Mihail Sadoveanu: Hanu-Ancutei)

Mihail Sadoveanu, are o opera monumentala, a carei maretie consta n densitatea ep ica, grandoarea compozitionala si tematica variata. Publicat n 1928, volumul Hanu Ancutei reprezinta pentru creatia lui Mihail Sadovean u capodopera de la rascruce (N. Manolescu); face trecerea n etapa marilor carti sad oveniene (romane istorice: Fratii Jder , Neamul Soimarestilor , Zodia cancerului ; roman sociale: Baltagul ), dar este si o sinteza a elementelor ntlnite n povestirile anteri oare (lumea taraneasca, natura, legenda, oralitatea). Realizat prin tehnica povestirii n rama, volumul e un fel de Decameron n care cativ a obisnuiti ai unui han spun anecdote (G. Calinescu). Hanu Ancutei poate fi privit si ca echivalentul romnesc al celor 1001 de nopti arabe, apropierea aceasta fiind dictata de tipul povestilor, istorii felurite adunate din toate mediile sociale, nsa unite sub numitorul comun al exceptionalului si su b cel al timpului de mult trecut ( aproape mitic, legendar) n care s-au petrecut. Locul Seherazadei este luat de diversi naratori, majoritatea si protagonisti ai ntamplarilor descrise,sau cel putin martori, colportori, care, ntr-un grai moldov enesc de o savoare deosebita recreeaza lumea din tineretile lor aventuroase. Un exemplu concludent n acest sens este chiar eroul povestirii Fntna dintre plopi , anume capitanul de mazili Neculai Isac. Fiind vorba despre o povestire, n Fntna dintre plopi accentul cade pe actiuni si situ atii, pe actul nararii, care are ca efect renvierea unei lumi apuse. Este o narat iune subiectivizata, prin situatia de transmitator a naratorului (naratiunea la persoana I), care se limiteaza la relatarea unui singur fapt epic Se poate afirma ca n realizarea portretului acestui personaj au fost folosite, ap roape n mod didactic, toate modalitatile de caracaterizare clasice, directe si in directe cu ajutorul carora se contureaza att portretul fizic, tipic pentru person ajele sadoveniene, ct si o schita de portret moral, pe care nu se insista nsa, fii nd n discutie un erou de povestire, care, de regula este redus la trasaturile ese ntiale pentru actiunea povestita,el este un executant , nicidecum un caracter , asa cu m se poate vorbi despre personajele nuvelei . Cea mai frecventa modalitate va fi, totusi autocaracterizarea deoarece povestire a este la persoana I, spusa din perspectiva maturului care judeca faptele necuge tate ale tnarului care era cu douazeci si cinci de ani n urma. Introducerea n scena a personajului, de la nceput nvaluit ntr-o aura de mister, inve stit cu atributele unei fiinte care poate calatori peste timp, care vine dintr-u n trecut ndepartat,legendar ,ca sa aduca n prezent adevarul si legea cea dreapta ( c alaret nvaluit n lumina si pulberi , luneca spre noi , calaretul parca venea spre noi de demult, de pe departate tarmuri ) reprezinta indirect o modalitate de caracterizare . Oprirea la han are valoare de destin ( aici i erau sortii sa se opreasca ), deoarece ne aflam ntr-o lume n care soarta si divinitatea au puterea absoluta asupra faptur ilor omenesti care nu se pot mpotrivi legilor firii , mentalitate arhaica tipica. Portretul fizic al noului oaspete,facut de un narator obiectiv, mpleteste mijloac ele de caracterizare deoarece contine att referinte directe: om ajuns la carunteta c e arata nca frumuseta si barbatie ,ct si derivate,din vestimentatie si atitudine,ca re dau indicii despre starea lui materiala superioara ct si despre trasaturile mo rale: sta drept n sa , purta ciubote de iuft cu tureci nalte s un ilic de postav civit cu nasturi rotunzi de argint . Pe umeri, tinuta numa ntr-un lantujel atrna o blani ta cu guler de jder. Avea torba de piele galbena la sold si pistoale la colburi [ ] desi ochiul drept stns si nchis i dadea ceva trist si straniu . Astfel avem ingredintele-cheie ale personalitatii lui Isac: ochiul stins, motiv de curiozitate n ceea ce priveste mprejurarile n care s-a petrecut nenorocirea care l-a marcat pentru toata viata, pistoalele, simbol al firii sale curajoase si ra zboinice si bunastarea afisata aproape ostentativ. Urmatorul episod, cel al rentlnirii cu comisul Ionita,vechi prieten, releva si o a lta parte a caracterului sau: cea sensibila. Totodata, n aceasta ntlnire este suger ata, prin extrapolare ,alta calitate a mazlului: cea de bun orator, deoarece o re latie att de strnsa cu maestrul de ceremonii al ciclului indica oameni de aceeasi va loare spirituala.

