BASMUL Basmul cult Dnil Prepeleac de Ion Creang

Definiia basmului. Scurt istoric Termenul de basm provine din vechea slav (basn = nscocire, scornire) i definete o specie a epicii populare (de regul, n proz) i culte, cu larg rspndire, n care se nareaz ntmplri fabuloase ale unor personaje imaginare (fei frumoi, zne, animale nzdrvane, etc), aflate n lupt cu forele nefaste ale naturii sau ale societii (simbolizate prin balauri, zmei, vrjitoare, etc), pe care ajung s le biruiasc n cele din urm. n viziunea lui G. Clinescu, basmul este o Gndire a vieii, n moduri fabuloase. n mediile populare, basmul a nsemnat o form de amuzament i de manifestare a imaginaiei. Datnd din cele mai vechi timpuri, aceast specie literar este ntlnit n folclorul diverselor popoare, ilustrnd plcerea de a povesti. Transmise pe cale oral secole de-a rndul, basmele au nceput s fie consemnate n scris, pe la sfritul secolului al XVII-lea. Exemple de poveti din folclorul universal: povetile din O mie i una de nopi, coleciile de poveti ale frailor Grimm sau ale lui H.C. Andersen. La noi, primele basme consemnate n scris dateaz din sec. al XVIII-lea , dar o colecie de basme a fost publicat abia n 1860 (Poveti culese i corese de E.B. Stnescu Ardanul). Alte culegeri de basme populare: Petre Ispirescu (Legendele i basmele romnilor), I. Pop Reteganul (Poveti ardeleneti), Al Vasiliu (Poveti i legende), Ov. Brlea (Antologie de proz popular epic). Unii dintre realizatorii acestor culegeri prelucreaz textele culese (P. Ispirescu), n vreme ce alii le consemneaz fr a interveni asupra textului respectiv (Ov. Brlea). Printre scriitorii romni, preocupai de aceast specie literar, se numr i I. Creang, M. Eminescu, I. Slavici, M. Sadoveanu, etc.

Caracteristici ale basmului - ntmplri sau personaje fabuloase ce poart valori simbolice, fore supranaturale (ex. animale cu comportament omenesc, zne, zmei, cpcuni, draci, etc.) - eroii se grupeaz n dou categorii, dup cum se afl n slujba binelui sau a rului personaje pozitive i personaje negative (protagoniti i antagoniti) - binele i rul apar n diverse ipostaze: frumosul i urtul, harnicul i leneul, isteul i prostul, etc. - basmul se ncheie, de obicei, prin victoria forelor pozitive asupra celor negative final optimist ce corespunde mentalitii oamenilor din popor i nevoii acestora de a vedea n eroii lor nite nvingtori care pot deveni modele. - caracterul moralizator. - formule tipice: iniiale, mediane, finale (= cliee, compoziii) - locul i timpul aciunii nu sunt precizate cu exactitate, sugernd caracterul universal valabil al ntmplrilor i al personajelor. - existena unor planuri / trmuri opuse: real i fabulos. - momentele subiectului sunt ordonate astfel: o situaie iniial de echilibru, un eveniment ce destram acest echilibru, o aciune eroic reparatorie, refacerea echilibrului i rsplata eroului. - aciuni tipice: absena, interdicia, nclcarea, vicleugul, iscodirea etc. (manual pag. 16). - eroul (protagonistul) este ajutat adesea de obiecte magice, de fiine supranaturale, de animale fabuloase sau de formule magice n confruntarea cu un adversar (antagonistul). - existena unor cifre magice (simbolice) - prezena unor motive specifice: cltoria / drumul iniiatic, motivul probelor iniiatice. Particulariti ale basmului cult - autor individual (n cazul basmului popular autorul este anonim i colectiv) - forma scris (basmul popular s-a transmis n form oral). - personaje complexe cu caliti i defecte (n basmul popular personajele sunt fie pozitive, fie negative). - mbinarea naraiunii cu dialogul i descrierea, epicul fiind chiar estompat prin folosirea abundent a dialogului.

