Liviu Rebreanu Ion

-demonstratie roman realist,obiectiv-

Romanul este o scriere epica in proza , cu actiune complexa , de mare intindere , desfasurata pe mai multe planuri , cu personaje numeroase si cu o intriga complicata . Romanul are o structura narativa ampla , organizata pe mai multe planuri paralele sau intersectate , in care se prezinta un numar mare de personaje , cu pondere diferita in structura epica (personaje principale , secundare , episodice etc.) Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern deoarece scrie primul roman obiectiv din literature romana , Ion si primul roman de analiza psihologica din proza romaneasca , Padurea spanzuratilor . nainte de Ion , romanul romnesc nregistrase cteva momente insemnate , datorit lui Nicolae Filimon cu Ciocoii vechi i noi , lui Slavici cu Mara , lui Duiliu Zamfirescu cu Viaa la ar i Tnase Scatiu , iar dintre scriitorii generaiei lui Rebreanu se manifestaser cu succes n roman Agrbiceanu prin Arhanghelii i Gala Galaction prin Roxana. Ion de Liviu Rebreanu este primul roman obiectiv din literatura romana , a aparut in 1920 , dupa o lunga perioada de elaborare , asa cum insusi autorul mentioneaza in finalul operei , intre martie 1913 iulie 1920 Rebreanu prezinta dur , obiectiv , rece realitatile satului ardelenesc(Ion) : o lume violenta (bataia dintre Ion si George , bataile primite de Ana , ucidere lui Ion , sinuciderea Anei si a carciumarului Avrum) dar si o lume in care taranii nu se comporta intotdeauna pe baza unui cod etic (Ion nu tine cont de rugamintea invatatorului Herdelea si dezvaluie ca acesta i-a scris plangerea , preotul profita de ignoranta taranilor astfel incat pamanturile lui Vasile Baciu la sfarsit ajung in proprietatea bisericii , exista o lupta pentru pamant , imorala care nu duce la nici un rezultat) . Exista un mesaj etic si anume ca lupta pana la dezumanizare pentru obtinerea unor bunuri materiale distruge vieti si pana la urma nici nu obtii ceva. Geneza scrierii se poate urmri dup mrturisirile lui Rebreanu nsui . Procesul creator a fost ndelungat i esena lui const n sudarea ntr-o viziune unitar a trei experiene de via trite , distanate ntre ele prin ani i fr legtur cauzal de la una la alta. Evident , lecturile scriitorului i-au revrsat i ele seva
1

lor de semnificaie n fluxul sufletesc strnit de cele trei experiene de via. Prima dintre experiene reiese dintr-o mrturisire a lui Liviu Rebreanu: "Ion i trage originea dintr-o scen pe care am vzut-o acum vreo trei decenii . Era o zi de nceput de primvar . Pmntul jilav , lipicios . Ieisem cu o puc la porumbei slbatici . Hoinrind pe coastele dimprejurul satului , am vzut un ran , mbrcat n straie de srbtoare . El nu m vedeaDeodat s-a aplecat i a srutat pmntul. L-a srutat ca pe o ibovnic". Gestul a fost nregistrat pentru pitorescul lui n sine, fr a i se atribui atunci o semnificaie precis. Cea de a doua experien de via autentic i-a fost transmis scriitorului de sora sa Livia i formeaz substana nuvelei Ruinea . Este vorba de pania unei fete bogate de la ar , Rodovica , amgit de un flcu srac i supus , din aceast cauz , celor mai cumplite bti de ctre tatl su . n chip evident , aceste fapte , cu modificrile de rigoare se regsesc n Ion , constituind esena raporturilor dintre erou , pe de o parte , Ana i tatl ei , Vasile Baciu , de alt parte. A treia experien este constituit de impresia puternic pe care i-a lsat-o lui Rebreanu convorbirea cu un fecior de la ar , Ion al Glanetaului , iste i vrednic , mpovrat de greuti i dezndjduit , pentru faptul c nu avea pmnt. Romanul , mprit n dou volume : Glasul pmntului i Glasul iubirii , ne transpune n lumea satului ardelean de la sfritul secolului trecut i nceputul secolului nostru . Aciunea romanului vizeaz individualizarea personajelor i restituirea reelei de conflicte i de relaii, dar i a lumii n care triesc ele. Succesiunea de momente narative, desfurat pe mai multe planuri, are n centru satisfacerea setei organice de pmnt a lui Ion. Marcat de o ereditate nefast, Ion este frmntat de conflictul dintre iubire i avere: el trebuie s aleag ntre Florica, fata srac pe care o iubete, i Ana, fata bogat fa de care nu simte nimic. Ion alege pmntul, iar prima parte a romanului urmrete seducia Anei de ctre Ion, btile crunte primte de Ana att de la so, ct i de la tatl ei i cedarea lui Vasile Baciu n faa lui Ion. n paralel, planul intelectualitii steti surprinde o alt lume, n care violena fizic este nlocuit de reclamaiile scrise, n care orgoliile sunt mai mici, ns conflictele mai nuanate: cel dintre nvtorul Herdelea i preotul Belciug, cel dintre Laura i prinii ei sau cel interior, al lui Titu.
2