El se autocaracterizeaza ca o persoana sociabila mie mi-a placut sa beau vinul cu tovarasii , mi sunteti toti ca niste frati , fiind totodata acceptat de cei de la han si considerat om cum ne place noua . Tocmai din acest motiv, portretul pe care -l f ace este unul admirativ, bazat pe antiteza dintre zilele tineretii si cele ale m aturitatii, nota n care si va spune si mazlul povestea. Caracterizarea directa prin formulele voinic si frumos si rau. la fel cu buiac si tica los atesta veleitatile tineretii, n timp ce Batea drumurile cautndu-si dragostele ara ta natura aventuriera dar si romantioasa a eroului. n aceeasi nota se ncadreaza si autocaracterizarea mi erau dragi ochii negrii si pentru ei calcam multe hotare . Aceste trasaturi sunt evidente n momentul ntlnirii cu tigancusa Marga, pentru care Neculai va dezvolta o dragoste rapida si tulburatoare ca si aparitia fetei cu fus ta rosa si forme frumos rotunjite , care i da tnarului o senzatie stranie prin inten sitate am simtit ceva fierbinte. Parca as fi nghitit o bautura tare . O ntlnire de cateva clipe trezeste senzatii nebanuite n mintea nflacarata a lui Necu lai care nu renunta pna nu obtine o ntlnire cu fata, situatie n care nu este precaut , nu si ia nicio masura de siguranta, nu suspecteaza nimic. Autocaracterizarea pe atunci nu cunosteam ca acum sufletul femeilor , spusa din poz itia maturului, vine ca o anticipare la ce va urma si se poate corela cu vorbeam mai putin si noptile mi pareau mai scurte ; astfel tineretea capata valoare de timp a l actiunii , al rapiditatii ,al trecerii timpului fara a fi clasificat, n timp ce , odata ajuns la vrsta reflectiei, personajul se simte dator sa si cntareasca nesab uintele . Sensibilitatea eroului va fi relevata n atitudinea acestuia fata de tigancusa; ge sturile marunte: o nvelii n contanas caci tremura, i mngiai ochii dau masura masculi atii sale protectoare, pastrate si acum fata de fiintele feminine gingase precum Ancuta pe care o prinse de mna . Atentia pe care el i-o acorda fetei, modul n care i se adreseaza, esti frumoasa ca o duducuta , atesta o crestere aleasa, si aprecierea calitatilor feminine indifer ent de statutul social, dau, de fapt , masura propriei persoane, fac din el un c avaler. Deoarece el a fost dintotdeauna om cu dare de mna( n tinerete avea oi si neguta vin uri , acum pastreaza nsemnele bogatiei ), Isac a fost si a ramas o persoana generoa sa :da tiganilor bani, i cumpara Margai haina promisa, i cinsteste pe cei de la ha n cu vin ceru pentru sine si soti vin vechi n oale noua , mentinnd astfel relatiile c ivilizate si impunndu-se ca boier . Derivata din meseria sa (capitan de mazili), vitejia , calitate absolut necesara oricarui barbat, este demostrata n confruntarea cu tiganii care l atrasesera n cur sa si vroiau sa l jefuiasca. Scena nfruntarii este dramatica, omul capata valente animalice prin putere si cur aj, el se lupta ca un leu, ridicai pistolul si fulgerai la un pas ,ntre ochi, pe c el ce ma ncaleca sau ncepui a racni c-un glas schimbat de tulburare si durere . Ranit, cu ochiul nsngerat, capitanul gaseste puterea de a lupta pna i izgoneste pe a tacatori. Remarcabil ramne, n conditiile date interesul sau pentru soarta fetei care l atrase se n capcana. El nu i poarta pica, nu are nici un fel de resentiment pentru cea care aprope i ad usese moartea, ci regreta sincer si profund pierderea unei fiinte dragi,care se sacrificase pentru el ,nsa prea tarziu. Astfel deducem, indirect profunzimea sentimentelor de care este capabil Neculai Isac, n opozitie cu prima impresie despre el, (initial este perceput ca fiind un cuceritor), confirmnd spusele comisului Ionita despre el pentru o muiere care i era draga si punea totdeauna capul . n cazul acesta nsa, si capitanul si Marga au actionat prea tarziu pentru a se pute a salva. Statutul de personaj-narator i da capitanului puterea de a recrea prin cuvnt lumea disparuta a tineretii sale agitate.Talentul incontestabil de povestitor este ex ersat n compania tovarasilor ,oameni de aceeasi factura, cu acelasi sistem de val ori ( om cum ne place noua ),iar istoria relatata, desi cu un grad ridicat de subiec tivitate, da impresia de veridicitate. Se poate avansa ideea ncercarii anularii castelor si consecintele nefaste asupra in

divizilor care au ndrazneala de a interveni n ornduirea lumii, ncercnd sa faca abstra ctie de statutul social. Respectarea ritualului povestirii se face prin ndepartarea de lumea materiala ( ngad uie-mi sa-mi duc calul la grajd ),servirea vinului ( om bea o ulcica de vin )ca elixir al naratiunii, captatio benevolantiae prin folosirea formulelor de adresare totoda ta politicoase si familiare ( iubiti prietini , domnilor si fratilor )urmate de istoria spusa pe nerasuflate,n crescendo dramatic. Limbajul capitanului este tipic moldovenesc, n stilul cronicarilor ( acum douazeci si cinci de ani ), nsa si cu o tenta litarara( catastihul acelor ani ncepe a se ncurca ) abunda n arhaisme ( civit , tureci coburi ), regionalisme ( scurteica , juruita ), per a apartententa personajului la lumea tipic sadoveniana nfatisata si ntarirea de ca tre scriitor a crezului sau taranul romn a fost principalul meu erou . De factura romantica,povestile care se ncadreaza n aceasta tema pot avea si final tragic daca protagonistii nu au taria de caracter sa se detaseze total de clasa sociala careia i apartin si sa se dedice n exclusivitate unul altuia. n povestirea Fntna dintre plopi , Marga este credinciosa familiei ei,l atrage pe Necul i n capcana, apoi are remuscari, n timp ce el nu tine cont de statutul ei social ns a nici nu si abandoneaza conditia lui, ca atare evadarea ntr-un univers numai al l or nu este posibila, iar ndrazaneala lor este pedepsita dupa gravitatea faptei. Tocmai din aceste conditii, capitanul Isac nu este un erou romantic complet, el are doar cteva caracteristici ale acestui tip, nsa ramane un personaj liniar, un a venturier atins de sensibilitate, insuficient dezvoltat pentru a fi un personaj puternic, impresionant.