ION de Liviu Rebreanu

Tema si viziunea despre lume intr-un text narativ apartinand realismului

Relatia incipit- final

Pincipalele componente de structura, de compozitie si de limbaj ale unui text narativ apartinand
realismului

Conditia taranului intr-un text narativ studiat interbelic

Conditia femeii

Tema familiei

Paricularitati de constructie a personajului

Relatiile dintre doua personaje

Conditia femeii intr-un text naratic studiat( vezi in Baltagul, Morometii sau Ion )

Ion( 192o) este primul mare roman realist obiectiv din literatura romana. Realismul apare ca replica data
romantismului si aduce in literatura viata, asa cum este ea . Ion este poate intaiul care nu face concesii
viziunii idilizante asupra satului ( N. Manolescu ) . In romanul realist- obiectiv personajele sunt tipuri
umane( au ingrosata o trasatura de character) si sunt determinate( marcate ) de mediul in care traiesc.
Naratorul este o voce la persoana a treia, deci un narator obiectiv, omniscient . Inaintea lui Rebreanu
vorbim despre realism obiectiv in Mara ( 1906) de I Slavici si Arhanghelii (1014) de Ion Agarbiceanu, nu
intamplator scriitori ardeleni, dar care nu au forta narativa a lui Rebreanu.
Rebreanu deschide calea spre modern prin: - analiza sufletului personajelor batuite de neliniste, obsesii,
mustrari de constiinta, prin sondarea psihologiei colective ( vezi Rascoala, in special , Padurea
spanzuratilor in particular); - prin prezentarea introspectiei personajului aflat in fata mortii ( vezi si
Apostol Bologa). Daca adaugam si aspiratia lui Rebreanu spre echilibru, monumentalitate si finalurile
tragice, putem concluziona ca marea proza romaneasca incepe cu Rebreanu, ctitorul romanului
romanesc modern. In romanul realist obiectiv analiza psihologica este facuta de catre narator,
comparativ cu romanul realist subiectiv in care personajul isi marturiseste direct reactiile fizice si psihice
in fata experientelor traite.

Ion este o fresca sociala, o evocare monografica a satului transilvanean la inceputul perioadei
interbelice, cand Ardealul era sub ocupatie austro- ungara. Scriitorul, fiu de invatator din Tarlisua, mutat
cu familia la Prislop, traind printre tarani, se inspira din problemele lor, dintre care cea mai arzatoare era
dobandirea si pastrarea pamantului. A avea pamant insemna a avea demnitate si respect in sat. Titlul
Ion este dat de personajul principal neofit al romanului , Ion al Glanetasului, o figura simbolica mai mare
decat natura ( Eugen Lovinescu). ( neofit= in aceasta situatie, care adera la noi principii de viata, care
trece intr-o alta categorie sociala ))

Tema - patima pentru pamant, care duce la dezumanizarea lui Ion si transformarea lui intr-un personaj
tragic.

Sursele de inspiratie au fost trei situatii din viata satului , cunoscute de autor , si anume:

a vazut un taran imbracat in straie de sarbatoare sarutand pamantul;

o fata instarita a ramas gravida cu sarantocul satului si a fost batuta cumplit de tatal ei
- a fost impresionat puternic intr-o discutie cu un taran tanar, observand cu cata sete vorbea despre
pamant.

Numele personajelor sunt nume reale ale unor vecini ai invatatorului Rebreanu: Ion si Ana Pop.

Actunea are loc in Pripas, nume semnificativ pentru localitatea unei provincii romanesti aflate sub
ocupatie.

Structura romanului . Romanul este structurat in doua parti : Glasul pamantului - 6 capitole si Glasul
iubirii, cu 7 capitole. Fiecare capitol are titluri sugestive, ( de exemplu Inceputul, Zvarcolirea, Rusinea ,
Nunta etc .) Cele doua titluri Glasul Pamantului si Glasul iubirii sunt sugestive pentru conflictul interior al
lui Ion , devastat de patima pentru pamant, pe care nu-l poate dobandi decat sacrificand iubirea pentru
Florica. Miezul altui conflict , exterior, il constituie proprietatea asupra pamantului , marcar in stabilirea
ierarhiei sociale . Pamantul inseamna bunastare si bunastarea este asimilata cu demnitatea si vrednicia.
Ion nu este primul personaj care face compromisuri pentru obtinerea pamantului. La fel procedase
Vasile Baciu, sarac in tinerete care se casatoreste cu o fata urata si bogata care moare la nastere; Tatal
lui Ion luase si el pe Zenobia harnica, voluntara cu pamant, dar Alexandru Glanetasul este un inapt care
nu munceste, bea si ii vinde pamanturile nevestei. Ion stie ca va avea soarta tatalui, deci va trai in
dispretul mostenit , lucru de neindurat si de aceea este capabil sa jertfeasca dragostea pentru Florica
pentru bogata Ana. Patima lui pentru pamant va declansa conflicte cu celelalte personaje ale romanului:
cu Vasile Baciu, cu Ana, cu propriii parinti, cu George Bulbuc - viitorul sot al Floricai.

