Sunteți pe pagina 1din 5

Clasicii- continuare

I.L.Caragiale

- genul dramatic-cuprinde operele literare destinate interpretarii scenice, nu lecturii.

-opera dramatic- impune limite privind amploarea in timp si spatiu

- ideile si sentimentele autorului sunt transmise indirect, prin intermediul personajelor si a actiunii

- opera dramatic se realizeaza in plan texuatl prin dialog, monolog dramatic, indicatii scenice in plan
metatextual.

- are character fictional

- este organizat in acte, scene, tablouri, replici.

- sunt prezente indicatii scenice, de regie, didascaliile

- actiunea se desfasoara in jurul conflictului dramatic- ceea ce presupune posibilitatea unei rezolvari

Comedia

-specie a genului dramatic, in proza sau versuri, care provoaca rasul prin surprinderea moravurilor
sociale, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, avand un final fericit si cu rol
moralizator.

- personajele sunt inferioare in privinta insusirilor morale, a capacitatilor intelectuale sau a statutului
social.

Tipuri de comedie:

- Comedie de situatii
- Comedie de moravuri
- Comedie de caractere

Tipuri de comic:

- Comicul de situatie
- Comicul de caractere
- Comicul de moravuri
- Comicul de limbaj
- Comicul de nume
Argumentarea apartenentei la specia comedie

-aparitia- reprezentata pe scena in 1884

- este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului,
fiind inspirata din farsa electorala din 1883

- este o comedie de moravuri ce satirizeaza defecte omenesti, piesa prezinta aspect din viata politica-
lupta pt putere in contextual alegerilor pt camera, si de familie- relatia Tipatescu si Zoe, a unor
corupti ai politicianismului romanesc.

- textul este structurat in 4 acte, sub forma unor replici intre personaje

- titlul pune in evident contrastul comic dintre aparenta si esenta- pretinsa lupta pt putere politica se
realizeaza prin lupta din culise, avand ca instrument al santajului politic “o scrisoare pierduta”
pretextul dramatic al comediei.

- actiunea e plasata in “capital unui judet de munte, in zilele noastre”, adica la sfarsitul sec al 19-lea,
in perioada campaniei electorale, intr-un interval de trei zile.

- intriga porneste de la pierderea scrisorii intime, compromitatoare pt reprezentantii locali ai


partidului aflat la putere si gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj.

- conflict dramatic principal- confruntarea pt puterea politica a 2 forte opuse, contrastul dintre
esenta si aparenta-ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele

- conflict dramatic secundar- cuplul Farfuridi-Branzovenescu, care se tem de tradarea prefectului.

- este utilizata tehnica amplificarii treptate a conflictului.

- personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica

-Caragiale este un creator de tipuri- tipul incornoratului-Trahanache, tipul donjuanului- Tipatescu,


tipul cochetei si a adulterinei- Zoe, tipul politic si al demagogului-Tipatescu, Catavencu, Farfuridi,
Branzovenescu, Trahanache, Dandanache, tipul cetateanului- cetateanul turmentat, tipul
functionarului- Pristanda, tipul confidentului- Pristanda, Tipatescu,.

- limbajul este principala modalitate de individualizare a personajelor

- prin comicul de limbaj se realizeaza caracterizarea indirect

- sursele comicului sunt diverse si servesc intentia autorului de a satirize defectele omenesti puse in
evident pe fundalul campaniei electorale.

- comicul de moravuri vizeaza viata de familie- triunghiul – si viata politica

- comicul de intentie – atitudinea scriitorului fata de personaje se indentifica prin limbaj

-comicul de situatie- sustine tensiunea dramatica prin intamplari neprevazute

- comicul de character- reliefeaza defectele general- umane


- comicul numelor proprii- se sugereaza dominant de character, originea sau olul personajului in
desfasurarea evenimentelor.

- comicul de limbaj- se realizeaza caracterizarea indirecta si se evidentiaza incultura personajelor.

- prin aceste mijloace piesa provoaca rasul dar totodata atrage aatentia cititorilor in mod critic,
asupra “comediei umane”.

