Sunteți pe pagina 1din 1

Vorbeste-ncet

Ca si majoritatea creatiilor lirice ale lui Mihai Eminescu, poezia „Vorbeste-ncet”


este o creatie dedicata in intregime dragostei.
Structura poeziei este una cu formă fixa, poezia fiind alcatuita din doua catrene
şi doua tertine, rima catrenelor este imbratisata iar a tertinelor de forma „cdc” .
Datorita acestei structuri poezia „Vorbeste-ncet” este un sonet, avand ca tema
dragostea.
Poetul abordeaza aceasta dragoste prin intermediul unui discurs de dragoste
realizat ca o declaratie de dragoste adresate iubitei direct folosind verbe la imperativ
înca din titlul poeziei, la începutul fiecarei strofe şi a pronumelui personal la
persoana a II-a care sugereaza prezenta unui interlocutor.
Este prezent monologul deoarece este absenta vocea persoanei iubite în timp ce
vocea poetului este prezenta pe tot parcursului poeziei. Chiar daca dialogul ce
presupune comunicare între doua persoane este absent din cauza inexistentei unui
raspuns verbal la rugamintile poetului, se realizeaza o comunicare intre cei doi pentru
ca iubita ii raspunde poetului prin gesturi, astfel schitand un dialog de dragoste bazat
pe exprimarea sentimentelor fie prin vorbe, fie prin gesturi.
Poezia este concepută ca o declaratie de dragoste adresata persoanei iubite ale
carei gesturi le considera raspunsuri afirmative la rugamintile neincetate ale poetului,
fapt ce ii incurajeaza sentimentele.
Poetul insista pe puterea de convingere a ochilor ce exprimă o multitudine de
sentimente: mila, dragoste, durere.
Numeroasele substantive şi adjective realizeaza portretul iubitei din care se
desprind atribute ca trasaturi angelice ale feţei, profunzimea ochilor. Fermecat de
aceasta imagine angelica, poetul idolatrizeaza aceasta figura astfel rugămintile lui se
transforma în rugaciuni catre un „scump inger sfant”.
Iubita reprezinta pentru poet sensul vietii, motivul existentei, singurul lucru care
conteaza cu adevarat.
Figurile de stil ca metafora: „dulcea mea lumina”, comparatia: „vorba ta ca
lamura de miere”, epitetul: „inteles cuminte” întregesc portretul iubitei. Toate aceste
figuri de stil realizeaza un portret al iubitei atat moral cat şi fizic deoarece putem din
aceste versuri sa deducem ca iubita este una blanda, dulce, inocenta avand un chip
angelic, asemenea unui inger sfant iar profunzimea ochilor exprimă milă, dragoste,
durere, sentimente ce orice îndragostit la un moment dat le are.
Comunicarea dintre cei doi se realizeaza prin vorbe dulci, rostite „incet”, adverb
ce reda intensitatea, ritmul, tonul vorbirii si al privirii care întareste spusele poetului.
Acest sonet liric este conceput ca o declaratie de dragoste catre persoana iubita
care devine un idol caruia se inchina, o muza ce il inspira, ca o a opta minune terestra.