FIȘA DE SINTEZĂ

SIMBOLISMUL

Simbolismul, curent literar apărut în Franţa la sfârşitul secolului XIX, aduce în

literatura universală o nouă structură caracterizată prin descrierea unor stări sufleteşti neclare,
prin folosirea unui limbaj inedit şi prin introducerea versului liber. Muzicalitatea era
principala caracteristică a poeziei simboliste. Trăsăturile esteticii simboliste sunt: simbolul,
sugestia, corespondenţele, sinestezia, muzicalitatea şi înoirea orizontului tematic.

Primele semne ale unei noi mentalităţi estetice, modernismul, în sensul său cel mai
cuprinzător, apar în Franţa, în poezia lui Baudelaire. Abia la 18 septembrie 1886, Jean Moréas
publică în suplimentul literar al ziarului „Le Figaro” o scrisoare intitulată Le Symbolisme,
devenită manifestul literar al noii mişcări. Astfel, în concepţia poeţilor francezi, versul liber
producea efecte sonore inedite.

Cei mai de seamă reprezentanţi ai simbolismului european sunt: Charles Baudelaire,

Paul Verlaine şi Stéphane Mallarmé.

În România, simbolismul s-a sincronizat foarte rapid cu cel european datorită tinerilor
ce studiau în Franţa şi care au adus la întoarcerea în ţară noi forme de artă literară. Acesta a
fost afirmat mai ales de Alexandru Macedonski în cercul Literatorul. Chiar dacă a apărut sub
influenţe occidentale, simbolismul românesc are numeroase particularităţi. La început slab
dezvoltat datorită nerecunoaşterii artei simbolice, simbolismul ia un avânt puternic la
începutul secolului XX, mai ales în poezie, dar şi în proză şi teatru.

Cei care au marcat istoria literaturii române prin scrierile simboliste sunt: Alexandru
Macedonki, George Bacovia, Ion Minulescu, Iuliu Săvescu, Elena Farago, Al. Stamatiad,
Horia Furtună, B. Fundoianu şi alţii

Temele liricii simboliste sunt preluate din curentele literare mai vechi, dar primesc o
nouă însemnătate total diferită de cea întâlnită în romantism. Principalele teme sunt:
singurătatea, natura, iubirea, ploaia. Motivele literare stau sub semnul tristeţii şi al macabrului
dintre care amintim: ploaia, moartea, vântul, corabia, insula, toamna, boala, oraşul etc. Sunt
folosite instrumente muzicale care alternează cu stările sufleteşti, iar fiecare culoare are un
simbol(roşu-iubire arzătoare, intimitate, agresiune, violenţă; galbenul- pământul, setea de
cunoaştere, suspiciune; verde-speranţă; albastru-loialitate, mister, adevăr, veşnicie, relaxare;
violet-pocăinţă, reculegere, uniunea dintre înţelepciune şi iubire; negrul-moartea,
amărăciunea, tristeţea; albul-inocenţă, măreţie).

Astfel simbolismul constituie perioada de modernizare a poeziei şi a întregii literaturi

atât pe plan naţional, cât şi universal.