Partea a doua a romanului surprinde rezolvarea conflictelor din prima parte: famila Herdelea se mut din sat n urma uneltirilor preotului Belciug, Titu pleac n ara Romneasc animat de idealul unitii naionale, Ana se sinucide dup ce Savista ii spune despre legtura dintre Ion i Florica, iar copilul Anei moare. Ion ascult acum de galsul uibirii, ns este ucis de Geoge, soul Flrici, si este dus la inchisoare, iar pmnturile pentru care Ion a luptat att ajung n posesia bisericii. Astfel, toate dramele sunt rezolvate de ritmurile unui timp care curge cu aceeai indiferen peste toi i toate. Roman monografic , Ion este o fresca vie a vietii satului romanesc din Transilvania la inceputul secolului al XX lea . Principalele elemente sunt pamantul , traditile si obiceiurile satului ca si relatiile dintre intelectuali si tarani . Pamantul detine aspectul fundamental , ca valoarea suprema a colectivitatii , ca regula nescrisa a casatoriilor , a cadrului de desfasurare a vietii de zi cu zi . Astfel Ion se casatoreste cu Ana pentru pamantul acesteia, desi o iubea pe Florica, iar Florica se casatoreste cu George care era urat numai pentru ca era bogat cu toate ca Ana si George fusesera destinati unul altuia inca de copii pentru ca sa nu risipesca bogatia (bogatii cu bogatii iar saracii cu saracii) . Totodata pamantul este motivul unor altor intamplari : bataia dintre Ion si vecinul sau , disputa dintre biserica si invatator ale carui case erau construite pe pamantul acesteia . Traditiile si obiceiurile principale : hora , nunta , inmormantarea sunt tratate cu atentie si deosebit spirit de analiza . Horei i se acorda o semnificatie aparte , ca evenimentul care simbolizeaza unitatea si armonia satului , in timpul caruia se dezvaluite cele mai imprtante caracteristici ale vietii unei colectivitati, dar si a participantilor la ea . Lumea se citeste prin hora si hora este definita de diferentele lumii care participa la ea . Fetele sarace asteapta in zadar cu buchete de flori in timp ce cele bogate joaca mai mult , taranii saraci dau tarcoale in timp ce taranii bogati vorbesc despre avere . In timpul desfasurarii horei se contureaza cele mai multe dintre conflictele romanului : Ion/George , Ion/Vasile Baciu , social/economic , intelectuali/tarani , preot/invatator , Ana/Florica , Ana/Ion, Florica/George. Nu in ultimul rand trebuie subliniata acuratetea analizei relatiilor dintre intelectuali si tarani in contextual istoric al desfasurarii evenimentelor , a persecutiei romanilor din Transilvania in acele vremuri .
3

