Harap Alb

De Ion Creanga

-întâlnirea cu spănul-

Prezența spânului în contextul operei ”Harap Alb”, de Ion Creangă, este

un element important, prezentând astfel o varietate de trăsături caracteristice lui
Harap Alb.

Întâlnirea lui Harap alb cu spânul este reprezentată de aventurarea

protagonistului în codru, care este considerat un labirint silvanic, unde i se oferă
spânului ca slugă, acesta având un statut inferior și apelând la spiritul fricos
pentru a-l manipula pe fiul de crai. În primul dialog este prezentat eunucul care
îi face o ofertă, aceasta fiind respinsă de două ori, urmând ca a treia să fie
acceptată, antagonistul schimbându-și înfățișarea. Protagonistul este incapabil
de a face diferența dintre aparență și esență, nerealizând schimbul de identitate,
astfel fiind realizat legământul dintre stăpân și vasal, care în plan profan este
etern, iar în plan mistic trebuie respectat până la moartea inițiatică. În cea de a
doua întâlnire este prezentat discursul spânului, acesta convingându-l pe Harap
Alb să intre în fântână pentru a face schimb de identități. Apa este bivalentă,
această fiind benefică și malefică, Apa băută fiind considerată moartă.
Coborârea în fântână este asemănătoare coborârii în infern, reprezentând
moartea inițiatică prin apă, și renașterea sub numele de Harap Alb.
 De asemenea, întâlnirea cu spânul a lui Harap Alb reprezintă o inițiere a
fiului de crai, acesta dând dovadă pe parcursul întâlnirii de o varietate de
defecte, cum ar fi mândria adoescentină, încăpățânare, lipsă de empatie, slabă
credință și naivitate. Spânul ocupă rolul de antagonist, obiectivele lui fiind
prezentate în contrast cu încercările lui Harap Alb, acesta preing misiunea de
inițiere a lui Harapt Alb, care trebuie obișnuit să se supună.

În cea de a treia întâlnire raportul este unul de superioriate și inferioritate,

acesta fiind inversat față de cel din prima apariție. De asemenea, este prezentă în
text apariția taurului, care este considerat ca fiind un reprezentant al
minotaurului, acesta simbolizând moartea, acesta constituind o probă inițiatică a
protagonistului.

De asemenea, se remarcă prezența în text a replicilor specifice operei

Amintiri din copilărie, acest aspect reprezentând faptul că Harap Alb poate fi
considerat o dezvoltare în miraculor a lui Nică a lui după plecarea din sat.
Acesta a contectat prin intermediul limbajului operele scriese de el, acelasi
limbaj fiind folosit atât de oamenii de la țară cât și de nobili.

În ciuda vârstei, înpăratul Verde trăiește o petrecere continuă, considerată

”carpe diem”, curtea împăratului fiind considerat un centru mundi. Împăratul
vroia să scape responsabilitatea tronului, acesta considerând că era pre bătrân
pentru a-și putea apăra împărăția, cunstituind astfel un pericol. Harap Alb a fost
ales campinul spânului, iar acesta trebuia să dovedească faptul că este capabil de
a în deplini poruncile acestuia, ceea ce, după codul medieval, însemna că se
lupta în numele lui. Astfel, printre probele la care Harap Alb era supus sunt
prezerve restaurarea verdelui vegetal pentru a revitaliza împărăția, recupererea
bogăției ținutului prin învingerea cerbului, care era considerat animal totemic,
acesta fiind primul gest eroic, preindu-i astfel puterea. Aducerea coroanei
sacerdotale este reprezentată de coarnele sale, instituind astfel opera în plan
religios. În mitologia celtică, cerbul este asociat cu un simbol solar, acesta fiind
prezentat în contrast cu sarpele, care este un simbol al înunericului. Ursul este
considerat un simbol al casei războinice, acesta neputând să fie omorât.
Scăldarea în sângele cerbului poate fi considerat ca fiind un ritual al morții și al
renașterii inițiatice.

Întoarcerea este reprezentată de mitul sirenelor, Harap Alb luptându-se cu

tentațiile specifice lumii comune, pe care le-a refuzat, știind că nu va reuși să își
îndeplinească misiunea dacă va fi tras în jos de nevoile de bază, asemenea
fraților lui, considerați inferiori. Protagonistul dă dovadă de milostenie,
nederanjând nunta furnicilor, acesta înțelegând că este răspunzător pentru viața
oricărei vietăți. Furnicile, alături de alte ființe ale naturii sunt o viziune
microscopică a naturii care făcea parte din împărăția pe care o va conduce.

La apariția lui Harap alb la împăratul Roșu, spânul îl critică pentru lipsa
de putere, acuzândul că nu este capabil de a conduce împărăția, acesta
promițând o schimbare a regatului. În contrast, Harap Alb își amintește
jurământul, adresându-se adecvat spânului.