Ion, Liviu Rebreanu, 1920.

Primul roman al autorului publicat în 1920 fiind interbelic, obiectiv, social și

realist. Autorul s-a inspirat din realitate și anume din 3 scene: un țăran sărutând
pământul, un altul bătând o fată cu zestre și un al 3-lea care se jeluia
Ca specie este un roman interbelic apărut în 1920, un roman obiectiv prin
perspectiva narativă obiectivă, narator obiectiv și narațiunea la persoana a III-a
social, pentru că apar clasele sociale, țărănimea și intelectualitatea sătească.
Apar instituții, cum ar fi școala, biserica, Judecătoria și familia. Statul, care este
surprins la Horă sau la bal, la slujba religioasă duminicală, la tăierea porcului, la
colindat, precum și momente rituale la naștere, nuntă, înmormântare. Botezul
lui Petrișor, Nunta dintre Ana și Ion, Laura și George și moartea Anei și a lui Ion.
Realitatea este imitată și reprezentată veridic, spațiul Timpul bine precizate
Personaje tipice dominate de o trăsătură de caracter țăran bogat, cel sărac, tipul
dascălului, al preotului, al fetei de măritat. De asemenea, apare tehnica
detaliului semnificativ.
Acest roman are 2 teme, Pământul și Iubirea. Problema pământului este
analizată în condiția socio-economică ale statului Ardelenesc de la începutul
secolului XX, romanul prezintă lupta unui țăran sărac pentru a obține pământ si
consecințele faptelor sale.
Cele 2 părți ale romanului, Glasul pământului și glasul iubirii, evidențiază temele
și patimile personajului principal.
Opera are 13 capitole cu titluri sugestive, structurate în 2 părți, de asemenea cu
2 titluri sugestive, glasul pământului și glasul iubirii, ce corespund temelor și
celor 2 dorințe ale personajului principal.
2 planuri narative în care prezintă viața țăranilor și a intelectualității rurale.
Secvențele narative sunt legate prin înlănțuire, iar trecerea de la un plan la altul
se face prin alternanță.
Viața personajelor Eva evoluează paralel, uneori se intersectează un personaj
determinând destinul altuia vorbele lui Titu. “Dacă nu ți-o dă de bunăvoie,
trebuie să-l silești”. Determină drama lui Ion că, învățătorul i-a scris Jalba
determinând drama Învățătorului.
Acțiunea este liniară cronologică respectă momentele subiectului.
Ca orice roman realist “Ion” debutează cu o scenă colectivă, hora duminicală din
Curtea Teodosiei lui Maxim Oprea, scenă prin intermediul căreia facem
cunoștință cu toate personajele romanului. Intriga este fixată în scena horei
când Ion o ia la joc pe Ana cea bogată, deși o plăcea pe Florica, cea săracă.
Vasile Baciu, tatăl Anei vine la cârciumă, la horă și îl jignește pe ion, făcându-l
“hoț”, “tâlhar”, “Sărăntoc”, pentru că vrea să ii ia fata promisa unui țăran bogat.
George Bulbuc, jignirile determină dorința de răzbunare a lui Ion. Acesta iese
învingător, iar incidentul provoacă dorința de răzbunare a lui George, scena fiind
construită simetric cu cea din finalul operei, când George îl ucide pe Ion cu sapa.
Desfășurarea acțiunii prezintă dezumanizarea lui Ion în goana după avere, el
