind ironia unui siprit modern cu
pasa7e de adevarata poezie, poemul Salomeea este, in ciuda ine&alitatilor sale si
a unor e/a&erari in a cauta efectul, una dintre cele mai interesante opere ale
sale.0ema biblica a !alomeei este folosita in poem, care nu trebuie privit ca o
parodie si asezat sub semnul bufoneriei si al &rotescului. Alternanta de tonuri,
amestecul de stiluri si procedee da o impresie de polifonie si sesizam intentia de
abordare multilaterala a unei realitati proteice. De asemenea, invocatia
ar&)eziana este imbinata cu ritmuri de cantec popular, care stau alaturi de
ima&ini )iperbolizante:
Sa vina Salomeea
*a un sarpe
tarandu-se spre strachina cu lapte.
*u ochi de aur, in aurii inele,
*u pleoape de cerneala,
*u tamplele inramurite de vine verzi ca fierea,
*u unghiile vapsite-n fapte.
De la atitudinea ironica si 8superioara4 a !alomeei, poetul s-a aplecat spre
pamantul tutelar, spre ritmul popular, spre basmul romanesc, spre traditie.
+oezia lui s-a simplificat, dar si in aceasta simplificare se simte o vointa
incordata, 9 caci ceea ce domina in Adrian Maniu e inca inteli&enta, care,
dupa cum ii dictase la inceput ironia, ii dicteaza acum o simplitate si de atitudine
si de e/presie, iesita dintr-o stilizare voita, in serviciul careia poetul pune aceeasi
viziune proaspata, aceeasi notatie neasteptata, aceeasi forma de un prozaism
voit, prin comparatii eliptice, prin voluntare nepasari ritmice si de rima, prin
noutati de e/presie spontana.
In poezia sa de razboi, Adrian nu este un cantaret al eroismului, precum
:oiculescu. Desi nu poate fi considerart &andirist in totalitate, a pus bazale
8(andirii5 impreuna cu (ib Mi)aescu si *ezar +etrescu si a fost adesea numit
printre reprezentantii de seama ai traditionalismului in poezia romaneasca.
0otusi, el cerea traditionalismului autenticitate. Adeziunea lui Maniu la
traditionalism porneste de la le&atura poetului cu satul, patriotismul avand
radacini or&anice. !entimentul istoriei este mai putin accentuat la Maniu decat la
alti &andiristi. %aptul estevizibil in 8+ovestea din sat5, unde statul are o o
e/istenta istorica reala, el fiind contemporan cu primul razboi mondial. +rin noi,
prin amintirile noastre, trecutul se lea&a de viitor:
+are nu s-au sters urmele amagirilor desarte,
*and amintirile au luat prin veacuri zborul,
Legand trecutul cu viitorul,
"rin clipa trecand mai deaprte
-"angarire.
In traditionalism se incadreaza A. Maniu prin adeziunea la ideea
coform careia pe baza artei ar sta spiritul reli&ios. In pooezia lui Maniu,
motivele reli&ioase sunt !ub titlul /n inger a strigat, acesta se adreseaza in mod
e/presionist oraseanului c)emat la viata e/uberanta, din afara mediului sa
familiar:
*itadinule, vino in fata
0erestrele toate au vibrat
0alfaie primavara-n steagurile din fata,
monoplanul zbarnaie-n azurul vargat.
Maniu a fost puternic influenat de folclor, inspiratia folclorica se re&aseste
frecvent in poeziile sale. *redinte, superstitii si obiceiuri folclorice au fost
transpuse in creatia sa. *ainele pamantului, flacarile de pe comori, sarpele
ocrotitor al casei, folosirea metalelor in descantecele populare, bocetul,
inspiratia din basme sunt tot atatea elemente folclorice in poezia lui Maniu:
La mi1locul codrului
2osie floarea dorului,
"alpaiestre, aromeste,
3ot cuprinsu-mpodobeste
Si de vra1e stralu1este.
Lumineaza, imbalsameaza,
Si de nimenea s-a vaza.
-"asarea si floarea..
