GENUL EPIC

3. ROMANUL REALIST, OBIECTIV, CU ELEMENTE TRADIȚIONALE,

INTERBELIC
Ion de Liviu Rebreanu

I. Evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului dat în specia
romanului.
a) Definiția speciei
Romanul este o specie a genului epic de întindere mare, cu acțiune complex,
organizată pe mai multe planuri narrative cu număr mare de personaje aflate în relații
conflictivale puternice și în care accentual este pus atât pe construcția subiectului, cât și pe
construcția personajelor.

b) Textul suport
Romanul realist obiectiv își găseste cea mai bună concretizare în romanul Ion de Liviu
Rebreanu, autorul fiind recunoscut pentru universal narativ original, care a reflectat viața
satului transilvănean la începutul secolului al XX-lea. Romanul a fost publicat în anul 1920
și are în centrul său un personaj reprezentativ pentru tipologia tăranului sărac, dar ambițios.

c) Trăsăturile speciei
O primă trăsătură a textului ales este caracterul său realist relevant, în primul rând,
prin fixarea acțiunii prin topografia reală, adică repere spațio-temporale reale (Armadia,
Prislop, Năsăud). Realiste sunt și personajele văzute în mediul lor social, ca rezultat al
mediului în care trăiesc, supuse judecății grupului, societatea transilvăneană fiind una
conservatoare, tradițională, în care omul era determinat economic, ierarhizat în funcție de
avere. În centrul acțiunii se află Ion Pop al Glanetașului, poreclă provenită de la tatăl său care
avea obiceiul de a cânta toată ziua la fluier.
A două trăsătură a textului ales constă în prezența unor elemente tradiționale, acțiunea
fiind plasată în spațiul real al Ardealului dominat de Imperiul Austro-Ungar ceea ce creează
puternice conflicte politice și istorice. Sunt prezentate detaliat tradiții și obiceiuri specifice
zonei: hora duminicală, dansul Someșana, obieceiurile de la nuntă, botez, înmormântare.
Romanul Ion răspunde cerinței modernismului lovinescian, de sincronizare a literaturii
române cu literatura europeană (principiul sincronismului) prin faptul că are caracter
obiectiv, utilizand sondajul psihologic în construirea personajelor, fiind un roman realist,
1
Genul epic - Romanul obiectiv, interbelic- Ion de Liviu Rebreanu
social, obiectiv și modern, cu accente tradiționale. Elementele de inovare, de modernitate,
complementare celor tradiționale, sunt: construirea a două planuri de acțiune care se
întrepătrund: pe de o parte destinul lui Ion, iar pe de altă parte viața satului și statutul
intelectualității din Ardeal; tehnica romanului este circulară, deoarece începe cu descrierea
drumului spre satul Pripas și cu imaginea satului adunat la horă și se termină cu imaginea
satului adunat la sărbatoarea hramului noii biserici și descrierea drumului dinspre satul
Pripas; romanul este structurat riguros, în două părți cu titluri sugestive (Glasul pamantului
și Glasul iubirii), capitolele au titluri-sinteză.

II. Prezentarea temei si a viziunii despre lume prin comentarea a două secvențe din
text.
a) Prezentarea temei
În roman există mai multe nuclee tematice. O temă principală este cea socială, întregul
român fiind o monografie a satului românesc, text în care se prezintă relațiile dintre membrii
unei comunități rurale conservatoare și dominate de criteriul economic în ierarhizarea
umană. O altă temă este familia tradițională, în care bărbatul era autoritatea supremă, femeia
având doar un rol casnic. Încă o temă importantă este iubirea văzută cu pasiune (pentru
Florica) și ca patimă devoratoare pentru pământ.
b) Prima secvență
O scenă semnificativă pentru viziunea autorului este cea aflată la începutul romanului:
hora duminicală, moment important în comunitate și motiv pentru autor să prezinte
categoriile sociale importante: funtasii satului, fețele nemăritate. Această secvența narativă
continue și intrigă deoarece are loc primul conflict între Vasile Baciu și Ion din cauza
faputului că este văzut cu Ana sub un nuc.
c) A doua secvență

O altă scenă simbolică este cea care evidențiază pasiunea lui Ion pentru pământ:
sărutarea acestuia ca pe o ibovnică. Liviu Rebreanu însuși descrie această scenă reală în
volumul Mărturisiri.

