VORBEȘTE-NCET – Eseu

De Mihai Eminescu

Mihai Eminescu este in literatura romana poetul nepereche a cărui opera învinge
timpul, după cum afirma George Călinescu. El este cel mai mare poet național,
care exprima cel mai bine si cel mai complet spiritualitatea românească. Eminescu
a fost o personalitate copleșitoare, care i-a impresionat pe contemporani prin
inteligenta, memorie, curiozitate intelectuala, cultura de nivel european si farmecul
limbajului. Scrisul era viața lui: omul cel mai silitor, veșnic citind, meditând,
scriind… poet in toata puterea cuvântului, după cum afirma Titu Maiorescu.
Poezia dată, „Vorbește-ncet” este o creație lirică scrisă de către Mihai Eminescu,
structura acesteia fiind sub forma unui sonet, astfel având formă fixă, alcătuită din
versuri, grupate în două catrene și două terține, având rimă îmbrățișată, măsură de
11 silabe și ritm iambic.
Este prezent monologul deoarece este absenta vocea persoanei iubite in timp ce
vocea poetului este prezenta pe tot parcursului poeziei. Chiar daca dialogul ce
presupune comunicare intre doua persoane este absent din cauza inexistentei unui
răspuns verbal la rugămințile poetului, se realizează o comunicare intre cei doi
pentru ca iubita ii răspunde poetului prin gesturi, astfel schițând un dialog de
dragoste bazat pe exprimarea sentimentelor fie prin vorbe, fie prin gesturi.
Poetul abordează aceasta dragoste prin intermediul unui discurs de dragoste
realizat ca o declarație de dragoste adresate iubitei direct folosind verbe la
imperativ încă din titlul poeziei, la începutul fiecărei strofe si a pronumelui
personal la persoana a II-a care sugerează prezenta unui interlocutor.
Tema poeziei este dragostea, din asta reieșind că este o idilă, iar tema secundară
este natura. A fost publicată în perioada Marilor Clasici, în postumele
Eminesciene.
În primul rând, dovada că aceasta aparține romantismului este tema iubirii, care
este prezentă pe tot timpul sonetului, prin antiteza „dragoste-durere”, sau chiar din
cauza motivelor clișeice, cum ar fi motivul cuplului sau a privirilor îngerului.
Accentul asupra sentimentului de iubire, ne indică din nou apartenența la
romantism.
În al doilea rând, sentimentele emanate de titlu sunt transmise prin eul liric,
prezentat în ipostaza unui îndrăgostit, se adresează elogiativ iubitei sale, exprimând
sentimente profunde: iubire, admirație, emoție. Femeia apare ca o ființă angelică,
cuminte, blândă, iar bărbatul ca o persoană fidelă, tandră, idealistă. Sentimentul de
dragoste care îi aproprie pe cei doi este perceput ca o nevoie absolută, și totodată
un lucru inefabil.
În al treilea rând, se remarcă prezența figurilor de stil care conturează imaginea
peisajului cu ajutorul limbajului artistic expresiv, dar și a sentimentelor. Se
remarcă metafora din secvența : „dulcea mea lumina", ea trecând sensul obișnuit al
sintagmei la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Comparația:
„vorba ta ca lamura de miere", care constă în evidențierea primului termen
.Epitetul: „înțeles cuminte" , care a fost realizat prin alăturarea unui substantiv, cu
un adjectiv, menit să exprime portretul persoanei iubite, evidențiate în poezie.
Toate aceste figuri de stil realizează un portret al iubitei atât moral cat si fizic
deoarece putem din aceste versuri sa deducem ca iubita este una blândă, dulce,
inocenta având un chip angelic, asemenea unui înger sfânt iar profunzimea ochilor
exprima mila, dragoste, durere, sentimente ce orice îndrăgostit la un moment dat le
are.
Sintetizând, prin adâncirea în sonetul „Vorbește-ncet” de Mihai Eminescu, ne
dăm seama că este o declarație de dragoste concepută pentru persoana inimii sale,
titlul reflectând de asemenea, dar foarte subtil, adevăratul mesaj al poeziei.