- umorul, viziunea despre lume exprimat n basmul lui Creang dezvluie o perspectiv umoristic: situaiile sau personajele sunt privite cu mult bunvoin i cu gndul c n orice ru exist i o parte bun. - stilul, dei conine diverse mijloace ale oralitii, este, dup cum remarc G. Clinescu, rezultatul unui rafinat talent de povestitor. Personajele din basmul lui Creang se exprim i se comport ca nite rani din Humuleti. - umanizarea fantasticului. De pild, dracilor din Dnil Prepeleac, simboluri ale rului, autorul le mprumut unele trsturi umane: se vicresc atunci cnd sunt lovii de Dnil cu un retevei sau chinuii de copiii acestuia cu blestemele printeti; au unele valori la care in cu sfinenie, cum ar fi, de exemplu, buzduganul, o motenire pe care doresc s o pstreze cu orice pre, sunt organizai ierarhic, fiind condui de Scaraoschi, de ale crui ordine ascult cu toii; prezint unele slbiciuni, cci se dovedesc a fi mai proti dect Dnil, devenind victimele isteimii dobndite de erou (poate de aceea, dracii prezeni n acest basm sunt mai mult simpatici dect fioroi). - individualizarea i particularizarea situailor i a personajelor (n basmul popular personajele sunt abstractizate). n basmul cult personajele primesc adesea nume sau porecle ce ne amintesc de lumea real. - n Dnil Prepeleac eroul nu este un tnr, ci un ran nsurat, cu nevast i copii. - n Dnil Prepeleac sunt nfiate nite situaii tipice de via ce amintesc de lumea real a satului: bogia i srcia, relaiile dintre frai, negustoria (drumul ctre trg). Caracteristicile limbajului la Creang Vocabularul specific. Majoritatea cuvintelor sunt de factur popular (regionalisme, fonetisme moldoveneti; lipsesc aproape complet neologismele). Limbajul afectiv este marcat de prezena interjeciilor, a exclamaiilor, a dativului etic, etc. Creang nu povestete rece, indiferent, ci se implic, particip sufletete. Economia de mijloace artistice. Scrisul lui Creang este lipsit de metafore, srac n figuri de stil. Cel mai adesea este ntlnit la el comparaia. Oralitatea stilului

Particulariti ale basmului cult n Dnil Prepeleac de I. Creang Basmul (termen ce provine din vechea slava - ,,basmi = nascocire, scornire) defineste o specie a epicii populare sau culte, in care se nareaza intamplari fabuloase ale unor personaje imaginare aflate in lupta cu fortele nefaste ale naturii sau ale societatii, pe care ajung sa le biruiasca in cele din urma. Aceasta specie literara s-a nascut in mediile populare, reprezentand o forma de amuzament si de manifestare a imaginatiei. Datand din cele mai vechi timpuri, basmul este intalnit in folclorul diverselor popoare, ilustrand placereea de a povesti. In viziunea lui G. Calinescu, basmul este o ,,gandire a vietii, in moduri fabuloase. Printre culegerile de basme populare din literatura noastra se numara: ,,Legendele si basmele romanilor (Petre Ispirescu), ,,Povesti ardelenesti (I.Pop Reteganul), ,,Povesti si legende (Al.Vasiliu), ,,Antologie de proza populara epica (Ov.Barlea) etc. Dintre scriitorii romani interesati de aceasta specie literara pot fi amintiti I.Creanga, M.Eminescu, I.Slavici, M.Sadoveanu etc. ,,Danila Prepeleac scriere ce ii apartine lui Ion Creanga, este un basm cult, prezentand atat asemanari cu basmul popular cat si deosebiri, elemente ce il particularizeaza. Printre caracteristicile comune celor doua tipuri de basm se numara: prezenta unor personaje fabuloase (dracii), simboluri ale raului, ce poseda trasaturi supranaturale (chiuie de se cutremura pamantul, arunca buzdganul pana la cer si acesta se intoarce dupa trei zile si trei nopti, blesteama de-i plezneste lui Danila un ochi in cap etc.); ,,binele si ,,raul cunosc mai multe ipostaze [ harnicul ( fratele) si (lenesul Danila); prostul ( Danila in prima parte a basmului) si istetul ( Danila in a doua parte a basmului)]; finalul optimist (Danila iese invingator din confruntarea cu dracii, recompensa primita, sacul cu bani, asigurandu-i o viata linistita, alaturi de familie, pana la adanci batraneti); caracterul moralizator ( din basmul lui Creanga