Nuclee narative In prim plan narativ este problema pamantului si obsesia lui Ion de a dobandi pamantul
lui , iar pe de alta parte apare problema nationala care preocupa pe intelectuali: preotul Belciug, familia
invatatorului Herdelea. Cele doua teme mai tarziu vor fi reluate separat in romanele Rascoala ( 1932) si
Padurea spanzuratilor ( 1922).

Subiectul Ion al Glanetasului, la hora o curteaza pe Ana lui Vasile Baciu, sortita a se casatori cu chiaburul
George Bulbuc. In incipit hora este folosita ca pretext de a prezenta personajele romanului si ierarhia lor
sociala . Hora se desfasoara in curtea vaduvei lui Maxim Oprea devenita incapatoare din cauza ca
saracise dupa moartea sotului . Astfel, la hora participa intreaga comunitate in care se disting tipuri
umane: taranul sarac - Ion, opusul lui, George Bulbuc - care plateste lautarii,- primarul, Savista- oloaga
satului dar si iscoada satului, Vasile Baciu , cu bautura in nas; doamna Herdelea, sotia invatatorului
Zaharia Herdelea, insotita de Titi , Laura si preotul Belciug . La sosirea intelectualilor satului, se face loc,
se opreste muzica in semn de respect. Hora aprinsa la umbra nucilor emana vitalitate si lautarii sunt
admonestati cu tigane, cioara cand vor sa se opreasca. Intre Ion si George , aspiranti la casatoria cu Ana
lui Vasile Baciu mocneste un iminent conflictul , caci Ion odanseaza pe Ana, lasand-o pe Florica
bosumflata. Apoi ziua se incheie cu o bataie zdravana la carciuma satului intre Ion si George . Ion se
simte umilit de Vasile Baciu care-l numeste hot, fleandura cand constata ca-I face curte Anei precum si
de George si de aceea dorinta de a intra in posesia pamanturilor lui Vasile Baciu nu mai cunoaste
margini. Imaginea tatalui sau- saracit din cauza bauturii- care se invartea pe langa cei bogati ca un caine
la usa bucatariei ii devine insuportabila . La biserica Ion din nou este umilit in vazul lumii prin mustrarea
preotului Belciug.

Ion harnic ca ma-sa salvase un singur lot de pamant. Desi la scoala fusese apreciat de Herdelea si sfatuit
sa mearga mai departe la scoala, lui Ion ii placea mai mult pamantul. Recurge la o strategie
condamnabila in lipsa altei solutii : o amageste pe Ana, o seduce chiar in casa lui Vasile Baciu si o lasa
insarcinata pentru a-l forta pe Vasile Baciu sa-i dea pamanturi odata cu luarea Anei in casatorie. Vasile
Baciu, cand afla ca Ana este insarcinata cu Ion , ii aplica o bataie cumplita si o izgoneste de acasa
trimitand-o sa mearga la Ion. Familia Glanetasului o primeste cu raceala pe Ana si o trimite inapoi la
tata-sau ca sa-l convinga sa-i dea zestrea - pamanturile. Dupa multe tergiversari din partea lui Vasile
Baciu, sa face nunta Anei cu Ion, dupa care Vasile Baciu nu-si respecta promisiunea si nu le da
insurateilor decat cinci loturi si o perecge de boi. Viata Anei devine un calvar. Batuta de Ion, batjocorita
de Zenovia, neiubita de nimeni ,da nastere, pe camp unui copli, Petrisor. Cand realizeaza ca Ion o
doreste inca pe Florica, se sinucide. Nici moartea Anei nu-l impresioneaza pe Ion, atentia lui fiind
centrata pe Petrisor, copilul care-l leaga de pamanturile lui Vasile Baciu.

Tragand o brazda in pamantul vecinului Ion este tarat in process si implica si pe Herdelea in necazuri cu
autoritatile, caci Herdelea ii redacteaza plangerea lui Ion la sentinta data de judecatorie. Ion face doua
saptamani de puscarie . Prost ingrijit de Zenobia , Petrisor se imbolnaveste si moare, si astfel Ion devine
mostenitorul pamanturilor. Florica se casatoreste cu George, tot pentru pamanturi. In sufletul lui Ion se
trezeste din nou glasul iubirii; se-mprieteneste cu George pentru a fi in preajma Floricai spre a o iubi. Ion
sfarseste tragic. Reclamat lui George de Savista, oloaga pripasita la casa lui George, Ion este surprins
noaptea in gradina la George si omorat cu lovituri de sapa. Popa Belciug tine o cuvantare frumoasa la
inmormantare, il ingroapa in curtea bisericii, multumit ca pamanturile lui Ion vor reveni bisericii.