III. Prezentarea a două elemente de structură și compoziție.

a) Acțiunea
Tot satul era adunat la horă duminicală în curtea văduvei Todosia. Ana se întâlnește cu
Ion sub un nuc, în spatele cârciumei. Ana îi mărturisește lui Ion că tatăl ei o vrea măritată cu
2
Genul epic - Romanul obiectiv, interbelic- Ion de Liviu Rebreanu
George Bulbuc împotrivă voinței sale. Ion era un băiat sărac, muncitor și cuminte. Ana este
fiica lui Vasile Baciu, un om foarte înstărit din localitate. Preotul satului este într-
o ,,discuție” cu Ion, care îi are aliați pe membrii familiei Herdelea. Ion îi promite Floricai că
o ia de soție, deși o vrea pe Ana. Glanetașul avea o reclamație și de la Simion Lungu din
cauza unei brazde de pământ. Într-o noapte, din dragoste, Ana are o aventură cu Ion. Acesta
îi mărturisește lui Titu tot ce s-a întâmplat. Dupa ce tatăl Anei află de aventură și de sarcina
acesteia, fata primește numeroase bătăi de la părintele ei.
Are loc nunta și stabilirea zestrei în cuplul Ana-Ion. La nuntă Ana observă relația și
sentimentele lui Ion față de Florica.
Zaharia Herdelea dorește un post de deputat, dar eșuează în fața lui Bela Beck.
Vasile Baciu refuză intabularea pământului pe numele lui Ion ceea ce îi aduce Anei mai
multe bătăi, asta până când Baciu cedează, iar Ana revine în casa socrilor. Acesta este cea
care preia treburile gospodărești. Tânăra naște pe un câmp la umbră unui măr. Copilul
primește numele Petru și este botezat de Sfântul Petru.
Ana constată ca Ion o urăște din ce în ce mai mult și gândul sinuciderii
înflorește în mintea acesteia. Are loc cazul spânzurării lui Avrum. În urma procesului pe care
îl are Ion, acesta primește drept pedeapsă o lună de închisoare și o amendă. Învățătorul este
destituit din funcție, iar în locul lui vine tânărul Nicolae Zăgreanu. Laura, fiica cea mare a
învățătorului, își găsește soț și duce o viață bună. Primăvară fiind, Ion se duce să își vadă
moșiile, aici el are o traire unică, răvășitoare. Fata cea mică a învățătorului se maturizează și
începe o relație cu tânărul învățător. George Bulbuc se însoară cu Florica. La nuntă acestora
participă și Ion cu Ana. Ana observă privirile dintre Ion și Florica. La scurt timp, Savista, îi
dezvăluie Anei că Ion vizitează foarte des casa lui George. Ana își pune ordine în gânduri și
decide să se sinucidă, spânzurându-se. Ion nu resimte vreun efect de cele întâmplate. Zaharia
Herdelea își reia postul, dar se pensionează, deoarece nu accepta suprimarea culturii
naționale de către maghiari. Vasile Baciu cere fostului ginere averea înapoi-singurul urmaș al
Anei moare din cauza neîngrijirii. Ion se aproprie din ce ce mult de Florica, iar Savista îl
avertizează pe George. Într-o noapte, George fiind plecat, Ion vine la acesta acasă. El se
întoarce și îl prinde ieșind din gospodărie. Într-un act extrem de gelozie, George îl lovește
pe Ion de trei ori cu sapa în cap, lăsându-l mort. Tot satul se adună în ziua următoare la
curtea făptașului, care mărturisește adevărul și este arestat. Preotul primește averea lui Ion.

3
Genul epic - Romanul obiectiv, interbelic- Ion de Liviu Rebreanu
Familia Herdelea face pace cu preotul și renunță la procese. Are loc construcția unei noi
biserici și sfințirea acesteia.

b) Structura textului
Ca orice scriitor ardelean, Liviu Rebreanu creează un roman simetric, ciclic și rotund atât
prin elemente de structură, cât și prin compoziție. Textul este structurat pe două părți cu
titluri sugestive: Glasul pământului și Glasul iubirii. De asemenea, textul are 13 capitole cu
titluri sugestive pentru destinul protagonistului, acesta fiind dominant de ghinion: Capitolul I
- Începutul, Capitolul II - Zvârcolirea, Capitolul III - Iubirea, Capitolul IV - Noaptea,
Capitolul V - Rușinea, Capitolul VI - Noaptea, Capitolul VII - Vasile, Capitolul VIII -
Copilul, Capitolul IX - Sărutarea, Capitolul X - Ștreangul, Capitolul XI - Blestemul,
Capitolul XII - George, Capitolul XIII - Sfârșitul. Titlurile părților anticipează și conflictul
interior al personajului între iubirea stihială pentru pământ și pasiunea pentru Florica.

c) Conflicte
Acțiunea este organizată pe două planuri narative dominate de conflicte specifice: planul
narativ al țăranimii dominate de conflictul Ion-Vasile Baciu și planul narativ al
intelectualității rurale dominat de conflictul dintre învățătorul Zaharia Herdelea și preotul
Belciug. Conflictul țăranilor este generat de verbul a avea deoarece oamenii erau ierarhizati
social în functie de avere. Conflictele intelectualilor este declanșat de verbul a fi.
Deși este un roman obiectiv, există și o interiorizare a conflictului în cazul lui Ion
deoarece în mintea sa se aud două voci: a pământului și a iubirii.
d) Construcția personajelor
Protagonistul romanului Ion se află în centrul tuturor conflictelor, tot universal rural al
Pripasului în relație cu Ion. Tânărul erou, individualizat în mod remarcabil de Liviu
Rebreanu, prezintă tipul generic al țăranului român. Prin caracterizarea directă, făcută de
narator, se precizează că Ion a fost cel mai iubit elev al învățătorului Herdelea, care a insistat
pe lângă tatăl lui , Alexandru, să-l trimită la școala din Armandia, să-l facă domn. Strădania
învățătorului a dus la înscrierea la fără taxă fiindcă băiatul era silitor și cuminte. Dar Ion a
renunțat la școală fiind pasionat de muncile câmpului și vrând să fie veșnic însoțit cu
pământul. Într-adevăr, tânărul țăran este gospodar iute și harnic că mă-sa. Protagonistul este
caracterizat direct de către celelalte personaje, în manieră pluriperspectivistă: Vasile Baciu