dorindu-și să obțină cât mai repede tot pământul lui Vasile, de aceea, o seduce
pe Ana, o lasă însărcinată ca să-l forțeze pe Vasile, să accepte căsătoria. La
nuntă nu cere acte pentru pământul care urmează să-i revină ca zestre, nu-l
primește integral de aceea se simte înșelat, începe să o alunge pe Ana și s-o bată
când el, când tatăl, preotul Belciug, meditează conflictul dintre cei 2 țărani. Nu-l
deranjează nici sinuciderea Anei, nici moartea lui Petrișor, el văzând în ei doar
garanția proprietății asupra pământului. Are pământul este bogat, dar nu are
femeia iubită pe Florica măritată între timp cu George bulbuc. Deznodământul
George, care îl omoară cu sapa pe Ion este arestat. Florica rămâne singură.
Averea lui Ion revine bisericii, potrivit angajamentului preotului Belciug.
În celălalt plan narativ există o rivalitate între preot și învățător pentru
autoritatea în sat. Învățătorul are soție și 3 copii și si-a construit casa pe
pământul bisericii cu acordul preotului, dar fără acte. Preotul rămas văduv este
respectat de săteni, pentru că nu și-a luat amantă, are dorința de a construi o
biserică noua, relațiile dintre ei se degradează din cauza atitudinii față de Ion.
Ion mărturisește că învățătorul i-a scris Jalba ceea ce determină conflictul
acestuia cu autoritățile austro ungare. Învățătorul este suspendat din
învățământ, nu mai are bani să-și plătească rata la biserică, bunurile i se scot la
licitație, trebuie să părăsească și casa și satul să-și găsească o noua activitate.
Preotul își îndeplinește visul, construiește o biserică noua din banii lui Ion.
Titlul format dintr-un substantiv propriu utilizat cu sens denotativ se referă la
numele protagonistului
Conflictul central referitor la lupta pentru pământ din satul tradițional
Ardelenesc, unde averea însemna respectul comunității, de aici drama lui Ion un
țăran sărac care își dorea pământ pentru a se bucura de respect.
Conflictul național între intelectualitatea sătească și autoritățile austro ungare,
motiv fiind utilizarea limbii și respectarea autorității administrative și politice.
Conflictul dintre ion și Vasile Baciu, motivul fiind pământul, un conflict exterior
principal, dintre care învingător este Ion. Conflictul dintre Ion și simian Lungu,
motiv fiind pământul, un conflict exterior secundar, un alt conflict între Ion și
George Bulbuc, motiv fiind Ana și apoi Florica. Un conflict interior la nivelul
personajului Ion motiv fiind pământul și iubirea cele 2 dorințe lăuntrice
manifestate succesiv.
Există tehnici narative folosite, tehnica simetriei dintre început și final prin
descrierea drumului și a horei, ceea ce face ca opera să aibă o structură
circulară, tehnica detaliului hora, vestimentația, jocul, spațiul. Alternanța
planurilor narative, tehnica contrapunctului, aceeași temă prezentată în planuri
diferite. Nunta Anei, a Laurei sau conflictul dintre Ion și Vasile căruia îi
corespunde conflictul dintre învățător și preot.

