”Ion” - de Liviu Rebreanu

(rezumatul conflictului din plan narativ principal)

”Ion” - de Liviu Rebreanu
(rezumatul conflictului din plan narativ principal)

Incipit: ”Din şoseaua ce vine de la Cârlibaba (...) se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, (...) spintecă satul Jidoviţa şi aleargă
Expozițiune spre Bistriţa, unde se pierde în cealaltă şosea naţională (...)”.
Timp (neprecizat, însă dedus din geneza operei): prima jumătatea secolului al XX-lea (înainte de Marea Unirede la 1918, când Ardealul a
fost sub dominație austro-ungară). Acțiunea începe și se finalizează duminică, desfășurându-se pe pacursul unui an.
Spațiu: Ardeal – satul Pripas (denumire fictivă a localității Târlișua, azi Prislop, cartier al Bistriței) și împrejurimile: Jidovița, Armadia
Personaje:
1. Protagonist actant eponim: Ion Pop al Glanetașului, unicul fiu al lui Alexandru Pop (zis Glanetașu: îi plăcea să cânte la glanetă) și al
Zenobiei (avusese pământ, vândut din cauza pasivității soțului)
2. Personaje secundare:
- Ana Baciu (întruchipează glasul pământului): fiica lui Vasile Baciu, orfană de mamă (murise la nașterea fetei)
- Florica lui Maxim Oprea (întruchipează glasul iubirii) – orfană de tată, săracă
- George Bulbuc – fiul bocotanului Toma Bulbuc, îndrăgostit sincer de Ana
- Savista – oloaga satului: este piaza rea în conflict, declanșând punctul culminant
- cârciumarul Avrum și Dumitru Moarcăș – personaje importante în evoluția Anei
- preotul Belciug: cheia în negocierile dintre Ion și Vasile Baciu
- Zaharia Herdelea- îl ajută pe Ion în acționarea luiVAsile Baciu în judecată
- Titu Herdelea- adjuvat-cheie: îi dă lui Ion ideea cum să-l silească pe Vasile Baciu să i-o dea pe Ana
Expozițiunea se conturează în capitolul I, ”Începutul” (partea I – ”Glasul pământului”) – după prezentarea drumului de intare în
sat (la intrare se află o troiță cu Hristos ruginit), se ajunge la hora duminicală, unde Ion dansează cu Ana (nu cu Florica) pentru că are
pământ. Ion se întâlnește cu Ana îîn grădina de nuci, fiind văzut de Ilie Onu, prietenul lui George Bulbuc. George îl va informa pe Vasile
Baciu, care îl umilește public pe Ion (se conturează intriga romanului). La finalul horei, Ion îl bate pe George, pe tema plății lăutarilor
(scenă aflată în contrapunt cu cea din capitolul ”George”, în care George îl ucide pe Ion).
Intriga (Capitolul ”Zvârcolirea”) Luni de dimineață, Ion merge la cosit. Ajuns la bucata sa de pământ, flăcăul îl privește lacom. Este momentul
CONFLICT

