ION

de Liviu Rebreanu

 Introducere în roman
Romanul ION de Liviu Rebreanu apărut în 1920,
organizat pe 2 etape: Glasul pământului ; Glasul
iubirii. Aparține speciei genului epic, cu dimensiuni
mari și o acțiune complexă organizată pe mai multe
planuri narative, cu intrigă accentuată, evenimente
interesante și emoționante. Toată acțiunea se
petrece în satul Pripas, un sat transilvănean, care,
pe vremea aceea se afla sub conducerea Austro-
Ungariei. Pripas era un sat obișnuit vremii aceea,
oameni muncitori, credincioși, la intrarea în sat se
afla o cruce, atât ca oamenii să se roage, să își facă
cruce, la intrarea în sat, pentru roade, decurs bun și
liniște, atât și când vor ieși din sat, se roagă să le
ajute Dumnezeu în drumul ce îl vor parcurge. Titlul
romanului ION, aparține personajului principal din
roman, ION Pop al Glanetașului, un om obișnuit,
harnic, dar cu o dorință, o lăcomie asupra
pământurilor, el fiind sărac, își dorea evident multă
avere, multe pământuri. El credea că poate obține
toate aceste lucruri căsătorindu-se cu Ana, fata lui
Vasile Baciu, un om înstărit, harnic, ION putând
profita de faptul că Anei îi plăcea de el, de aici se
isprăvesc multe evenimente. În sat existau oameni
respectați, cu un statut social ridicat, cum ar fii
familia învățătorului Herdelea, preotul, aceștia erau
oameni respectați, culți, care știau limba maghiară.
Oamenii din sat aveau fiecare câte o poveste în
spatele lor, o încercare, o dorință, satul Pripas era
plin de povești interesante.

 Rezumat
Totul începe la hora din sat, la joc, unde toți sătenii
se adunau, dansau și se distrau. Tinerii erau voioși și
frumoși, sperând să își găsească perechea, femei
deja măritate așteptând să le ia soții la dans,
perechi căsătorite care dansau și câteva cârcotașe
care ciuleau ochii și urechile peste tot, acestea fiind,
doamnele mai în vârstă. Copii zburdau, fericiți, pe
fundal muzică de horă și multă voie bună. Acolo se
afla și Ana cu George Bulbuc, care era îndrăgostit de
ea. Apar și familia Herdelea, preotul, atunci muzica
se oprește și toți se ridică în picioare. Familia
Herdelea era una tare mândră și superioară
celorlalți oameni din sat. Vasile Baciu, tatăl Anei, se
plânge preotului beat, supărat foc, din cauză că fata
lui iubește un sărăntoc, pe ION, și George care este
un om înstărit și care o iubește, nu îl vrea. Se arată
ION la horă hotărât să ceară lăutarilor să mai cânte
melodie, muzica fiind plătită de George din banii
adunați din sat. George nu vrea și îi aruncă lui ION
banii pe jos, ION se enervează și începe o bătaie
între ei. ION era un om harnic, lucra la câmp și ajuta
familia Herdelea la treburile din curte, de aceea
familia Herdelea se înțelege bine cu ION, de aici
Titu, băiatul învățătorului Herdelea, care era un om
poetic, îl sfătuiește pe ION dacă o iubește atât de
mult pe Ana să facă orice pentru o avea, dar lui ION
îi plăcea de Florica, o fată săracă, pe Ana o plăcea
doar pentru că voia să pună mâna pe averea ei și a