pot fi desprinse o serie de invataminte: cand iti intemeiezi o familie trebuie sa fii responsabil, din experientele negative trebuie sa inveti si sa nu mai repeti greselile, credinta in Dumnezeu poate fi salvatoare etc.); prezenta cifrei magice (de trei ori este inconjurat iazul in prima proba, buzduganul revine pe pamant dupa trei zile si trei nopti); existenta a doua planuri (planul fabulos, reprezentat de iazul in care salasluiesc dracii, este inserat in cel real, reprezentat de sat); prezenta unor motive literare specifice (motivul drumului initiatic, al probelor initiatice, al trocului, al prostiei omenesti). Ca si basmul popular, basmul cult ,,Danila Prepeleac este construit dupa un scenariu epic relativ simplu: traiau odata intr-un sat doi frati, unul ,,harnic, grijuliu si chiabur, celalalt ,, sarac () nechitit la minte si nechibzuit la trebi; intervine un eveniment care perturba echilibrul
4

(drumul catre targ cand Danila face o serie de schimburi paguboase, realizand in final ca ,, dintr-o pareche de boi de-a mai mare dragul sa te uiti la ei am ramas cu o punga goala), are loc si o actiune eroica reparatorie (probele pe care le castiga Danila in confruntarea cu dracii, apeland la viclesug sau la ajutoare: inconjurul iazului, intrecerea in fuga, in tranta, in chiuit, in aruncatul buzduganului, in blestemat) dupa care, eroul este recompensat (Danila castiga un sac cu bani). Basmul cult ,, Danila Prepeleac prezinta insa si o serie de caracteristici ce il deosebesc de basmul popular printre care amintim: autorul cunoscut si individual, forma scrisa in care s-a transmis, imbinarea modurilor de expunere, nota de realism, umanizarea fantasticului, umorul, stilul caracterizat in primul rand printr-o puternica nota de oralitate, particularizarea si individualizarea situatiilor si a personajelor, infatisarea unor situatii tipice de viata, complexitatea eroului etc. Asadar, un prim aspect ce particularizeaza basmul cult, deosebindu-l de cel popular ar fi autorul cunoscut si individual. ,,Danila Prepeleac este creatia genialului povestitor Ion Creanga, cel care se impune in literatura romana prin extraordinara forta de a nara si prin maiestria dialogurilor, fiind considerat urmasul lui Ion Neculce, cronicarul moldovean si al lui Anton Pann (cel care a scris ,,Povestea vorbei. Afirmatia lui Garabet Ibraileanu - ,, Basmul, povestirea valoreaza cat valoreaza talentului celui care le povesteste- se justifica, putem spune, in cazul scriitorului humulestean. ,,Danila Prepeleac este publicat la 1 martie 1876 in revista ,,Convorbiri literare, o publicatie a societatii iesene ,,Junimea, in care Creanga a fost introdus de prietenul sau, Mihai Eminescu. Prin urmare, basmul cult este consemnat in scris, in vreme ce basmul popular se transmite pe cale orala, in literatura noastra fiind alcatuite primele culegeri de basme populare abia in secolul al XVIII-lea. In ceea ce priveste formula introductiva- ,,Erau odata intr-un sat doi fratiobservam ca timpul actiunii nu este precizat, ca si in basmul popular, dar spatiul este plasat in plan apropiat. Autorul ne introduce in lumea satului arhaic populata cu personaje ce se comporta si vorbesc mai ales, aidoma taranilor din Humulesti. Scriitorul imagineaza asadar o realitate asemanatoare cu cea a satului in care s-a nascut si s-a initiat un alt personaj de-al sau, Nica al lui Stefan a Petrei, ipostaza propriei personalitati. Prepeleac ne aminteste de Nica, ambii eroi fiind surprinsi in procesul lor de maturizare. Ca si personajul din basm si Nica da uneori dovada de naivitate si iresponsabilitate (de pilda atunci cand fuge la scaldat neglijand gospodaria), dar se va maturiza dupa parcurgerea unor experiente intiatice, cum ar fi scoala. Cumnata lui Danila isi are si ea un corespondent in lumea ,,amintirilor, in persoana matusii Marioara, o femeie zgarcita si haina. Asadar, critica literara a observat si realismul basmelor lui Creanga, o particularitate ce se regaseste si in ,,Danila Prepeleac, deosebindu-l de basmul popular.