Creator excepional de via , Rebreanu face s triasc n roman un impresionant numr de eroi , fiecare cu individualitatea lui proprie . Pe primul plan , se impune Ion al Glanetaului , care este unul dintre cele mai caracteristice i mai temeinic realizate personaje ale ntregii noastre literaturi . Ion e un flcu voinic , detept , energic care sufer de srcia lui i care se crede , prin calitile enumerate , capabil de o alt soart. Atitudinea lui Ion e destul de comun , dei procedeul su e mai original , fr s fie inedit . Violena lui e forma pe care o ia , n condiiile date , o energie exasperat de a nu se fi putut exprima altfel , ntr-o societate n care totul l condamn pe Ion la supunere , la acceptare , adic la mizerie. Pentru Ion , pmntul nseamn situaie social , demnitate uman , posibilitatea de a munci cu folos . Ion este simbolul unei chemri mistice a pmntului , este simbolul omului care ncearc s depeasc starea de mizerie , de inferioritate social i moral . Pentru Ion , acest flcu zdravn i harnic , srcia , adic lipsa pmntului , e o permanent suferin i preocuparea cea mare e cum s-l obin . Obsesia pamantului duce la degradarea unor calitati : viclenie sumara din inteligenta , bestialitatea din tenacitate , mandria grosolana din respect si la dezumanizare , nefiind afectat foarte mult de spanzurarea Anei . Iubirea este obtinuta prin aceleasi metode ca si pamantul , prin viclenie , ticalosenie , aceasta nemaifiind o salvare , doar o patima carnala . Moartea lui in bezna noptii dezvaluie faptul ca nici atunci nu s-a luminat , incat nu poate fi personaj tragic , fiind grotesc . Evolutia personajului este previzibila ca si in romanul traditional , fiind o trasatura de baza a romanului obiectiv , cu o constructie bazata pe legatura cauza efect puternic evidentiata ( bataia crancena de la inceput intre Ion si George care anticipeaza moartea lui Ion / sau conflictul concretizat prin cuvinte grele dintre Vasile Baciu si Ion de la inceput care se va repeta la carciuma cand acesta il face pe Ion hot si pumnul lui Ion / sau sinuciderea lui Avram care anticipeaza moartea lui Ana). Individualizarea personajelor este realizata prin procedeul detaliului semnificativ , incat Ion este definit ca arivist prin detalii diverse: fizice ( dintii galbeni specific taranilor) ,vestimentare ( ,,se imbraca Ion intr- o zi de luni in haine de sarbatoare), fiziologice ( Rebreanu continua astfel calea deschisa de Slavici in utilizarea trasaturilor trupesti in definirea personajului : cand se enerva Ion se inrosea pana in albul ochilor , inainte sa o bata pe
4

Ana, desi calm, mana ii tremura , spre suprinderea acesteia), de limbaj ( utilizand graiul ardelenesc plin de cruzime , cand o trimite pe Ana la Vasile Baciu sa-i ceara toate pamanturile si totusi calm , rece , ceea ce o face pe Ana sa creada ca va veni o nenorocire). Portretul lui Ion este realizat pe baza unei obsesii , procedeu tipic rebrenian : Ion pamant , Florica / Ana Ion / invatator pensie , slujba / Florica barbatul . Tot tipic rebreriana este relatia dintre personaje in raport calau victima : Ion Ana si invers ( prin moartea Anei Ion pierde copilul si pamantul ) , Ion George si invers. Tipul uman reprezentat de personaj este larg reprezentativ , spre deosebire de romanul modern in care tipul reprezentat de personaj este in mai mica masura reprezentativ. Ion este definit ca personaj prin imbinarea mai multor perspective estetice , este realist , clasic ( fiind legat de pamant) dar si modern ( obsesia pentru pamant fiind anormala , patologica , ca in literatrura naturalista : Ion saruta pamantul ca pe o ibovnica.). Critica s-a ocupat adesea de Ion , ncercnd s strbat n intimitatea sufletului su , spre a-i surprinde cu exactitate esena . Principalele preri sunt contradictorii , dovad ct de complex este personajul sub masca simplitii aparente . Astfel , pentru Clinescu , Ion este o fire instinctiv , cluzit de impulsuri elementare , violent i ptima , pe care nostalgia Florici i revenirea la ea nu-l pot n nici un fel umaniza : "n planul creaiei , Ion e o brut . A batjocorit o fat , ia luat averea , a mpins-o la spnzurare i a rmas n cele din urm cu pmntul . Coninutul lui a fost epuizat i isprvile sentimentale l scot din sfera instinctelor oarbe , i l duc n lumea contiinei , banalizndu-l " . Pentru Lovinescu , din contr , Ion are " o inteligen ascuit , o viclenie procedural i , mai ales o voin imens ". Amndou aceste caracterizri , dei contradictorii , sunt acoperite cu strictee de comportarea eroului care , fiin robust , mplntat n via cu rdacini puternice , i are unitatea moral a lui tocmai n principiul contradiciei . Fiul Glanetaului era ntr adevr un om primitiv , impulsiv , rudimentar , brutal cu prietenii , cu vecinii , cu nevasta , cu socrul , cu prinii , doritor cu orice pre s se mbogeasc , dar tot el are fa de cei amintii i fa de alii , gesturi de cuviin prevenitoare , o disponibilitate spre respect i omenie , ilustrat de catre relaiile cu familia Herdelea i n special cu Titu , precum i o isteime
5

