Clasa a VIII-a

Prof. Olaru Maria

BALADA
~aspecte teoretice~

Balada (poplară) este specie a genului epic în versuri aparținând literaturii populare,
creație anonimă, orală, colectivă, sincretică), în care se împletesc și elemente lirice și dramatice
și sunt prezentate întâmplări din trecut, din viața poporului, cu personaje puține, cu caractere
opuse, înzestrate cu însușiri fizice și morale excepționale, cu o acțiune și o intrigă simple.

Caracteristicile operelor populare:

 Caracter oral – creația e transmite prin viu grai, din generație în generație, circulând în
variante;
 Caracter anonim – autor necunoscut;
 Caracter colectiv – mai mulți indivizi au contribuit, de-a lungul timpului, la îmbogățirea
textului cu propria viziune artistică;
 Caracter sincretic – îmbinarea mai multor arte: literatură, muzică, dans etc.

Trăsăturile baladei:
- specie a genului epic;
- text în versuri (structură astrofică, monorimă sau rimă împerecheată, măsură scurtă
și egală, ritm trohaic);
- prezența elementelor lirice și dramatice care se împletesc cu firul epic;
- personaje puține cu caractere opuse (protagonist # antagonist), înzestrate cu însușiri
fizice și morale excepționale;
- o acțiune și o intrigă simple;
- în funcție de subiectul pe care îl tratează, baladele sunt de mai multe tipuri:
 fantastice („Soarele și luna”)
 legendare („Meșterul Manole”)
 eroice (”Constantin Brâncoveanu”)
 haiducești („Toma Alimoș”)
 păstorești („Miorița”)
 familiale („Ghiță Cătănuță”)

În balada populară:
- apar elemente de vocabular popular: expresii populare, regionalisme, diminutive etc.
- se remarcă elemente de oralitate: construcții în vocativ, verbe la modul imperativ,
interjecții, exclamații și interogații, proverbe și zicători, puncte de suspensie, formele
pronominale „-mi” și „-ți” în dativul etic etc.
- în mediul popular, versurile baladei se cântă sau sunt recitate cu acompaniamentul unui
instrument, de aici și denumirea de „cântec bătrânesc”.