Particularități de caracterizare a personajului principal.

Ion este personajul principal din primul roman al autorului, publicat în 1920.
Un roman obiectiv realist social care prezintă lupta unui țăran sărac pentru a
obține pământ și consecințele faptelor sale analizate în contextul social-
economic al statului românesc din Ardeal de la începutul secolului XX.
Statut social, psihologic, moral.
Un țăran sărac care muncește pământul său și pe al altora dar fără folos este
convins că având pământ va fi respectat de restul. psihologic este obsedat să
aibă cât mai mult pământ Fiind ambițios dezumanizat de lăcomie. Moral este
tipul arivistului fără scrupule care folosește femeia ca mijloc de prevenire.

Inițial are calități: harnic, muncitor, hotărât el dorind să-și depășească condiția.
Ulterior, în goana după pământ se dezumanizează moral obsesia lui de a avea
pământ este principala trăsătură, iubise pământul de când era copil, îi invidiază
pe cei bogați, renunțase la școală ca să muncească, muncește pământul lui și al
altora, dar nu progresa. Găsește calea de a se îmbogăți prin căsătorie cu o fată
bogată și fiindcă tatăl nu i-ar fi dat o de bunăvoie, decide să o seducă pentru a și
îndeplini scopul, adică pământul, renunță la dragostea pentru Florica, alegând o
pe Ana.
O scenă semnificativă pentru lăcomia de a avea pământ este aceea în care intră
cu plugul în pământul lui Simion Lungu, crezând că nu va observa, într-adevăr,
acel pământ fusese cândva familiei sale.
Ion este viclean cu Ana, pentru că o seduce, o lasă însărcinată, apoi se
înstrăinează și acceptă căsătoria, crezând că va primi toate pământurile lui
Vasile neobținând pământurile o bate și o alungă pe Ana, îl amenință pe Vasile
cu judecata, iar acesta, temându-se trece toate pământurile pe numele
ginerelui.
Dezumanizarea lui se manifestă în atitudinea față de Ana și în înverșunarea
împotriva socrului care nu i-a dat tot pământul.
O altă scena semnificativă, cea în care sărută pământul, îngenunchează și își
lipește buzele de pământ, “sărutându-l ca pe o ibovnică”. După ce primește
pământurile dorite, își schimbă mersul și vorba, dar e nemulțumit, pentru că nu
o are pe femeia iubită este la fel de pătimaș și în sentimentele față de Florica, pe
care o privește. Insistent la nunta ei cu George, apoi se împrietenește cu fostul
său adversar ca să poată veni în casa lor avertizat de Sabista, George îl ucide cu
sapa.
Componente de structură și limbaj.
Titlul este folosit denotativ se referă la numele personajului principal. Este un
exponent al țărănimii datorită dragostei de pământ.
Tipic unui țăran sărac, dar individualizat prin limbaj, cât și prin modul în care
scapă de sărăcie.
Modalități de caracterizare.
Directă de către narator care ii creează o biografie: “iute și harnic ca mă-Sa”
“Iubirea pământului l-a stăpânit de copil”.
Caracterizat direct de către Maria Herdelea, “e muncitor, săritor, Isteț”.
Caracterizat direct de către Baciu “sărăntoc, hoț, tâlhar, un om de nimic”.
Auto caracterizare “mă moleșesc ca o babă, parcă n-aș mai fi în stare să mă
scutur de călcâie”.
Caracterizat indirect prin faptele comise ce scot în evidență portretul moral,
harnic, muncitor, dar și obsedat de pământ, dezumanizat și agresiv. Prin limbajul
folosit, registrul popular ardelenesc, prin vestimentație ce reflectă condiția de
țăran (port popular) și prin relația cu celelalte personaje. Cu Vasile relații
tensionate, cu propria familie, este lipsit de respect, reproșându-le că l-au făcut
sărac, cu Ana Relații duplicitare când se preface că o iubește când o bate, cu
familia herdelea, relații inconstante mai întâi ii respectă, iar apoi ii trădează .

Relația dintre Ion și Ana.