Criticul Garabet Ibraileanu observa ca ,,povestile lui Creanga sunt bucati rupte din viata poporului moldovenesc. Scriitorul zugraveste lumea reala pe care a cunoscut-o, miraculosul fiind secundar. Sunt infatisate situatii tipice de viata, aspecte ce amintesc de lumea reala: relatiile dintre frati, bogatia si saracia, negustoria (drumul spre targ). Observam, de asemenea, ca si finalul basmului (,,Iara Danila Prepeleac () a mancat si a baut si s-a desfatat pana la adanci batranete, vazandu-si pe fiii fiilor sai imprejurul mesei sale.) se deosebeste de cel al basmului popular prin lipsa prozei ritmate care plasa actiunea in fabulos. O alta particularitate a basmului cult, pe care o intalnim si in ,,Danila Prepeleac ar fi imbinarea modurilor de expunere (naratiune, descriere si dialog), epicul fiind chiar estompat prin folosirea abundenta a dialogului. In basmul popular predominand naratiunea. Stilul, desi contine diverse mijloace ale oralitatii este, dupa cum remarca G.Calinescu, rezultatul uni rafinat talent de povestitor. Limbajul din basmul ,, Danila Prepeleac se caracterizeaza printr-un vocabular specific, ce cuprinde cuvinte din registrul popular (regionalisme, fonetisme moldovenesti), excluzand neologismele. Creanga nu povesteste rece, indiferent, ci se implica, participa sufleteste, folosind un limbaj afectiv, marcat prin interjectii, exclamatii (,,In sfarsit, dur la deal, dur la vale, unul mai da, altul mai lasa, si Prepeleac marita capra !). Se remarca si economia de mijloace artistice, basmul lui Creanga fiind sarac in figuri de stil, intalnindu-se uneori repetitia (,,Da, da-mi-l, da-mi-l!) sau enumeratia (,,Dar plug, grapa, teleaga, sanie, car, tanjala). Autorul lasa impresia zicerii, oralitatea fiind generata de utilizarea dialogului, adresarea directa, prezenta vocativelor (,,Stai, prietene), interjectii onomatopeice (,,Hodorog! Incolo hodorog! pe dincolo, ,,ga, ga, ga, ga!, ,,hustiuliuc! etc.), exclamatii si interogatii, ziceri tipice, proverbe (,,Frate, frate, dar pita-i cu bani, barbate, ,,Da-ti, popa pintenii si bate iapa cu calcaiele. etc.), sintaxa etc. Tudor Vianu remarca la Creanga oralitatea artei: ,,Creanga restituie povestirea functiunii ei estetice primitive, care este de a se adresa nu unor cititori, ci unui auditor.. Criticul il aseamana pe scriitorul moldovean cu Francois Rabelais ,,nu numai prin fabulatia enorma () nu numai prin humorul abundent, dar si prin oralitatea stilului.. La randul sau, G.Calinescu observa insusirile de comediograf ale autorului si inrudirea artei sale cu cea a lui Caragiale: ,,Amandoi caracterizeaza dialogic si au un umor verbal pe care il comunica personajelor. Amandoi pun in gura eroilor vocabulare originale - unul taranesc, altul orasenesc semidoct.. O alta particularitate a basmului cult este umorul. Viziunea despre lume exprimata in ,, Danila Prepeleac dezvalui o perspectiva umoristica: situatiile sau personajele sunt privite cu multa bunavointa si cu gandul ca in orice rau exista si o
6

parte buna, optimism ce caracterizeaza si conceptia de viata a oamenilor simpli. Spre deosebire de Caragiale, Creanga nu isi satirizeaza personajele, ci doar se amuza uneori pe seama lor, ironizand subtil. O sursa a umorului in ,, Danila Prepeleac este chiar numele eroului ce are doua semnificatii: una profana (numele propriu, Danila, ce aminteste de Nila a lui Ilie Moromete, si el o intrupare a prostiei omenesti) si alta simbolica (porecla Prepeleac, data de sateni, ce sugereaza trasaturi morale ale protagonistului: lene, nepricepere, lipsa de initiativa). Umorul este generat si de diversele situatii in care sunt surprinse personajele: drumul initiatic parcurs de Danila, cand face acele trocuri dezavantajoase, crezand, la inceput, ca el este pacalitorul; scena din padure cand trage carul cu boi in dreptul unui copac, pentru a-si usura munca si se alege cu o paguba; probele initiatice, secventa in care dracii sunt de data aceasta cei care starnesc rasul si intruchipeaza prostia. O alta sursa a umorului este limbajul (,,un burduf de bivol plin