CARACTERIZARE ION-LIVIU REBREANU

(1920-roman interbelic, realist, traditionalist)

Introducere

Liviu Rebreanu reprezinta un punct de referinta pentru literatura romana interbelica. Romanul „Ion”
sintetizeaza creatia lui Rebreanu prin utilizarea unor teme si motive folosite de autor si in alte opere
literare.

Prezentarea statutului personajului

Protagonistul acestui roman este dezvaluit chiar de titlu, Ion. Statutul sau social se modifica, personajul
fiind unul rotund. La inceput, este taran sarac, care doreste sa se imbogateasca, iar din punct de vedere
moral, este gata sa faca orice pentru a avea pamant.

Psihologic vorbind, are uneori mustrari de constiinta, insa acestea trec repede, potentandu-i antiteza
firii.

Modalitati de caracterizare

Mijloacele de caracterizare ale personajului sunt atat directe, facute de narator si alte personaje, dar
mai ales indirecte.

Pe de-o parte el este caracterizat direct de catre narator, care ii subliniaza calitatile, “Era iute si harnic,
ca ma-sa.”., iar pe de alta parte el este caracterizat direct si de celelalte personaje. Pentru profesorul
Herdelea el este „mai deştept decât toţi băieţii din Pripas”, iar George Bulbuc, principalul său rival, îl
vede pe Ion ca fiind „arţăgos ca un lup nemâncat”. Pentru Vasile Baciu, tatal viitoarei lui sotii, el este
“hotul”, “sarantocul” si “talharul”, insa pentru Ana este “Ionica, norocul meu”.

Caracterizarea indirecta a personajului este realizata pe tot parcursul operei prin limbaj, fapte,
comportament si vestimentatie.

O trasatura prin 2 scene

Doua scene reprezentative pentru a ilustra dorinta fara limite de a avea pamant apar in roman.

O scena ilustrativa pentru caracterizarea lui Ion este aceea de la hora, ce are loc in curtea Todosiei,
mama Floricai, ceea ce marcheaza si inceputul conflictului. Ion este dispus sa indure orice pentru a
obtine pamantul lui Vasile Baciu. Acesta vine sa il bata, insa Ion incearca sa se stapaneasca deoarece era
„Tatal Anutei ’’ : ,,Ion statea neclintit ca un lemn”, desi jignirile pe care i le adreseaza il fac sa isi schimbe
atitudinea la nivel mental : „Ion schimba fete-fete. Genunchii ii tremurau…Fiecare vorba il impungea
drept in inima”.

O alta scena reprezentativa pentru dorinta instinctuala a lui Ion de a avea pamant este aceea in care
saruta terenul. Acesta il vede ca pe o „ibovnica”(=amantă), ca pe o zeitate : „fara sa-si dea seama, se lasa
in genunchi, …, si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud”. Aceasta iubire a lui ion este una
inconstienta, dar toate actiunile sale conduc catre dobandirea pamantului. Acesta nu are scrupule, insa
destinul il face sa fie ucis cu sapa, instrumentul drag lui.
Tema

Tema textului este reprezentata de fresca a societatii ardelenesti de la inceputul secolului al XX-lea. De
asemenea, se remarca dorinta de inavutire a lui Ion, ce doreste pamant cu orice pret, iubriea si familia.

Actiune

Romanul este alcatuit din doua parti: „Glasul pamantului” si „Glasul iubirii”. Titlurile celor 13 capitole
sunt semnificative si simple, romanul avand un „Inceput” si un „Sfarsit” : „Iubirea”, „Noaptea”,
„Rusinea”, „Vasile”, „Copilul”, „Streangul”. Actiunea incepe intr-o zi de duminica in care locuitorii satului
Pripas se aflau la hora, in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. In expozitiune sunt prezentate
personajele principale, precum si timpul si spatiul, ceea ce confera veridicitate romanului realist.
Hotararea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogata la joc, desi o place pe Florica cea saraca, marcheaza
inceputul conflictului. Intriga este constituita de venirea lui Vasile Baciu, tatal Anei, de la carciuma la
hora si confruntarea cu Ion, pe care il numeste “hot” si “talhar” pentru ca “sarantocul” umbla sa ii ia
fata. Rusinea provocata il face pe Ion sa vrea sa se razbune. Astfel, o seduce pe Ana si il forteaza pe
Vasile Baciu sa accepte casatoria. Cum la nunta Ion nu cere acte pentru pamant, simtindu-se inselat,
incep bataile si drumul Anei de la Ion la Vasile. Sinuciderea Anei nu ii trezeste regret si nici moartea
copilului lor nu-l opreste din drumurile la Florica, maritata intre timp cu George. In final, deznodamantul
este previzibil, iar sapa lui George care il loveste nu este decat un instrument al destinului. George este
arestat, Florica ramane singura, iar averea lui Ion revine bisericii.

Conflict

Pe parcursul romanului, se remarca mai multe conflicte: conflictul social dintre Ion si Vasile Baciu si
conflicte secundare: Ion si Simion Butunoiu, pentru o brazda de pamant , George Bulbuc si Ion pentru
Ana si apoi pentru Florica . De asemenea, exista si un conflict national, Ardealul fiind la vremea aceea
sub stapanire austro-ungara.