Relatia dintre personaje-

Ion si Vasile Baciu

Romanul ,,Ion’’ este publicat în 1920, după o perioadă de criză a romanului românesc, și
reprezintă un moment de referință în evoluția acestei specii literare, fiind prima constructie epică
de mare amploare, cu acțiune complexă, desfășurată pe mai multe planuri.

O primă trăsătură a realismului reflectată în roman este perspectiva narativă ce presupune

relatarea faptelor, într-un stil sobru, impersonal, la persoana a III-a de către un narator
extradiegetic, auctorial. Acesta își asumă rolul unui regizor în raport cu universul ficțional, este
obiectiv, omniscient si omniprezent, folosind mărci lexico-gramaticale specifice: verbe si
pronume la persoana a III-a, singular si plural, precum: “el intră”, “atârna”, “îi zise”. Perspectiva
narativă este “dindărăt”, detașată, iar focalizarea este neutră.

      O altă trăsătură a realismului este fixarea cu precizie a acțiunii în timp si spațiu, lucru ce
creează impresia de verosimil. Acțiunea este plasată la începutul secolului al XX-lea, în
Transilvania aflată sub stăpânire austro-ungară. Într-o duminică după-amiază, în satul Pripas are
loc hora din curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea, prilej pentru narator de a oferi o imagine
de ansamblu asupra întregului sat.

 Tema o reprezintă condiția țăranului în raport cu pământul ce conferă statut social și respect
din partea celorlalți. Personajul principal, Ion Pop al Glanetașului, este expresia mentalității
colective conform căreia te poți numi om doar dacă ai pământ. Zenobia adusese zestre, dar tatăl,
Alexandru Gl. vânduse aproape tot pentru a-și plăti datoriile. Ion rămâne sărac și crește cu
dorința de a avea pământ, cât mai mult pământ. Această obsesie se reflectă în două scene
construite prin tehnica modernă a contrapunctului, căci surprind o zi de muncă la câmp în situații
diferite.

Titlul este un important element paratextual de compoziție deoarece conține numele

personajului principal inspirat din biografia autorului, căci Ion Pop al Glanetașului este un flăcău
sărac din satul lui Rebreanu ce se plânge acestuia că nu are pământ și care îi inspiră subiectul
romanului, aspect notat de autor în propriul jurnal ,,Mărturisiri literare”. De asemenea, „Ion”
este un nume generic, reprezentativ pentru țăranul român.

,,Ion’’ este un roman realist-obiectiv, o monografie a satului transilvănean de la începutul sec.

al XX-lea, pe fundalul căreia se proiectează o dramă a pământului, dar și a iubirii.Romanul se
încadrează în Realism, curent literar caracterizat prin: fixarea acțiunii cu precizie în timp și în
spațiu, fapte verosimile, caracterul monografic, simetria incipit-final, obiectivitatea narării și
stilul sobru, impersonal.
 Personajul principal Ion este exponent al ţăranului român şi al iubirii sale pentru pământul “
care ne-a modelat trupul şi sufletul ”( Liviu Rebreanu- Laudă ţăranului roman.
El este un personaj rotund, cu însuşiri contradictorii, oscilând   între cele două mari pasiuni ale
sale.
Social, Ion este  ilustrativ pentru clasa ţăranului sărac însetat de pământ : “ Toţi flăcăii din
sat sunt varietăţi de Ion”(George Călinescu).   Tipic prin legătura cu pământul, Ion este, în
schimb, atipic prin mijloacele folosite pentru a-l obţine. Evolueaza social, dar nu și moral.
Psihologia lui Ion se organizează în jurul unei trăsături dominante- instinctul posesiunii.
Procesele sale interioare sunt ușor de urmărit și se oglindesc în acte concrete. Inteligent, harnic,
brutal, impulsiv, cinic, considerat de unii critici erou stendhalian, cu voinţă puternică ( Eugen
Lovinescu), de alţii o brută, “căreia şiretenia îi ţine loc de deşteptăciune” ( George Călinescu),
personajul poate avea, în final, statutul moral formulat de criticul Nicolae Manolescu: “Ion
trăieşte în preistoria moralei, într-un paradis foarte crud, el e aşa zicând bruta ingenuă”, care
acţionează sub impulsul necesităţii .
Un conflict puternic evidentiat in acest text este cel dintre Vasile Baciu si Ion.Conflictul
debuteaza la hora, unde Ion o curteaza pe Ana si o ia la dans.Vasile Baciu observa acest lucru si
nedorindu-l pe Ion ca si ginere, incepe sa-l jigneasca,numindu-l “sarantoc”,fapt ce ii starneste
mania lui Ion, dar si dorinta lui de razbunare.Ion isi propune sa o lase insarcinata pe Ana,astfel
incat sa ia averea lui Vasile Baciu.Asadar, conflictul de accentueaza intervenind orgoliul celor
doi, a caror victima este Ana. Conflictul se finalizeaza o data cu cedarea pamanturilor, insa, in
cele din urma, dupa moartea lui Ion,acestea revenind bisericii.