cu bani ca sa-l deie pusnicului Danila, ca sa-l poata matura de-acolo, ,,sa te carabanesti de-aici- exprimari poznase etc). Asistam in ,,Danila Prepeleac la o umanizare a fantasticului, o alta caracteristica proprie a basmului cult. Dracilor, fapturi fauloase, simboluri ale raului, autorul le imprumuta unele trasaturi umane: se vaicaresc atunci cand sunt loviti de Danila cu un retevei sau chinuiti de copiii acestuia cu blestemele parintesti; au unele valori la care tin cu sfiintenie, cum ar fi, de exemplu, buzduganul, o mostenire pe care doresc sa o pastreze cu orice pret; sunt organizati ierarhic, fiind condusi de Scaraoschi de ale carui ordine asculta cu totii. Desi sunt inzestrati cu puteri supranaturale, prezinta unele slabiciuni caci se dovedesc a fi mai prosti decat Danila, devenind victimele istetimii dobandite de erou. Naratorul omnicient si omniprezent noteaza: ,,Pana acum toti radeau de Prepeleac, dar acum a ajuns sa rada si el de dracul. Dracii din basmul lui Creanga sunt mai mult simpatici decat fiorosi, starnind chiar compasiunea. Ei au rolul pe care il are si Spanul din ,, Poveste lui Harap Alb , acela de a-i revela eroului calitatile (curaj, istetime, perseverenta etc.) si de a ajuta la initierea si la maturizarea lui. Asa cum observa si Garabet Ibraileanu, creatiilor fabuloase, cum sunt dracii, Creanga ,,le imprumuta o viata curat omeneasca, si anume taraneasca; ii amesteca cu desavarsire in mediul de toate zilele din Humulesti si ii trateaza pe un picior de perfecta egalitate.. Complexitatea eroului este si ea o particularitate a basmului cult, in cel popular personajele fiind fie pozitive, fie negative. Danila este creionat in lumini si umbre, prezentand atat calitati (istetime, curaj, ambitie, viclenie - in a doua parte a basmului) cat si defecte (lene, nepricepere, lipsa de initiativa, naivitate in prima parte a basmului). Prepeleac este prost printre oameni si destept printre draci. Spre deosebire de eroul din basmul popular, personajul lui Creanga nu este un tanar, ci un barbat casatorit, cu nevasta si multi copii, iar procesul sau de
7

maturizare are loc dupa ce isi intemeiaza o familie. Eroul, mobil, este ajutat sa se maturizeze de experientele nefericite pe care le traieste (schimburile dezavantajoase), de incercarile la care este supus (probele initiatice) si poate cel mai mult de credinta in Dumnezeu, caci mintea lui Danila se lumineaza abia atunci cand ia decizia de a construi o manastire. Spre deosebire de protagonistul basmului popular, Prepeleac nu sufera o metamorfozare in plan fizic, ci in plan spiritual (daca la inceputul basmului intruchipa prostia omeneasca, in final dobandeste istetime si iese invingator. Daca in basmul popular eroul lupta adesea pentru o imparatie sau pentru o tanara frumoasa, Danila intra in conflict cu dracii, se intrece cu ei pentru un sac cu bani. Recompensa aminteste de zicala populara ,,Banu-i ochiul dracului. In basmul popular, protagonistul este acela care hotaraste, in general, plecarea la drum, in vreme ce in ,,Danila Prepeleac, calatoria initiatica nu este o decizie personala a eroului, ci este sugerata de fratele cel mare, al acestuia. Poate de aceea si este sortita esecului, Danila actionand fara prea multa convingere si tragere de inima. In basmul popular animalele sunt insufletite, avand darul vorbirii sau puteri supraumane, pe cand in basmul lui Creanga, ursul si iepurele nu demonstreaza forte iesite din comun (caci se stie ca iepurele este neintrecut la fuga, iar ursul la tranta). O alta particularitate a basmului cult, intalnita in ,, Danila Prepeleac este individualizarea si particularizarea situatiilor si a personajelor. In basmul popular personajele sunt abstractizate (Fat-Frumos, Frumoasa etc.), in timp ce in textul lui Creanga, protagonistul primeste un nume si o porecla ce amintesc de lumea reala, individualizandu-se si prin comportament ori limbaj. In concluzie, ,,Danila Prepeleac este un basm cult, prezentand o serie de particularitati ce il deosebesc de basmul popular, dar si unele asemanari cu acesta.