HBAgency
HBAgency

HBAgency

HBAgency

HBAgency

HBAgency

HBAgency

In al doilea plan narativ este urmarita viata familiei Herdelea preocupata permanent sa faca fata
greutatilor materiale. Reuseste cu greu sa-si marite fetele ( Lili si Ghighi) fara zestre. De exemplu Lili face
compromisuri in dragoste ; jignita de nepasarea medicinistului Aurel Ungureanu la vestea ca Pintea i-a
cerut mana, se resemneaza alaturi de teologul Pintea, de care se va atasa si va fi fericita; Herdelea nu
este scutit de probleme financiare ; ajunge in situatia cand mobila ii este scoasa la licitatie din pricina
neachitarii; intra in conflict cu autoritatile maghiare cand se afla ca i-a redactat lui Ion o jalba catre
minister impotriva unei hatarari judecatoresti si este silit de catre un inspector sa-si dea demisia sub
pretextul ca nu a pus prea mult zel in predarea limbii maghiare ( era momentul cand se impunea
obligativitatea limbii maghiare in scoli.) In locul sau se va instala Zagreanu, viitorul sau ginere. Are
rafuieli ideologice cu preotul Belciug si e stresat ca ar fi putut ramane pe drumuri caci isi construise casa
pe pamantul bisericii . Titu Herdelea poetul Somresului se lupta sa se afirme in acest

mediu ostil romanismului, publica la un ziar local, se implica in poliitica, aduna voturi pentru avocatul
roman Victor Grofsoru care, la randu-i , ii va oferi invatatorului Herdelea o slujba,( pe langa pensie ).
Pleaca apoi in Bucuresti , unde incearca sa-si implineasca destinul. In final Herdelea si Belciug se impaca
cu ocazia sfintirii noii biserici, si mai ales dupa mutarea in Armadia, au numai cuvinte de lauda unul la
adresa celuilalt.

Relatia incipit - final Romanul incepe si se incheie cu imaginea drumului spre Pripas. Daca in incipit
soseaua vine sugerand introducerea cititorilor in universul fictional al actiunii localizata in Pripas,

la final drumul se pierde odata cu plecarea din sat a trasurii cu Zaharia Herdelea, d-na Herdelea si Ghighi
spre Armadia.
Cu privire la simetria romanului, aceasta este asigurata de imaginea horei duminicale din sat, in curtea
Todosei, vaduva lui Maxim Oprea. Imaginea horei este simbolica: in incipit sugereaza satul stratificat
ierarhic dupa starea materiala ; in final, hora sugereaza eternul ciclu al existentei rurale care continua
parca la nesfarsit, chiar daca actorii se schimba, dand impresia de zadarnicia vietii sau mai exact , de
desartaciunea desartaciunilor.( Ecleziastul).

Ion este personajul principal tipic pentru conditia taranului fara pamant, intr-un mediu de viata in care
pamantul era emblema demnitatii si a respectului in comunitate. Patima lui Ion pentru pamant este
scuzabila pana la un punct si anume spre a scapa de eticheta de sarantoc si de umilinta, si spre a-si
castiga demnitatea. Oricat de harnic ar fi fost, taranului sarac ii era blocat accesul spre alta stare sociala
in lipsa pamantului. Pentru aceasta Ion este silit sa sacrifice iubirea. El face parte din categoria celor care
avusesera pamant si saracisera, lucru impardonabil care atragea oprobriul satului. Eugen Lovinescu il
considera o figura simbolica mai mare decat natura . Iubirea lui Ion pentru pamant este patologica si are
inceputul in copilarie. In Zvarcolirea, trecand pe langa locurile vandute care candva apartinuse
Glanetasului , Ion exclama : Locul nostru, saracul! Naratorul inregistreaza reactiile fizice si psihice ale lui
Ion din care se desprinde pasiunea pentru pamant: se simtea mic si slab, cat un vierme (. . . ) Suspina
prelung, umil si infricosat in fata uriasului . Cat pamant, Doamne Vesnic a pizmuit pe cei bogati si vesnic
s-a inarmat intr-o hotarare patimasa: trebuie sa aiba pamant mult, trebuie ! De atunci pamantul i-a fost
ca o mama. El are constiinta inferioritatii sociale mostenite, se simte nedreptatit,si de aici revolta, dar si
ambitia necesara de a indrepta lucrurile. Ion este caracterizat indirect prin limbaj, atitudini, fapte, dialog
si prin gesturi. In Sarutarea din Glasul iubirii :Se apleca, lua in maini un bulgare si-l sfarama intre degete
cu o placere infricosata( . . . ) Apoi incet ,cucernic , fara sa-si dea seama, se lasa in genunchi (. ) si-si lipi
buzele cu voluptate de pamantul ud. El isi schimba comportamentul fata de Ana dupa ce o seduce, o
uraste si o bate, devine cinic, santajeaza pe Vasile Baciu si ramane insensibil la suferinta, chiar si cand
Ana se sinucide. Actioneaza instinctual, ordinea fiind acapararea pamanturilor, dupa care raspunde si
glasului iubirii. Este caracterizat indirect prin comportament si atitudini prin care demonstreaza
tenacitate , ambitie, lipsa de scrupule, fiind capabil sa se imprieteneasca cu George , ca sa o poata iubi
pe Florica.