4
Genul epic - Romanul obiectiv, interbelic- Ion de Liviu Rebreanu
care îl socotește: hoț, tâlhar, sărăntoc și fleandură, Herdelea îl crede muncitor și harnic,
Belciug îl numește bătăuș și stricat, în urmă bătăii cu George. Ion este caracterizat
indirect, prin faptele, gândurile, atitudinile, reacțiile sale, manifestate în anumite
imprejurări. Tot timpul este sfâșiat de cele două pasiuni: una pentru frumoasa Florica, alta
pentru pământurile Anei. Ion este conturat prin tehnica basoreliefului, fapt care face că el să
se evidentize pe toată întindea romanului ca un țăran căruia pământul îi era drag ca ochii din
cap. Înzestrat cu voința, ambiție și orgoliu, cu un temperament controlat de instictele
primare, foarte hotărât și perseverant în atingerea scopului sau, Ion este un tip isteț, viclean,
care își stabilește un plan prin care să ajungă în posesia averii lui Vasile Baciu. Ion reprezintă
tipul realist din două motive: social, este țăranul care vrea pământul pentru a fi respectat în
comunitate; moral, este un arivist care își atinge scopul, fără scrupule, folosind femeia că
mijloc de parvenire. Eroul evoluează dinspre tipic spre atipic, având o individualitate
pregnantă, caracterizată de forță pe care o declanșează în luptă cu un destin potrivnic din
dorință puternică de a-și găsi în societate locul pe care crede că îl merită. Tipologia
personajului principal este reliefată în relațiile cu celelalte personaje, prin tehnica
contrapunctului. Ana, personajul feminin, soția lui Ion, este construită prin tehnica
contrapunctului, prin antiteză cu Florica; Ana este bogată, dar urâtă – Florica este frumoasă,
dar săracă. Fiica lui Vasile Baciu este un personaj de mare complexitate psihologică: orfană
de mică, lipsită de afecțiunea mamei. Ea crește sub autoritatea paternă și își îndreaptă
dragostea către Ion. În ochii tatălui și bărbatul ei, femeia nu este decât o ,,marfă”, un pretext
pentru a negocia averea. Simetria dintre cele două femei din viața lui Ion poate fi ilustrată și
de faptul că, în vreme ce Ana n-a avut parte de căldură sufletească a mamei, Florica, fiind
orfană de tată, nu s-a bucurat de protecția acestuia. Ana este personajul care își înțelege
condiția, dar nu poate lupta împotrivă destinului sau. Îndrăgostită de Ion, îl respinge pe
George Bulbuc, cel menit să o aibă de soție, pentru că e dorit de Vasile Baciu și pentru că e
bogat. Orbită de pasiunea pentru Ion, Ana se lasă amăgită de acesta, manifestându-și
slăbicunea, căzând în capcană și apoi trăindu-și calvarul: maltratările soțului și ale tatălui.
Moartea Anei provoacă însă destinul lui Ion, principalul vinovat moral pentru dispariția
femeii, întrucât protagonistul se întoarce la dragoste, urmarea faptei fiind așteptată:
uciderea de către eternul său rival.

5
Genul epic - Romanul obiectiv, interbelic- Ion de Liviu Rebreanu
 Liviu Rebreanu isi lasa personajele sa actioneze liber, sa-si dezvaluie firea, sa
izbucneasca in tensiuni dramatice, sa-si manifeste modul de a gandi si de a se exprima,
exprimand astfel primul roman modern.

Limbajul artistic al lui Liviu Rebreanu se individualizează prin respectul pentru adevăr,
de unde reiese obiectivarea și realismul romanului, precum și prin precizia termenilor,
acuratețea și concizia exprimarii, de unde rezulta sobrietatea stilului.
Stilul este anticalofil (împotriva scrisului frumos), lipsit de imagini artistice, întrucat
crezul prozatorului era ca stralucirile artistice, cel putin în opere de creație, se fac mai
totdeauna în detrimentul preciziei și al miscarii de viață, e mult mai ușor a scrie frumos,
decât a exprima exact.
George Călinescu afirma că Ion este un poem epic, […] o capodoperă de mareție
linistită.

6
Genul epic - Romanul obiectiv, interbelic- Ion de Liviu Rebreanu