în care se declanșează intriga romanului: ”Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, copleşindu - l.” Ion, mic cât un
vierme, se simte neputincios în fața uriașului, exclamând: ”Cât pământ, Doamne!” Peste locul lui Ion trec (în ordine) Ana și Florica, ce
duc mâncare oamenilor la câmp. Ana vede din deal cum Ion o îmbrățișează pe Florica, fiind nefericită că acesta tot nu o iubește. Prezența
celor două femei ilustrează lupta dintre cele două glasuri, glasul pământului și glasul iubirii (dispuse înc ontrapunct), în acest moment
câștigând glasul pământului.
Desfășurarea (Capitolul ”Iubirea”) Ion se iluzionează că alături de Florica poate fi fericit, însă glasul pământului îl determină să se apropie de Ana, deși
acțiunii i se pare urâțică. La aratul de toamnă, hotărăște să ia o brazdă din pământul vecinului său, Simion Lungu, pe motiv că fusese cândva al lui.
Urmarea este că Simion Lungu îl va da în judecată, Ion având de efectuat două săptămâni de temniță (în capitolul ”Blestemul”)
Întâlnindu-se întâmplător cu Titu Herdelea, Ion i se plânge acestuia că nu o poate lua pe Anuța din cauza tatălui ei. Titu îi dă ideea să-l
silească („– Dacă nu vrea el să ţi-o dea de bunăvoie, trebuie să-l sileşti!”), moment în care Ion găsește modalitatea prin care își poate
1
 ”Ion” - de Liviu Rebreanu
(rezumatul conflictului din plan narativ principal)
îndeplini această dorință.
(Capitolul ”Noaptea”)
Deși în urma procesului Ion și Simion Lungu se împacă, instanța îi va aplica lui Ion o pedeapsă în urma insistențelor de a depune plângeri a
preotului Belciug.
După repetate întâlniri cu Ana, Ion reușește să o seducă pe fată chiar în casa ei, pe cuptor, în prezența tatălui foarte beat, care doarme pe
pat. Deși s-a trezit, Vasile a crezut că în casă e Goerge, motiv pentru care nu se neliniștește. La ieșire, Ana îi mărturisește lui Ion teama că a
răman însărcinată, fiind auzită de George (venise la Ana, dar, auzind mișcare, se tupilase în șanț și auzise discuția Anei cu Ion).
(Capitolul ”Rușinea”)
Ana rămâne însărcinată. Vasile Baciu merge la George pentru a-i ere socoteală, însă află de la acesta că făptașul este Ion. La întoarcere,
Vasile o bate crunt pe Ana, salvată doar datorită întervenției vecinilor. Începe o perioadă de chin teribil pentru Ana: e ste trimisă de Vasile
Baciu la Ion, să rezolve problema căsătoriei, dar Ion o primeşte cu indiferenţă. Acesta îi spune Anei că doar cu tatăl ei se va înțelege asupra
zestrei. Ca urmare a atitudinii lui Ion, Vasile Baciu continuă să o bată din ce în ce mai des.
(Capitolul ”Nunta”)
Preotul intervine în conflictul dintre cele două familii: le convoacă la casa parohială pentru a ajunge la o înțelegere. Ana este negociată ca o
marfă, Vasile Baciu fiind de acord ca, după nuntă, să înscrie pe numele Anei cinci locuri și să le dea o pereche de boi.
Nunta lui Ion cu Ana este făcută împreună cu nunta Laurei Herdelea cu George Pintea (cele două planuri, rural și intelectual, se
interferează). La nuntă, Ion dansează cu Florica, spunându-i că numai ea îi este dragă. Ana, auzind ce i-a spus Ion Floricăi, plânge. Ion îi
spune să nu mai plângă, că doar nu merge la spânzurătoare (în acest moment, Ana va spune: norocul meu!)
Partea a doua – ”Glasul iubirii”
(Capitolul ”Vasile”)
După nuntă, Vasile Baciu refuză să înscrie pământurile pe numele Anei. Ion o trimite pe Ana la tatăl ei pentru a-l îndupleca. Cum Vasile
refuză, botând-o, Ana se întoarce la Ion, unde beneficiază de același tratament. Vasile Baciu decide să o țină pe Ana acasă, acum fiind
căsătorită, rușinea fetei fiind domolită.
(Capitolul „Copilul”)
Ion îl dă în judecată pe Vasile. Este sfătuit de avocatul Grofșoru să o aducă pe Ana înapoi pentru a avea câștig de cauză. De frica judecății,
Vasile Baciu înscrie cinci locuri și o casă pe numele Anei (fără ca procesul să înceteze).
Ana, plecând pentru a duce merinde lui Ion la câmp, naște pe câmp (sub un măr), moașă fiind Zenobia. Puțin timp după nașterea copilului,
speranțele de fericire ale Anei se risipesc, în momentul în care Ion o pălmuiește (Ana e din ce în ce mai atrasă de gândul sinuciderii).
Copilul este botezat Petrișor (Ion este surprins că nu simte față de el sentimente paterne). Ana și Petrișor sunt importanți pentru Ion pentru
că reprezintă garanția posesiei pământurilor.
(Capitolul ”Sărutarea”)
Vasile Baciu, înspăimântat de pierderile de pe urma unui proces, înscrie toate pământurile pe numele Anei. La sosirea primăverii, ieșit pe
câmp, Ion sărută cu patimă pământul, ca pe o ibovnică (acum uriașul se întinse la picioarele lui).
(Capitolul ”Ștreangul”)
După nunta Floricăi cu George (pe parcursul căreia Ion o sorbise din ochi pe Florica), Ana amenință că se spânzură, spre indiferența lui