tatălui ei. George nu uită de bătaia de la horă și îl dă
în judecată pe ION, influențat de preot, deoarece
preotul susținea pacea. ION era susținut de
învățătorul Herdelea, îl ajută cu scrisul scrisorii
adresate tribunalului. George voia să renunțe la
plângerea făcută dar preotul a insistat. În urmare
ION este prins că nu el a scris scrisoarea, deoarece
el nu știa ungurește. Îl dă în gât pe învățătorul
Herdelea, și acesta este suspendat din a mai preda
în școală dar ION nu scapă de închisoarea. Vasile
Baciu nu se oprește din a-l jigni pe ION. ION ca într-
un fel de răzbunare o lasă gravidă pe Ana, așa
Vasile, v-a trebui să îi dea averea lui. Vasile auzind
că fata sa a rămas gravidă cu un sărăntoc o bate
zdravăn pe Ana și o alungă de acasă. Ea se duce la
ION. În familia Herdelea, Laura a trăit și ea o
poveste de dragoste, ea îl iubea pe Aurel dar Pintea
un om deștept și elegant, o iubea, acesta trimite o
scrisoare familiei Herdelea în care scria că îi cere
mâna. Laura deși nu voia, s-a măritat cu Pintea,
văzând că Aurel cam umblă după alte fete. Titu era
îndrăgostit de Roza, care era măritată. Familia
Herdelea mai avea și o fată, Ghighi, care era cea
mai mică dintre frați. Revenind la ION, Ana naște un
băiețel, Petrișor, dar ION tot după fusta Floricăi
umblă, care între timp s-a măritat cu George. La
nunta lui George și a lui Florica, unde a fost invitat
ION cu Ana, ION era cu ochii pe Florica, a luat-o la
dans, Ana nu a mai putut rezista vieții grea pe care o
avea, nepăsarea, ignoranța, bătăile pe care le
primea de la ION. Ana a văzut că Avrum, cel care
servea la cârciuma din sat s-a spânzurat, s-a gândit
bine la viața ei, și a decis și ea să își încheie zilele,
după ce Saveta i-a zis că ION s-a dus la Florica.
Mama lui ION a găsit-o spânzurată în șură. La scurt
timp și Petrișor, băiețelul lui ION și Ana, a murit, din
cauza problemelor de sănătate și a mâncării pe care
o primea. După ce a ieșit ION din închisoare s-a dus
direct acasă, să își vadă copilul, dar el era deja mort.
Vasile Baciu văzând acestea nu mai dorea să îi dea
pământurile sale lui ION, deși ei au semnat la notar
ca îi cedează pământurile, acum cu Ana moartă și
Petrișor, nu îi mai legau nimic. Dar intervine
profesorul Herdelea și spune că averea rămâne
tatălui, respectiv soțului. Biserica, preotul, care erau
importante în sat s-a decis că averea care a rămas
să i se cuvină bisericii. ION a acceptat, problema era
că el tot umbla după Ana, iar George vedea lucrul
acesta. Într-o zi Florica cu ION au stabilit să se vadă
după ce George pleca duminica la pădure, pentru
lemne. Dar acesta nu mai pleacă din cauză că nu se
simte prea bine și avea o presimțire rea, se întoarce
și l-a prins pe ION cum venea la Florica, George l-a
lovit cu o sapă de mai multe ori, ION căzând în apă,
prin urmare murind. George recunoaște că el l-a
omorât și e dus la închisoare. Satul rămâne același,
cu multe povești și povești de viață emoționante și
captivante.