natural , care , dup mprejurri , se manifest cnd ca inteligen , cnd ca viclenie . Desigur , i se pot descoperi i alte trsturi sufleteti, toate ns sunt subsumate setei de afirmare , impulsului nestvilit de a tri cu intensitate viaa. Rebreanu nfieaz drumul de via tenebros al eroului su , pn cnd patima l duce la moarte . De-a lungul acestui drum sinuos , el i revars firea n gesturi memorabile , dintre care cel mai discutat este srutul gliei . Srutarea lui Ion este un act de luare n posesiune a pmntului , pmntul posesiunii , cel pe care l posed i care l posed. Dintre figurile feminine ale romanului , Ana , soia lui Ion , a fost privit , prin natura lucrurilor , mai de aproape , destinul ei fiind legat de cel al eroului principal . Ana este o fptur firav , modest , blnd , a crei personalitate a fost anihilat de brutalitatea cu care au tratat-o att tatl ct i brbatul ei . Rebreanu , prin comentariul lui direct , cum procedeaz i cu ali eroi , i ntregete portretul , prezentndu-ne pe scurt drama ei de orfan de mam , crescut chinuit de tatl su , Vasile Baciu , om bogat , dar beiv i zgrcit . Ea se ndreapt cu naivitate i slbiciune explicabil ctre Ion , pe care l iubete dezndjduit . Scriitorul o nvluie cu o discret simpatie , simboliznd prin ea o bun parte din destinul nefericit al femeii de la ar n regimul de atunci. n acelai mod pot fi urmrite toate figurile aduse de Rebreanu n aciunea romanului : Glanetau , Zenobia , George Bulbuc , tatl su Toma , Simion Lungu , Florica etc . Pe toate romancierul le-a zugrvit viu , le-a nzestrat cu atribute proprii . Scriitorul a nfiat realist stratificarea social a satului . Drama nsi a lui Ion i a soiei sale , Ana , i are motivare n problematica generat de aceast stratificare . Diferenierea rnimii dup starea material este observat cu luciditate de scriitor , care face din ea moment cardinal n definirea eroilor i a situaiilor . Capitolul prim ofer , n aceast privin , scene din cele mai caracteristice. Raporturile dintre rnimea i intelectualitatea satului sunt dominate de aceeai net contiin a deosebirii de stare social . Preotul Belciug , familia nvtorului Herdelea , notarul privesc spre rnime cu o atitudine distant , caracterizat prin politee rece i zmbet protector . Ei nu admit s fie trecut bariera care i desparte de truditorii gliei ; acetia la rndu-le privesc spre lumea domnilor cu condescenden prevenitoare , de diferite grade ns , ntruct bogtaii de felul lui Vasile Baciu , contieni de
6

fora averii lor, sunt mai ndrznei. Preocuprile intelectualilor satului sunt n general mrunte . n ciuda superioritii , pe care o etaleaz fa de rani , domnii satului se zbat n nevoi , sunt asaltai de greuti crora , n situaia specific a Transilvaniei de atunci , abia le pot face fa , mai ales cnd au i familie numeroas cum este cazul nvtorului Herdelea . Acesta i menine greu slujba , trece adesea prin momente de umilin , este obligat la continue compromisuri i concesii morale , n peregrinrile lui prin diferite sate , pe unde , dup bunul lor plac , l poart autoritile. Portretul preotului Belciug este realizat de Rebreanu dup acelai procedeu al mpletirii schiei biografice , cu observarea comportrii eroului n momente semnificative de via , raportate constant la condiionarea lor social . Belciug are o situaie material mai bun dect Herdelea , el nu este mpovrat de greuti familiale . Aceste elemente , conjugate cu o anumit austeritate temperamental , vizibil i n nfiarea lui fizic , i cu rigorismul profesiei , determin din parte-i un spor de principalitate n raport cu oamenii i cu autoritile . De aici prestigiul lui mai mare n faa satului. Romanul Ion , aprut n 1920 , n editura Viaa romneasc , este format din dou volume: ,,Glasul pmntului i ,,Glasul iubirii . Fiecare volum este mprit n mai multe capitole - primul n ase , ultimul n apte. Constructia romanului este echilibrata , simetrica , armonioasa , fiecare capitol fiind construit printr-o succesiune de momente ale subiectului evidentiindu-se caracterul epopeeic al romanului . Actiunea este construita pe doua planuri paralele , la nivelul fiecarui plan tehnica de constructie este inlantuirea , constructia aceasta duce la o lipsa de comunicare si armonie in cadrul satului dar totusi cele doua planuri comunica prin Ion si Titu Herdelea , care reprezinta planul taranilor , respectiv cel al intelectualilor. Procedeul contrapunctului este prezent , prin care o scena dintr-un alt plan este contrapunctata de o alta scena din alt plan , o scena asemanatoare dar cu semnificatie diferita , exemple fiind din planul taranilor , suferinta Anei ignorata de Ion si intentiile lui Ion de a o recastiga pe Florica , ce au in planul intelectualilor alte semnificatii exemple fiind suferinta Laurei generata de impasibilitatea primului ei prieten, respectiv relatia lui Titu cu Rosa Lang.
7