Maniu se intoarce, ca si alti poeti &andiristi spre timpurile invaluite in le&enda
ale 6vului Mediu. 0ata #organa este tabloul, pictat in culori sumbre ale unei
stranii cetati medievale, amintind de fantasticele desene ale lui :ictor ;u&o
/n lac de pacura cu solzi de nufar cercuieste,
4n sforaiala bivolilor smoliti,
Si-n papura lancilor leganatoare,
*reneala zidurilor dintate.
0rasatuira esentiala a traditionalismului lui A. Maniu este viziunea
continuitatii in timp a manifestarilor spirituale ale poporului roman si a le&aturii
lor cu fenomene ale culturii universale antice si preistorice. 0recerea la
traditionalism a lui Adrian Maniu este insotita si de o trecere de la versul liber al
inceputurilor la versul traditional. :ersul liber si poezia in proza nu raman
uitate, va reveni la ele la sfarsitul vietii. +asiunea pentru vremuri vec)i,pentru
le&enda se impleteste la Maniu cu pasiunea pentru fantastic. +oetul incepuse
prin a cultiva cu usoara ironie un fantastic macabru:
5atit in frac rosu, care se uita la ceas
Si rade scheletul cu sfredel la nas
-Domnul Sschelet.
0otusi,adevarata sa vocatie ramane fantasticul folcloric. :ra7ile, facaturile,
stri&oii,dracii, ursitele sunt prezentate fie cu zambetul amuzat al unui stri&oi din
Serile in catunul de langa Diacana, fie in sarabande fantastice. Descrierea unei
serpoaice ilustreaza semnificatiile mitice ale reptilei:
Lunecand din mii der ani din poveste,
*arne de vis,podobitacu solzi de aur,
6umatate femeie, 1umatate balaur,
Din tot ce-a fost, si niciodata este.
*ele doua teme eterne ale poeziei, dra&ostea si moartea, sunt strans le&ate in
creatia lui Adrian Maniu. 2 dovedeste si titlul dat unui volum5*antece de
dra&oste si moarte5. $u intalnim in poezia sa inmu&urirea sentimentului sau
plenitudinea lui. 6rotica lui Maniu este dominata de sentimentul c)inuitor al
mortii iubirii. Inca din Salomeea, iubirea era datatoare de moarte si posibila
numai in ea.*a o pasare moarta este inima ce inc)ide o dra&oste prea mare,iata
ce spunde delicata ele&ie "entru o pasare moarta, pe care +erpessicus o
compara cu cea scrisa de *atul la moartea micii pasari indra&ite de ,esbia:
Dragoste, in gratiile costelor noastre
(u crezi ca e o sarmana pasare robita,
4nima, sprez borul inalt pornita,
(u e inchisa, departe de gandurile noastre,
In unele poezii(ciclul Scrisori iubita este departe, iar indra&ostitul simte
moartea iubirii, iar dra&ostea este durere in aceste versuri:
4nainte de a fi a mea otrava,
a dureai in inma bolnava,
*um pe cer il doare,cand se-mpunge prima stea
*um pamantul sufere la intaia floare
2asarita de sub nea
-(oapte buna.
!entimentul mortii e putenic in poezia lui Maniu. In volumul Drumul
spre stele, +erpessicus considera moartea tema centrala. +oetul isi simte destinul
e/istentei dilatat de prezenta celor morti, care traiesc in amintire cu realitatea pe
care o au unele populatii primitive pentru du)urile mortilor.+oeziile sale pe tema
mortii de&a7a sentimentul tra&ic in fata stin&erii totale. *onceptia lui Maniu
asupra mortii asupra mortii capata o noua dimensiune daca cercertam
8ima&inatia materiala5. Dintre cele patru elemente fundamentale, pamantul este
cel pe care poetul il simte cu mai multa acuitate, care ii inspira cele mai multe
ima&ini.
+amantul este pentru Maniu simbolul vietii ve&etative,intr-un bordel
in&ropat se simte linisistit, departe de zbuciumul si nenorocirile realitatii
razboiului. (In "amant-viata, din ciclul *artea pacii.. +amantul se opreste in
cursul timpului, suprapunand morminte si civilizatii. 2radio&rafie a peisa7ului
descopera intr-un &)er&an mormantul re&elui barbar in&ropat ca intr-o piramida
7ici, in cocoasa care frange plugul,
4n magura-naltam langa cetati de altadata.