Ion Creanga

- Basmul – a aparut in epica popular si apoi in literature culta- in sec 19, in perioada de
afirmare a esteticii romantic
- Specia a literaturii culte, naratiune ampla, implicand fabulosul, personajele sunt oameni
dar si finite himerice, purtatoare ale unor valori simbolice, binele si raul in diferite ipostaze.
- conflictul dintre bine sir au se incheie de obicei cu Victoria binelui
- eroul este ajutat de finite supranaturale, animale fabuloase, sau obiecte magice
- eroul poate avea trasaturi omenesti dar sip uteri supranaturale
- parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune moment ale subiectului: situatia
initiala de echilibru, intriga, actiunea de restabilire a echilibrului, deznodamantul.
- Basmul cult imita relatia de comunicare de tip oral din basmul popular, ceea ce confera
oralitate stilului.

Trasaturile basmului cult:

- Clisee compozitionale-formulele tipice


- Motive narrative diverse- clatoria, lupta, Victoria eroului, probele depasite, mascarea si
pedepsirea raufacatorului, casatoria, rasplata eoului
- Reperele temporal sunt vagi
- Imbinarea naratiunii cu dialogul si descrierea
- Cifre magice, simbolice
- Obiecte miraculoase
- Intrepatrunderea planului real cu cel fabulous

Apartenenta la basm

-definitie basm cult

- naratiune la pers a III-a , narrator omniscient, dar nu obiectiv, deoarece intervine adesea prin
comentarii sau reflectii

- imbina naratiunea cu dialogul si descrierea


- tema este triumful binelui asupra raului

- motive narrative: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile,


demascarea raufacatorului, pedeapsa, casatoria.

-actiunea se desfasoara linear, succesiunea secventelor narrative este redata prin inlantuire.

- sunt prezente cliseele compozitionale-formulele tipice

- povestirea pe momentele subiectului.

- povestirea este insotita de reflectiile si comentariile naratorului

- registrele stilistice popular, oral si regional confera originalitate limbajului, care difera de al
naratorului popula prin modul de exprimare.

Concluzia: povestea lui harap alb este un basm cult avand ca particularitati: reflectarea
conceptiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor,
umorul si specificul limbajului. Insa ca si basmul popular pune in evidenta idealul de dreptate,
de adevar si de cinste.

Romanul traditional- Doric- trasaturi ( Nicolae Manolescu- Arca lui Noe)

- Omniscienta si obiectivitatea naratorului- naratiunea la persoana a III-a , focalizare zero


- Unicitatea perspective
- Preferinta pentru tipuri, caractere, arhetipuri

Incadrarea pe scriitori
- Realism psihologic- Moara cu noroc- Slavici- epoca marilor clasici
- Realism obiectiv- Ion de Liviu Rebreanu- perioada interbelica
- Realism subiectiv- Ultima noapte de dragoste – Camil Petrescu-perioada interbelica
- Realism classic si balzacian- Enigma Otiliei- George Calinescu- perioada interbelica
- Realism psihologic – Morometii- Marin Preda- perioada postbelica- neomodernismul

Simbolismul- trasaturi – pagina 179 in cartea cu eseul


Modernismul – trasaturi- pagina 185, 187

George Bacovia- ai ca subiecte demonstrarea apartenentei la modernism si e luata poezia


Plumb la pagina 199; si alt subiect e depre prezentarea trasaturilor simboliste si e
prezentata poezia Lacustra la pagina 202.

Tudor Arghezi- modernism-pagina 205

Lucian blaga- modernism- pagina 221

Ion Barbu- modernism –pagina 233


Romanul modern- ionicul-Nicolae Manolescu- arca lui noe
Trasaturi
- Anularea omniscientei, focalizare interna, naratiunea la persoana I,
- Multiplicarea si relativizarea perspective narrative
- Personajul- urmareste mai putin sa se integreze in lume
Aici intra Camil petrescu- Ultima noapte- roman psihologic- pagina 251

Romanul realist de tip obiectiv- Ion de Liviu rebreanu- pagina 300

Trasaturi
- Narrator obiectiv, impersonal, omniscient, omniprezeny
- Focalizare zero, viziune “dindarat”
- Naratiune la pers a III-a
- Specificul relatiei narrator- personaj

Romanul realist balzacian – Enigma Otiliei- George Calinescu- pagina 315

S-ar putea să vă placă și