Corbea haiducul

Balada este opera populară scrisă în versuri de mici dimensiuni prin care
este prezentat un eveniment, mitologic, haiducesc, familial sau pastoral. Acțiunea
este una simplă, concentrată pe un singur plan narativ și un conflict puternic între
Corbea și Vodă Ștefăniță. Fiind o operă populară, balada îndeplinește anumite
trăsături specific numite caractere: oral, anonim, colectiv, tradițional și sincretic.
Balada era în trecut cântată, recitarea ei fiind însoțită de acompaniament muzical.

În opinia mea, opera ”Corbea Haiducul” este o operă populară întrucât

îndeplinește toate condițiile de formă și conținut.

Tema abordată este una specifică baladei-haiducia, iar titlul, cheie de

interpretare pentru receptor, este de tip analitic și are ca rol punerea în evidență a
personajului principal și deopotrivă eponim al operei. Conflictul ce alimentează
acțiunea este unul puternic între haiduc și vodă-personaj în absență.

Un prim argument care dovedește apartenența operei la specia baladă constă

în utilizarea narațiunii ca mod dominant de expunere. Acțiunea este una simplă,

prezentată într-un singur plan narativ în ordine cronologică, respectând momentele

subiectului. În expozițiune, naratorul fixează cadrul spațio-temporal: ”zace în
temniță” și personajele acțiunii: Corbea-personaj principal și Vodă Ștefăniță,
personaj în absență, iar intriga constă în momentul în care Vodă îl arestează pe
haiduc.

Un alt argument care dovedește apartenența operei la specia baladă constă în

prezența personajelor polarizate etic, reprezentând tipologii. De fapt, personajul
principal este o figură excepțională, reprezentativă pentru clasa socială de haiduc.
Modalitățile de caracterizare sunt directe și indirecte.
Caracterizarea directă se face din perspectiva naratorului și a celorlalte personaje.
Din perspectiva naratorului, portretul fizic este absent, personajul având valoare de
simbol. Din punct de vedere moral, Corbea este prezentat ca fiind un model de
vitejie și de curaj: ”Zace-mi Corbea viteazul”. Demnă de remarcat mai est este și

prezența dativului etic, prin care naratorul își arată afecțiune față de personaje:
”Zace- mi Corbea haiducul”. Caracterizarea indirectă se face din perspectiva
faptelor, gesturilor și a acțiunilor, în situația de față fiind absentă. De asemenea,
demnă de remarcat mai este si structura prozodică a operei

specifică baladelor populare: versuri de mici dimensiuni, grupate într-o singură

strofă- astrofice- ritm trohaic, rimă împerecheată combinată cu monorimă și
exploatarea resurselor lexicului popular-utilizarea regionalismelor, a arhaismelor și
a formelor populare- ”peliniță”, ”țurloi”, ”Pentr-un”.

În altă ordine de idei, demnă de remarcat este prezența formulelor fixe specifice, în
situația de față fiind prezente doar cele inițiale: ”Foicică mărăcine” și a
laitmotivelor specifice baladei: motivul foii-laitmotiv și motivul haiducului și
motivul temniței.

Balada este caracterizată de un echilibru între imaginile vizuale și auditive.

Modurile de expunere folosite sunt narațiunea, descrierea și dialogul.

În concluzie, având în vedere prezența personajelor operei, utilizarea unui

limbaj specific, structura operei, prezența unei acțiuni simple, trăsăturile specifice
ale operei, putem afirma că textul-suport ”Corbea Haiducul” este o baladă
populară.