Doarme regele pribeag, pe care l-a mistuit rugul,
ingropat cu odoarele de arama curata,
caii cu hamuri in margele, burdufele negrului vin,
si sageti de cremene si cupe de miere si lapte%
folositoare in lumea de subt radacini de pelin.
-agura cea mare.
Aceste tumulsuri i-au inspirat si pe creatorii pupolari ai basmelor, dupa ipoteza
lui Adrian Maniu, e/pusa in articolul 4nsemnari pentru povesti. Adrian Maniu
avea inca din 191" cunostinta de estetica uratului, afirmand:
5...ca5impresionator5, uratul are o vi&urozitate superioara frumosului5. Arta face
posibile metamorfoze ma&ice si impaca antonimii. ,ucru putin obisnuit in
literatura moderna de cand parnasienii compromisesera prin abuz formula
)oratiana 5ut pictura poesis5, A. Maniu introduce in poezie procedee ale artelor
plastice.(. *alinescu il considera 8un artist plastic refulat care se consoleaza in
poezie5-poezia lui e/alta un puternic miros de vopsele.
+oezia lui Maniu este dominata de ima&inea picturala, de
culorile tari. Inca de la inceputul activitatii sale scriitoricesti el considera
ima&inea ca fiind fundamentala pentru poezie. +rin ima&ismul poeziei sale poate
si apropiat de <la&a si de <. %undoianu. In poemul :anatoarea, referintele de
cultura plastica sunt e/plicite: iarba este 8ca-n renasteri venetiene5. In
ma7oritatea poeziilor referintele sunt insa implicite.0aina de primavara are &ratia
unei stampe 7aponeze
7ltarul cerului de stele mici luceste
"otir de-argint acuma luna se apleaca
Si buzele-i ating o tremurata craca.
4n soapta, pomisorul alb se spovedeste.
In acest sens, modalitatea plastica ce ii convine cel mai mult lui Maniu este
fresca. 2 fresca este *artea tarii, poem care, spre a caracteriza fiecare provincie
a patriei, a&lomereaza pe o suprafata restransa elemente de peisa7, traditii
istorice, datini si bo&atii naturale. In ciuda manierismului lui, a procesului de
inversiuni si de dizlocari, poemul are pasa7e de reala frumusete. <ucovina este
tara basmelor, a mormintelor voievodale si a manastirilor cu fresce e/terioare.
0onul este solemn, evocator:
4n pamantul sfant, framantat de nenoroc,
Domnii voievozi veghiati de pasari de aur
Dupa ce arcurile au putrezit, si rugina a mancat ghioagele .
2ltenia este vazuta prin stilizarea covoarelor ei, iar Ardealul alatura caselor de
lemn ale motilor catedralele, 5catar&uri de piatra in foc ine&rite5. 2 tertina ii
evoca pe fii sai-(o&a, :laicu, !incai.
Dar feciori de popa cantara neamului, pornire noua
0eciori de plugar rabo1ar, nascocira aripi zborului,
Din spre 2oma calugari aduceau in desagi,cartea cunoasterii.
In aceleasi versuri lar&i sunt descrise si celelalte provincii din salba tarii.
Adrian Maniu, De la debutul sau editorial in 191', cu 0igurile de ceara,
s-a incadrat in preocuparea &enerala a scriitorilor simbolisti. Apoi mai publica si
alte volume in proza: Din paharul cu otrava(1919, 6upanul care facea aur.
Dominanta volumelor 0igurile de ceara si Din paharul cu otrava este
pendularea intre sentiment si ironie, aceea a 6upanulul care facea aur este
fantasticul pe teme folclorice , iar a volumului 0ocurile primaverii si flacari de
toamna, tableta lirica este de nuanta traditionalista.