 Comentariu

Publicat în 1920, romanul evidenţiază spaţiul

ardelenesc de la începutul secolului al XX-lea, în
mod realist. Această perspectivă realistă presupune
o înţelegere a literaturii , în care autorul îşi propune
să reflecte iluzia unei lumi adevărate. Textul
reprezintă un roman, deoarece este o specie a
genului epic în proză, cu o acţiune care se
desfăşoară pe mai multe planuri, cu conflicte
multiple şi un număr mare de personaje. Romanul
este realist în primul rând prin tema pământului
care este, de fapt, miza conflictului, pentru că el
determină în lumea satului poziţia socială. Acestei
teme i se adaugă cea a iubirii, pentru că destinul
personajului principal este definit de acestea două.
De fapt, nu pământul se află în centrul romanului, ci
dorinţa lui Ion de a-l avea. În ceea ce priveşte
structura, romanul este alcătuit din două mari părţi
complementare, având în centru pământul,
respectiv iubirea: „Blestemul pământului” şi
„Blestemul iubirii”, cărora li se subordonează cele
treisprezece capitole cu titluri sugestive, precum:
„Începutul”, „Blestemul”, „Sfârşitul”. O altă trăsătură
realistă este prezentarea oamenilor şi a
evenimentelor, care se face încă din început. În
descrierea drumului care intră în satul Pripas,
naratorul estompează distincţia dintre realitate şi
ficţiune şi surprinde cadrul unei lumi în care
naraţiunea pare a continua viaţa însăşi. Detaliile
toponimice-Bârgău, Pripas, Jidovița, etc- dau o
realitate prezentării şi îl familiarizează pe cititor cu
aspectele sociale ale lumii prezentate. De altfel,
romanul insistă asupra aspectelor tradiționale ale
satului românesc: obiceiuri legate de marile
evenimente ale existenţei umane ( botezul, nunta,
înmormântarea), sărbătorile creştine (Crăciunul),
hora, jocul popular. În planul conţinutului, romanul
respectă principiul realist care solicită prezentarea
vieţii în ipostazele sale. Astfel, Rebreanu foloseşte
tehnica planurilor paralele, prezentând simultan
viaţa ţărănimii şi viaţa intelectualităţii satului. Se
urmăreşte în paralel destinul a două familii,
aparţinând unor grupuri sociale diferite: familia
Glanetaşu-o familie săracă şi familia Herdelea-o
familie intelectuală. Personajele sunt construite, de
asemenea, în spirit realist. Personajul principal este
tipic realist, pentru o anumită categorie socială, iar
structura sa este pusă sub semnul unor trăsături
dominante: tipul ţăranului, caracterizat printr-o
inteligenţă dură, egoism şi cruzime, dar mai ales
printr-o voinţă imensă, lăcomie. Ion este un personaj
eponim, numele său dă numele romanului. El
domină întreaga lume care gravitează în jurul său
(Ana, Vasile Baciu, Florica, George) şi care contribuie
la evidenţierea trăsăturilor lui, a caracterului
complex: viclenie şi ingenuitate, brutalitate şi
delicateţe. Iniţial el este caracterizat în mod direct
de către narator, beneficiind de un portret marcat de
calităţi: „iute şi harnic ca mă-sa”; „munca îi era
dragă oricât ar fi fost de aspră”. Elementul
fundamental al conflictului, pământul, îi
subordonează toate trăsăturile: „Pământul îi era
drag ca ochii din cap”, iar lipsa acestuia apare ca o
nedreptate, ceea ce justifică dorinţa de a-l avea:
„Toată isteţimea lui nu plăteşte o ceapă degerată,
dacă n-are şi el pământ mult, mult...” . Învaţatorul
Herdelea îl aprecia ca „unul dintre cei mai iubiţi
elevi”, iar doamna Herdelea îl consideră „un băiat
cumsecade, muncitor, harnic, săritor, isteţ”. Părerile
lor se vor schimba însă pe parcursul acţiunii, când
Ion va trece în conflictul dintre invaţător şi preotul
satului, de partea celui din urmă. Autocaracterizarea
evidenţiază frământările sufleteşti, prin convorbirea
cu el însuși : „Mă moleşesc ca o babă năroadă!”.
Personajul principal este conflictul interior între
glasul pământului şi glasul iubirii: deşi o iubeşte pe
Florica, fata frumoasă dar săracă, dorinţa de
posesie a pământului îl determină să o aleagă pe
Ana, cea „urâţică”, -urâtă ca moartea, cum spunea
Ghighi, mezina familiei Hedrelea-, dar bogată.
Conflictele exterioare ale romanului sunt: cu Vasile
Baciu pentru obţinerea pământului şi cu George
Bulbuc pentru Ana, şi ulterior pentru Florica. Cele
mai multe trăsături reies însă din caracterizarea
indirectă, din faptele şi atitudinea personajului, din
relaţiile cu celelalte personaje. Astfel, Ion este
impulsiv, chiar violent, ceea ce atrage respectul,
teama celorlalţi flăcăi ai satului şi a lăutarilor care
cântă la comanda lui şi îl însoţesc la cârciumă după
horă, deşi George este cel care îi plăteşte. Viclenia
sa este evidentă în relaţia cu Ana, pe care o seduce
știind că Anei îi place de el, îi speculează
sentimentele, cucerind-o şi lăsând-o să creadă că,
de fapt, ea l-a cucerit. Inteligenţa dură, egoismul,
cruzimea îi subordonează toate acţiunile: bătaia cu
George, comportamentul agresiv faţă de Ana. . Este
naiv, in relaţia cu Vasile Baciu, crezând că nunta îi
va aduce şi pământul, fără a încheia o înţelegere
legală. Personajul are o dorinţă obsesivă de a
stăpâni acest pamânt, iar scena sărutării
pământului. Acest gest depăşeşte limitele unei
reacţii obişnuite, sugerând patima exagerată pentru
pământ. Această perspectivă, deznodământul este
previzibil: Ion va muri ucis cu ajutorul unei unelte a
pământului, sapa, iar George care-l loveşte este
decât un instrument al destinului. În primul rând,
opera respectă principiul cauzelor şi al coerenţei,
romanul având o desfăşurare logică şi cronologică.
Perspectica narativă are narator omniscient şi
omniprezent, care relatează la persoana a treia. Prin
urmare, Liviu Rebreanu construieşte un personaj
complex, realist, cu un caracter bine individualizat şi
care rămâne un model pentru proza de acest tip din
literatura noastră.
 Relația dintre ION și ANA