Autori din perioada interbelică, considerat de critica literară creatorul romanului
românesc modern.
Statut social, psihologic, moral al fiecărui personaj.
Cele 2 personaje sunt realiste și reprezentă niște tipuri umane Ion țăranul sărac,
iar Ana fata bogata.
Social Ana este o țărancă, unicul copil al lui Vasile Baciu, care deține pământuri,
case, animale. Ce îi vor reveni ei drept moștenire psihologic este naivă, blândă
devotată, lipsită de noroc, dornică de iubire, moral este victima unui arivist.
Evoluția relației, prin scene comentate.
Este duminică în Curtea Todosiei, mama Floricăi, unde se adună tot satul de la
copii la vârstnici, atât țăranii, cât și intelectualii hora e are un rol important în
viața comunității, deoarece contribuie la întemeierea viitoarelor căsnicii Ion o
joacă pe Ana pentru că intenționează să o curteze. Fata fiind bogată
reprezentând pentru el o șansă de a scăpa de sărăcie, cei 2 se retrag în spatele
șurii, se îmbrățișează, se sărută Ana mărturisindu-i că tatăl său a promis-o lui
George Bulbuc, Vasile e împotriva lui Ion, deoarece e sărac și îndrăgostit de
Florica, așa că îl jignește în fața satului. Ion fiind mândru, își propune în sinea sa
să se răzbune pe Vasile și să ia averea, de aceea pune la cale un plan de
seducere a Anei ca să-l forțeze pe Vasile, să-l accepte.
Relația dintre cei 2 evoluează treptat, ion este perseverent ca să-și atingă
scopul. Mai întâi așteaptă în uliță, apoi la poartă, apoi intră în curte, pătrunde în
casă o seduce și după ce află că e însărcinată, nu o mai vizitează se înstrăinează
așteptând ca Vasile să vină să îl roage, să se însoare cu Ana.
Femeia îndură rușine, când sarcina devine vizibilă e dată afară de tată și apoi
alungată de Ion. În cele din urmă, după intervenția învățătorului Herdelea și a
preotului Belciug, Vasile acceptă căsătoria.
O altă secvență narativă este La nuntă, când Florica este domnișoară de onoare
și îi ține locul Anei, dansează cu Ion, acest fapt este văzut de mireasă, care
plânge și își vaită norocul. Chiar după ce se căsătorește cu Ion acesta o alungă
de acasă pentru că nu obține toate pământurile de la Vasile.
Modalități de caracterizare.
Directă de către narator care ii creează o biografie: “iute și harnic ca mă-Sa”
“Iubirea pământului l-a stăpânit de copil”.
Caracterizat direct de către Maria Herdelea, “e muncitor, săritor, Isteț”.
Caracterizat direct de către Baciu “sărăntoc, hoț, tâlhar, un om de nimic”.
Auto caracterizare “mă moleșesc ca o babă, parcă n-aș mai fi în stare să mă
scutur de călcâie”.
Caracterizat indirect prin faptele comise ce scot în evidență portretul moral,
harnic, muncitor, dar și obsedat de pământ, dezumanizat și agresiv. Prin limbajul
folosit, registrul popular ardelenesc, prin vestimentație ce reflectă condiția de
țăran (port popular) și prin relația cu celelalte personaje. Cu Vasile relații
tensionate, cu propria familie, este lipsit de respect, reproșându-le că l-au făcut
sărac, cu Ana Relații duplicitare când se preface că o iubește când o bate, cu
familia herdelea, relații inconstante mai întâi ii respectă, iar apoi ii trădează .
Conflictul dintre ion și Vasile Baciu, motivul fiind pământul, un conflict exterior
principal, dintre care învingător este Ion. Conflictul dintre Ion și simian Lungu,
motiv fiind pământul, un conflict exterior secundar, un alt conflict între Ion și
George Bulbuc, motiv fiind Ana și apoi Florica. Un conflict interior la nivelul
personajului Ion motiv fiind pământul și iubirea cele 2 dorințe lăuntrice
manifestate succesiv.

Ana și Florica reprezintă cele 2 patimi ale lui Ion, respectiv pământul și iubirea
ele sunt constituite în antiteză bogată și urâtă, săracă și frumoasă flăcăul le
compară la horă, la coastă, la nuntă. “Slăbuță și urâțică și se legăna în mers ca o
trestie bolnăvicioasă, cu fața rumena zâmbitoare ca o ispită”.
Comportamentul lui Ion față de Ana diferă la horă, este tandru, iar apoi e
batjocoritor, agresiv, indiferent.
Concluzia. Ion este un provenit ce repetă modelul socrului său, dar spre
deosebire de el, Vasile ajunge să-și iubească nevasta pentru că l-a scăpat de
sărăcie, să-i regrete moartea, ci să-l afecteze puternic, întrucât se apucă de
băut. Însă ion nu o iubește pe Ana nici înainte, nici ulterior, era recunoscător că
devenise bogat, se comporta cu ea inumană, împingând-o spre sinucidere, iar la
moartea ei nu e deloc afectat dovadă a dezumanizării sale.