6/ista o unitate a prozei la A. Maniu. 6a este in totalitate opera unui poet
lipsit de capacitate de inventie si de suflu epic. +roza lui este poetica si ca si
poezia, ima&istica. Ima&inea, su&estia depasesc cadrul epic al scrierilor sale.
0onul neutru nu trebuie sa ne insele=coloratura lor lirica este implicita.
In Lia sunt prezentate reactiile unui copii care decopera moartea. ,ia, fetita
pe care o crestea un croitor sarac, a murit. *elelalte fetite plan& pentru ca nu li se
da voie sa se 7oace cu ea 8acum cand e mai frumos sa te 7oci fiindca ,ia nu mai
tipa5. <aiatul are notiuni mai precise 8Moartea e atunci cand nu te mai misti, si
te in&roapa: atunci nu mai tipi (si daca nu tipi inseamna ca nu te doare. 5In
centrul multora din prozele lui Maniu stau cei umili: o prostituata
plan&e(0emeia care plange, o alta se sinucide din dra&oste(*iucalata, un copil
sufera din cauza ca mama lui nu il iubeste si se refu&iaza in lumea basmelor
povestite de doica(/n copil. Alte sc)ite prezinta satisfactiile unor suflete
simple-un dascal batran-asemanator cu ,umanarica persona7ul lui *. $e&ruzzi,
tra&e in fiecare zi clopotele si adoarme apoi pe acoperisul bisericii cu azima in
mana.
Maniu este un pictor al mizeriei umane, se bazeaza pe autoironie, pe
cenzura sentimentului. Maniu, prin opera sa a anuntat poetii dadaisti si pe
scriitorii absurdului. Ima&inile macabre din proza sa si estetismul sau il lea&a pe
Maniu de simbolism: pasiunea pentru obiecte de arta, interoare bo&ate, pietre
pretioase, o anumita artificialitate. +oetul > din /cigasul mortii este un rafinat
ce traieste pe picior mare. 6stetismul, descrierea pietrelor pretioase il apropie pe
Maniu de Macedons?i, prin (*asa sinucisului..
In /cigasul mortii ca si in "aharnicul si buba neagra, estetismul coe/ista
cu o alta atitudine dominanta la Maniu:traditionalismul. !i proza lui dovedeste
aceeasi preocupare prezenta si in lirica, pentru poezia si pitorescul unei lumi
atemporale, pentru datini si superstitii. /cigasul mortii se bazeaza pe superstitia
cu privire la stri&oi.@nui calu&ar batran ii sunt retrase atributiile reli&ioase din
cauza interesului sau pentru stiintele oculte. !imtindu-se pe moarte, calu&arul il
c)eama pe poetul > si ii promite o cruce minunata sculptata in sc)imbul
7uramantului de a-l ve)ea trei zile si trei nopti. In cea de-a treia noapte de ve&)e
vine un taran cu un tarus in mana pentru a-l infi&e in inma mortului, ca sa nu se
transforme in stri&oi. ,a amenintarea lui /, renunta dar incercand iar dupa
inmormantare, mana ii este prinsa in capcana de lup cu care calu&arul ceruse sa
fie in&ropat.
In proza poetica a lui Maniu intalnim si fantasticul, brodat cel mai adesea pe
teme folclorice si are o natura specifica. In proza lui se produce uneori o separatie
intre povestea fantastica si e/plicatia rationala data de autor, procedeu asemanator
celui folosit de :asile :oiculescu. (8ra1itorul apelor, 0rumoasa din adanc,
4ntamplarea cu 1upanul care facea aur. +roza fantastica a lui Maniu dobandeste
accente romantice ce amintesc de +oe (Legenda.
Adrian Maniu a impacat contrariile, dand tematicii traditionaliste o tratare
moderna, intr-o forma de sor&inte simbolista si cu note e/presioniste. In proza lui,
ca si in poezia lui , viziunea plastica a poetului isi spune cuvantul in ima&ismul
dominant. 6lementele stilistice diverse se topesc in opera lui Maniu sub semnul
ori&inalitatii si al personalitatii creatoare a poetului.
BIBLIOGRAFIE
,azarescu,()eor&)e, 7drian aniu,6ditura Albatros, <ucuresti, 19A.