Pop Nicola Ioana

Clasa a X-a A
Colegiul National Unirea

Ochila

Viziunea naratoriala

„Gerilă, Ochilă şi celelalte fiinţe monstruoase de basm, intrate în casa de aramă

înfierbântată a împăratului Roş, se ceartă întocmai ca dascălii în gazdă la ciubotarul din
Fălticeni sau ca Smaranda cu copiii şi cu bărbatul.”
George Călinescu, Estetica basmului
Ochila este un personj individualizat ,fiind infatisat grotesc intr-o maniera comica “o
schimonositură de om avea în frunte numai un ochi, mare cât o sită şi, când îl deschidea,
nu vedea nimica; da chior peste ce apuca. Iară când îl ţinea închis, dar fie zi, dar fie noapte,
spunea că vede cu dânsul în măruntaiele pământului”.El este puternic hiperbolizat dar si
umanizat, acesta avand sentimente ,un limbaj specific omului ,gandire superioara, simturi si
mentalitati.
La inceput Harap-Alb il considera un om nebun plangandu-i de mila „— Doamne fereşte de
omul nebun, că tare-i de jălit, sărmanul! Pe de-o parte îţi vine a râde şi pe de alta îţi vine a-
l plânge. Dar se vede că aşa l-a lăsat Dumnezeu.” , botezandu-l apoi si pe acesta intr-o
maniera comica, Ochila „Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primare cu
Chiorilă, nepot de soră lui Pândilă, din sat de la Chitilă, peste drum de Nimerilă. „ , se pot
observa asociatiie de cuvinte stranii si ritmicitarea spunerii, care creeaza un adevarat suflu
euforic.
Harap -Alb continua sa il trateze pe Ochila intr-un mod comic prin chemarea sa sa li se alature la
drum „— Hai şi tu cu noi, dacă vrei, zise Harap-Alb, că doar n-avem a te duce de mână, ca
pe un orb.” Ion Creanga vrea sa sublinieze calitatile personajului de a vedea totul altfel, Ochila
spre deosebire de ceilalti uriasi, este inzestrat cu darul viziuni si dorinta cunoasteri ,exprimand
capacitatea omului de a vedea dincolo de aparentele lucrurilor. El vede lumea cu capul in jos
cand deschide ochii insa atunci cand ii inchide vede totul „— Iaca, începu el a răcni ca un
smintit, toate lucrurile mi se arată găurite, ca sitişca, şi străvezii, ca apa cea limpede;
deasupra capului meu văd o mulţime nenumărată de văzute şi nevăzute; văd iarba cum
creşte din pământ; văd cum se rostogoleşte soarele după deal, luna şi stelele cufundate în
mare; copacii cu vârful în jos, vitele cu picioarele în sus şi oamenii umblând cu capul între
umere; văd, în sfârşit, ceea ce n-aş mai dori să vadă nimene, pentru a-şi osteni vederea: văd
nişte guri căscate uitându-se la mine şi nu-mi pot da seama de ce vă miraţi aşa, mira-v-aţi
de... frumuseţe-vă! „ ,prin puterea sa el reusind sa ajunga la esenta.
Este increzator in propriile calitati si puteri acesta raspunzandu-i lui Harap-Alb „— Râzi tu,
râzi, Harap-Alb, zise atunci Ochilă, uitându-se închiorchioşat, dar, unde te duci, fără de
mine rău are să-ţi cadă. Fata împăratului Roş nu se capătă aşa de lesne cum crezi tu. Din
gardul Oancei ţi-a da-o împăratul, dacă n-oi fi şi eu pe-acolo.” ,parca prin putera sa de a
vedea dincolo de aprente reusind sa anticipeze viitorul .
Pentru a construii acest personaj fabulos, Ion Creanga a apelat si la mitul grecesc al ciclopului.
Ciclopii sunt reprezentati ca niste fiinte gigantice cu un singur ochii, fiind consideratii primii
fierari,vulcanii fiind rezulatul muncii lor .Ochila se diferentiaza de „stramosii” sai din mitologia
greaca prin faptul ca acesta nu are puterea fizica neobisnuita ci puterea cunoasterii, ochiul sau
fiind asemanat cu un ochi a lui Horus,simbol al cunoasterii si al neobisnuintei. Deasemenea este
simbolul personajului orb din tragedia greaca, care stia si vedea totul, ”Tiresias” (Sofocle-
„Oedip Regele”), asemanandu-se totodata si cu batrana soacra a lui Ghita din nuvela „Moara
cu noroc”.
Ochila ca si celelalte personaje poate fi umanizat, acestea facand parte din proiectia satului
Humulestean, astfel Ochile este un zodier al satului cum ar fi „Mos Leonte” din nuvela „Hanul
Ancutei” , un cititor de stele si un clarvazator.

Viziunea regizorala
Ion Popescu-Gopo este scenaristul si
regizorul adaptari „De-as fi... Harap-
Alb” dupa cartea „Harap-Alb”-Ion
Creanga .Filmul a fost lansat in 1965 si
este o adaptare cinematografica in
maniera liber-parodica.
Se poate observa inca din prima privire
la personajul Ochila din film ca acesta
este interpretat de catre o femeie, actrita
Liliana Tomescu. Regizorul interpretat
pe Ochila ca pe o vrajitoare a satului
care citeste in carti si se uita in globul de
sticla la viitor, costumul acesteia
asemanadu-se cu a unei „pirande”,
purtand salbe de aur la brau si pe
turbanul pe care il poarta.
Este o femeie independenta si smechera, buna prietena cu fiul de crai,ajutandu-l sa o gaseasca pe
fata de imparat prefacuta in turturica. Ea ii citeste in carti ,ghicind prin ce peripeti a trecut si ii
raspunde la afirmatia acestuia cu vedere la viitorul sau asemanator cu a lui Harap-Alb,
(personajul din povestea sa favorita), ca ar trebuii sa mai citesca inca o data povestea, astfel
desprinzandu-se puterea ei de a anticipa viitorul.