Liviu Rebreanu observa faptul ca in lumea romaneasca , intelectualii si autoritatile nu-si fac datoria fata de tarani. Actiunea se bazeaza pe scene repetitive si anticipative , fiind o tehnica tolstoiana . Constructia circulara , fiind un roman sferoid , este data de motivul drumului , de la incipit si final. In timp ce drumul inceputului pare vesel , tanar , dinamic cel de la sfarsit este batatorit , parca se zvarcoleste , timpul punandu-si amprenta si asupra lui deoarece in filosofia lui Rebreanu trecerea timpului duce la degradare. Motivul drmului care incadreaza romanul , face legatura dintre realitate si fictiune , locurile parcurse pe drum sunt adevarate, dar Pripasul este spatiu fictiv , scriitorul integreaza fictiunea in realitate fara ca receptorul sa observe , creand o lume complet veridica. Roamnul are doua volume echilibrate ca intindere , fiecare avand sase capitole, iar epilogul se refera la ambele volume , nu distruge echilibrul , iar numele capitolelor sunt semnificative , sugestie a desfasurarii unui ciclu existential - primul capitol Inceputul, iar ultimul capitol Sfarsitul. Viziunea narativa este ,,dindarat, autorul folosind trei tipuri de focalizare: focalizarea extrena, de regula in descrieri (descrierea drumului catre Pripas), inregistrand detaliile si evenimentele asemenea unei camere de luat vederi; focalizarea interna, prin care lasa impresia ca patrunde in gandurile personajului si focalizarea zero in care naratorul este omniscient si omniprezent si care dominanta in roman. Naratorul este obiectiv si impersonal , el nu este personaj, iar naratiunea este la persoana a III a . Naratorul rebrenian este impasibil , relateaza evenimentele si descrie locurile si personajele dar nu comenteaza , nu-si expune punctul sau de vedere , nu isi transmite sentimentele . Relatiile spatiale si temporale fixaza actiunea intr-un anumit spatiu fictional si o inscriu in anumite coordonate temporale. Tipul este linear, in prezentarea cronologica a evenimentelor natarorul face pauze descriptive, prezentand peisaje, portrete sau obiecte. Romanul este din punct de vedere a elementelor : obiectiv (atitudinea naratorului , mediul exterior nu mai este clasat intr-o comuniune cu omul , exemplu fiind la spanzurarea Anei, vaca de langa ea nu reactioneaza in nici un fel) , realist (spirit documentarist , viziune critica , observatia atenta a vietii , iluzia realitatii , a satelor , fresca , tipologia realista : arivist , scelerat , inocent , cautator de adevar , procedeele construirii personajelor :
8

detaliul semnificativ , interdependenta om-mediu , legatura cauza-efect , evolutie , nu exista personaje doar rele sau bune , legatura victima-calau , actiune veridica , constructie arhitectonica , naratorul este obiectiv , apersonal , omniprezent , omipotent) si psihologic (psihologia personajelor este prezentata indirect prin reactii , exista observatii psihologice). Stilul este considerat lipsit de stralucire , sters , bolovanos , scopul scriitorului fiind sa sugereze atmosfera rurala autentica , anticalofilia fiind implicita . Procedee fundamentale sunt comparatia , aceasta fiind o figura uzuala , existand procedeul campului lexical ( Ion statea neclintit ca un lemn doar inima ii sfarma coastele ca un ciocan infierbantat ) dar si personificarea. Prin toate aceste caracteristici, romanul Ion este o veritabila fresca sociala a vietii romanesti de la inceputul secolului XX, o opera literara singulara in literatura romana.