,,Maitreyi”

de Mircea Eliade
-ESEU-
Mircea Eliade, autorul celui mai mare roman de dragoste din istoria
literaturii române, “Maitreyi”, a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune,
filosof și profesor de origine română la Universitatea din Chicago. Printre
creațiile lui se mai numără și “Nopți la Serampore”, “Domnișoara Christina”,
“La țigănci” și așa mai departe.

Romanul “Maitreyi”, apărut în anul 1933, este un roman interbelic de

analiză psihologică, un roman al autenticității și al experienței. Este un roman al
experienței pentru că valorifică trăirea intensă de către personaje a unor
experiențe din viață importante cum este iubirea, roman al autenticității deoarece
sunt utilizate elemente ce țin de realitate cum ar fi jurnalul autorului din India.
Principala sursă de inspirație a autorului este povestea sa de dragoste trăită
alături de fiica gazdei sale din India, unde autorul petrece mai mulți ani pentru a
studia la Universitatea din Calcutta.

Elemente de structură și de compoziție

Incipitul este ex-abrupto.Acesta instituie spațiul mărturisiri,al

confesiunii.Șovăiala este o consecință a timpului care a trecut de la scrierea
jurnalului până la prezentul caietului;prima întălnire a Maitreyiei nu a avut un
impact emoțional asupra lui Allan,ci alte evenimente din povestea de iubire l-au
marcat profund.

În ceea ce privește reperele spațio-temporale,acțiune este plasată în

India(unde autorul a studiat orientalistica) secolului al XX-lea și redă experiența
trăită de autor în casa profesorului Dasgupta.

Textul este scris sub forma unui jurnal adnotat,formulă narativă ce

instituie o dublă convenție în prezentarea întămplărilor trăite de către naratorul-
personaj,cea a caietului în care acesta înfățișează evenimentele convențional și
oarecum ,,rece” și cea a însemnărilor intime,în care aceleași evenimente sun
consemnate imediat ce ele au avut loc,cel ma adesea sub imperiul unei puternice
emoții.

Timpul scrierii ,,caietului” este diferit de cel al scrierii jurnalului(sugestia

autenticității).

„(…) n-am izbutit să aflu încă ziua precisă cănd am întălnit-o pe

Maitreyi[…].Dar aceasta s-a întămplat în 1929,iar eu o întălnisem pe Maitreyi
cu cel putin 10 luni înainte”

Scene reprezentative

O primă secvență semnificativă este cina din casa familiei Sen, la care
participă Allan împreună cu prietenul său, un ziarist francez, Lucien Metz, care
scrie o carte despre India. Dacă la prima întâlnire naratorul mărturisește ca fata i
se părea urâtă: “Mi se părea urâtă – cu ochii ei prea mari și prea negrii, cu buzele
cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin,
ca un fruct crescut în copt.”, în atmosfera casei părintești, alături de familie,
englezul este impresionat de frumusețea fetei și de eleganța vestimentației sale,
specifică femeilor indiene: ”Maitrey mi s-a părut atunci, mult mai frumoasă, în
sari de culoarea ceaiului palid cu papuci albi cusuți în argint, cu șalul asemenea
cireșelor galbene și buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea
roșii”. Un joc al privirilor se înfiripă între ei, de altfel privirea va fi mereu
menționată în evoluția iubirii lor. Secvența este realizată prin prisma
personajului narator, cu ajutorul descrierii subiective. Epitetele cromatice,
comparația sunt coroborate cu imperfectul verbelor, instituind o perspectvă
subiectivă asupra celor relatate.

Capitolul al XI-lea aduce, în evoluția subiectului, momentul de apogeu al

experienței iubirii, prin logodna mistică a celor doi, consfințită printr-un
jurământ al Maitreyiei. Scena este constituita pe baza unor elemente simbolice:
inelul, parte din ceremonialul căsătoriei indiene, din fier și aur “ca doi șerpi
încolăciți; jurământul mă leg de tine pământule”. Logodna aduce liniștea
sufletescă, și, după unirea spirituală, eroii cunosc și unirea fizică, atribuite de
Maiteyi voinței divine:”unirea noastră a fost poruncită de cer”.

Statutul social, psihologic și moral

Din punct de vedere social, Allan este un tânăr inginer, venit în Calcutta
după ce i-a trimis o scrisoare profesorului Dagsputa, pentru a veni sa studieze la
Universitate.În ceea ce privește statutul moral, protagonistul este prezentat într-o
manieră subiectivă, avand atât calități cât și defecte. Așadar, este inteligent,
ambițios și descurcăreț, deoarece a reușit să ajungă în India să studieze, și a
ajuns și inginer, dar în același timp, la început a fost un observator rece și
despica, mai ales, firul în patru. Psihologic, acesta pare sa aibă o personalitate
puternică și cam insensibilă, dar când incepe să o cunoască mai bine pe
Maitreyi, devine mai slab.

Social, Maitreyi este fiica inginerului Sen. Mai apoi devine iubirea
interzisă a lui Allan. Din punct de vedere moral, Maitreyi este prezentată într-o
manieră obiectivă, avand atât calități cât și defecte. Așadar, este inteligentă și
ambițioasă, dar în același timp și naivă, fiindcă s-a îndrăgostit de Allan, chiar
dacă știa că într-un final nu vor putea fi împreună. Psihologic, aceasta pare să fie
o fire ageră și puterică.

În legatură cu scrierea lui Eliade,criticul literar Eugen Simion afirmă

că ,,Maitreyi” este ,,un roman viu,substanțial,cu o deschidere nouă spre
problematica omului modern”