Relația dintre Ion și Ana reprezintă o dramă a

căsniciei țărănești plasată într-o lume dominată de
mentalități crude, învechite, ce motivează
personajele să acționeze într-un anume fel, violență,
băutură. În numele dragostei, Ana devine victima
violenţelor, a brutalităţilor fizice şi verbale ale tatălui
Vasile Baciu şi ale soţului ION, care dorea doar
averea ei, el iubind-o în pe Florica, o fată săracă.
Relația dintre ION și Ana, este una defavorizabilă ei,
ea este o fată harnică, frumoasă, care iubește un
țăran care dorește doar averea ei și a tatălui ei. Din
iubirea aceasta mare, ea acceptă toate jignirile,
bătăile, umilințele pe care le primește de la ION și
tatăl ei. ION, era un om viclean și lacom, dar harnic,
pe vremea aceea, nu era rușine să fi țăran, dar ION
nu mai suporta ca lumea să îl înjosească, ca fiind un
nimeni, un sărăntoc, și își dorea cu orice preț să aibă
pământuri, avere. De aceea, lui nu îi pasă că soția
lui, Ana se omoară și Petrișor, copilul lui moare, se
sperie că Vasile Baciu nu îi mai v-a da, pământurile
promise. Dar spre dezamăgire lui cât și a lui Vasile
Baciu, averea a rămas bisericii, după îndemnarea
preotului satului, pe vremea aceea, fiind important
pentru sat preotul și zicalele lui. Relația dintre ION și
Ana a fost una caracteristică vremurilor de atunci,
soțul agresiv verbal cât și fizic, soția care are grijă de
copil și îndură toate greutățile, cum spunea și
soacra sa, mama lui ION –Taci și rabdă-.

 Caracterizarea lui ION

ION, era personajul principal, care poartă numele și
titlul romanului. Deoarece, ION Pop, ION al
glanetașului era un țăran, sărac, dar vrednic de
muncă, isteț, cumsecade, dar patima lui era
lăcomia, dorința de avere, de pământ, pentru că se
săturase ca lumea să îl batjocorească și să îl facă
sărăntoc. Venea dintr-o familie săracă, tatăl său
cânta la clarinet, iar mama lui era gospodină.
Oamenii din sat îl apreciau deoarece era harnic, și
iute la mână, isteț. El este caracterizat de către
autor, de către săteni și de el, autocaracterizare.
Lăcomia pe care o are, îl face să uite de tot, și
dorește doar să obțină pământ. Ana, care era o fată
înstărită, pe care îl iubea, el profitând de asta, dar el
o iubea pe Florica, o fată săracă. El este ambițios
deoarece nu lasă pe nimeni să îl oprească din
drumul lui spre avere, se bate chiar cu George,
pretendentul Anei, nu se lasă bătut în fața lui Vasile
Baciu, tatăl Anei, care îi spune că îi v-a da averea
dar doar după ce moare el, dar el nu a acceptat. ION
decurge la fapte neortodoxe, o lasă gravidă pe Ana,
știind că așa v-a pune mâna pe averea tatălui ei,
acum că s-au căsătorit și au și un copil. ION, este un
personaj realist, care deși este harnic, ambițios,
isteț și cumsecade, lăcomia, dorința pătimașă îl
face să fie nepăsător de cele din jur, fiind doar cu
gândul la pământurile lui Vasile Baciu. ION este
ambițios și când vine vorba despre iubire, el nu
renunță la Florica, chiar și atunci când este cu Ana și
după moartea Anei, și căsătoria Floricăi cu George,
nu îl împiedică să nu o mai curteaze pe Florica.
Ambiția sa, era una negativă, care îi aduce moartea,
fiind omorât de către George, cu o sapă, unealtă
pentru pământ, care are legătură cu lăcomia sa față
de averea de pământ. ION poate să fie un exemplu,
doar cu hărnicia, sprintenimea sa, dar nu lăcomia
ne v-a ajuta să obținem ce vrem, cum nu l-a ajutat
nici pe ION, aducându-i moartea.