 
Intre dramele derulate pe scena satului ardelean,una aparte este aceea a lui Vasile Baciu, om
cu atare, care este surprinde initial in ipostaza de stapan al propriului destin. Prosesor al unei
mosii intinse, al unei gospodarii faloase, Vasile Baciu se afla in momentul de apogeu al
existentei sale, moment in care incepe destinul.

Biografia lui este reconstituita sumar de autor, in etapele esentiale. Urmarind-o, observam ca
Vasile Baciu este in esenta “un Ion” care si-a atins scopul. Pamanturile le obtinuse prin casatoria
cu o fata urata, dar bogata. Suficient de istet, intelege ca sotia lui e legatura cu pamanturile pe
care le iubeste si care ii asigura locul printre oamenii respectati ai satului. Instarit, Baciu
agoniseste trepta tot mai mult. Sufleteste el este inca sarac, mai ales ca dupa moartea sotiei ii
ramasese doar Ana, asupra careia imprastie prea rar mangaieri si prea des ocari. Patima bauturi si
batranetea ii mai atenueaza forta de munca, fara sa-i domoleasca insa dorinta de a-s pastra intacta
mosia, pe care o iubeste mai presus de Ana.

In spiritul traditional al satului, dar si din dorinta de a nu fii nevoit sa dea din pamantul sau,
el planueste casatoria Anei cu George Bulbuc, flacau instarit si fara pretenti mari de zestre.
Retinerea fetei, indragostita de “sarantocul” Ion, provoaca nemultumirea lui Baciu, care isi simte
averea amenintata. In sufletul lui prinde radacini o cumplita ura fata de Ion, pe care si-o
astampara uneori prin bataile aplicate Anei.

Partea a doua a romanului, “Glasul iubirii”, sugereaza cealalalta patima a lui Ion, care nu-I da
pace, tanjirea dupa Florica sfasiindu-I sufletul. Pamantul obtinut de la Vasile Baciu il facuse
tantos, vorbea mai apasat cu oamenii, dar socrul il pacaleste, ii da numai “cinci locuri” pe care sa
le munceasca si refuza sa-I faca acte. Din acest moment, viata Anei devine un cosmar, fiind
batuta si alungata atat de sot cat si de tata, iar Ion ii intenteaza proces lui Vasile Baciu, Ana naste
pe camp baietelul. De teama procesului, Vasile Baciu accepta sa mearga la notar si-i doneaza
ginerului tot pamantul. Ion este patruns de o fericire fara margini, privind pamantul care “se
inchina in fata lui”, apoi, fara sa-si dea seama, ingenuncheaza “si-si lipi buzele cu voluptate de
pamantul ud”, simtindu-se “mare si puternic ca un urias din basme”.

Preotul Belciug ii cheama pe cei doi, pe Ion si pe Vasile Baciu, ca sa se tocmeasca. Vasile
Baciu consimti sa dea cinci loturi si o pereche de boi, dar pamanturile sa fie inscrise pe numele
Anei. Ion ar fi vrut toate pamanturile insa.

Un alt moment important este acela in care Toma Bulbuc ii sfatuieste sa se impace, Vasile
propunandu-i lui Ion sa ia jumatate din locuri si o casa. Ion ii spune ca ii trebuie tot pamantul.

In final, merg la notar si Vasile Baciu ii da tot pamantul de frica, deoarece Ion il chemase
in instanta.

Scena sarutarii pamantului este o prefigurare a mortii lui Ion. In sarutarea pamantului este
o prefigurare a mortii. E o scena in care pamantul, iubirea si moartea se intalnesc (mainile lui Ion
sunt manjite de noroi, purtand parca niste manusi ale mortii). Pamantul are un simbol bivalent: al
mortii si al vietii. Lutul apare ca niste manusi de doliu, buzele se lipesc de pamant, trupul negru,
picioarele erau in pamant, grele, pamantul era rece.

In Ion, confruntarea dintre Vasile Baciu si Ion pune in joc o anumita onoare taraneasca.
Vorba sarantocule este o ocara. Nu e importanta vorba in sine, cat faptul ca ea este facuta in
prezenta satului. A avea pamant este un criteriu esential. A nu avea pamant este o rusine.

In concluzie,relatia dintre cele doua personaje Ion si Vasile Baciu este puternic evidentiata,
desi intre cei doi nu exista o relatie de intelegere propriu-zisa deoarece Ion profita de faptul ca
fiica lui Vasile este indragostita doar de el.