2
 ”Ion” - de Liviu Rebreanu
(rezumatul conflictului din plan narativ principal)
Ion. Având exemplul sinuciderii lui Avrum și al morții lui Dumitru Moarcăș, amenințată de Savista, Ana decide să se sinucidă: se spânzură
în grajdul lui Ion, fiind găsită de Zenobia. Savista o informase că Ion îl vizitează pe George numai pentru Florica: e momentul în care Ana
știe că aflase de mult despre apropierea lui Ion de Florica, dar că nu vrusese să recunoască.
(Capitolul ”Blestemul”)
În faţa cadavrului Anei care atârna în ştreang, Ion se simte afectat, dar imediat se simte ușurat că a scăpat de urâta lângă care a trăit aproape
un an. Ion execută cele două săptămâni de pedeapsă la închisoarea judecătoriei din Armadia, însă la eliberare îşi găseşte copilul grav
bolnav. Cu toate că bunica Zenobia încearcă vindecarea cu ajutorul unor descântece, copilul va muri, probabil din pricina hrănirii
necorespunzătoare, constatase medicul ajuns în urma decesului. Imediat după înmormântare Vasile Baciu îl avertizează pe Ion să-I
înapoieze pământurile, ameninţând şi cu un proces, în cazul în care întâmpină opoziţie.
Ion se întâlnește cu Florica în câmp, având o scenă de tandrețe sub mărul sub care născuse Ana (îi trezește o minimă remușcare lui Ion). E
momentul în care Ion este hotărât să o ia de nevastă pe Florica, chiar de-ar face moarte de om.
(Capitolul ”George”)
Ion și Vasile, prin intermediul preotului Belciug, semnează un act prin care s,dacă li se întâmplă ceva, lasă pământurile bisericii (Ion se
gândește ca e o formalitate, el având de gând să aibă mulți copii cu Florica).
Punctul Ion merge pe la George, care nu este acasă. Se înțelege cu Florica să vină pe la ea sâmbătă noaptea, când George trebuia să plece la pădure
culminant cu tatăl său. Savista, prefăcându-se că doarme, aude planul lui Ion și i-l mărturisește lui George. Pornit pe drum spre pădure, George se
întoarce din drum. Ajuns acasă, constată că Ion nu venise încă. Când sosește Ion, chemând-o pe Florica cu un șuierat, George îl lovește de
trei ori pe Ion cu sapa (toporul era în carul tatălui său), ucigându-l.
Deznodământ (Capitolul ”Sfârșitul”)
Ion se stinge sub nucul de la poarta lui George, fiind găsit dimineața de Paraschiva (femeia lui Dumitru Moarc ăș). George recunoaște că l-a
ucis, fiind luat la temniță. Florica ajunge rușinea satului.
Acțiunea se încheie duminică, fiind prezentat momentul sfințirii noii biserici ridicate de preotul Belciug, Ion fiind înmormântat, ca mare
ctitor, în curtea acesteia cu mare cinstire.
De la hora duminicală lipsesc cei patru, Ion, Ana, George și Florica, norocul consfințindu-le viața.
Cititorul iese din spațiul romanesc însoțit de familia Herdelea (care merge în vizită la Laura), la ieșirea din sat fiind prezentată troița și
drumul care ”se pierde în șoseaua cea mare și fără început...”