Dnil Prepeleac - caracterizarea personajului Basmul, nascut in mediile populare si datand inca din cele mai vechi timpuri, este o specie a epicii populare sau culte, in care se nareaza intamplari fabuloase ale unor personaje imaginare, aflate in lupta cu fortele nefaste ale naturii sau ale societatii, pe care ajung sa le biruiasca in cele din urma. Basmul cult ,,Danila Prepeleac este publicat in 1876 in revista ,,Convorbiri literare, o publicatie a societatii iesene ,,Junimea in care Creanga a fost introdus

de prietenul sau, Mihai Eminescu. Printre alti scriitori romani preocupati de aceasta specie literara, se numara Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu. Basmul este construit pe tema prostiei omenesti, urmarindu-se si lupta dintre bine si rau. Printre motivele literare intalnite in ,,Danila Prepeleac amintim: motivul drumului initiatic, motivul trocului, motivul probelor initiatice. Evenimentele sunt prezentate din perspectiva unui narator omniscient si omniprezent, relatarea facandu-se la persoana a III-a, iar focalizarea fiind ,,zero (perspectiva narativa ,,din spate/,,dindarat). De asemenea, evenimentele se desfasoara in ordine cronologica, prin inlantuirea secventelor narative. Danila Prepeleac este protagonistul, personajul principal, care da si titlul basmului (personaj eponim). Eroul este cel care face legatura intre planul real (satul) si cel fabulos (iazul), caci in a doua parte a basmului va intra in contact cu dracii, simboluri ale raului prin definitie, umanizati insa, in scrierea lui Creanga. Danila Prepeleac este un personaj mai complex decat eroul din basmul popular: este surprins in mai multe ipostaze (prostul in prima parte a basmului si istetul in partea a doua), prezentand atat defecte cat si calitati. Scenariul epic este unul simplu caracteristic basmului: in incipit se prezinta statutul eroului, are loc un eveniment ce perturba echilibrul (schimburile paguboase pe care le face Danila pe drumul spre targ), urmeaza o actiune eroica reparatorie (probele castigate de catre protagonist in confruntarea cu dracii) ce reface echilibrul, aducand rasplata eroului (sacul cu bani). Incipitul basmului ne introduce intr-un timp nedeterminat (actiunea se desfasoara ,, odata) si intr-un spatiu plasat intr-un plan mai apropiat decat in basmul popular. Cititorul este introdus in satul arhaic, populat cu personaje ce se comporta si vorbesc mai ales, asemenea taranilor din Humulesti. Se remarca nota de realism ce caracterizeaza basmul lui Creanga. In acest sens, criticul Garabet Ibraileanu observa ca ,,povestile lui Creanga sunt bucati rupte din viata poporului moldovenesc. Sunt infatisate situatii tipice de viata ce intaresc nota de realism: relatiile dintre frati, bogatia si saracia, negustoria. In incipitul basmului, Danila Prepeleac este prezentat in antiteza cu fratele sau, tocmai pentru a-i fi scoase in evidenta defectele ce-l caracterizeaza in prima parte a scrierii: naivitate, nepricepere, iresponsabilitate, lipsa de initiativa, lipsa de personalitate. Spre deosebire de eroul din basmul popular, Danila Prepeleac este un taran insurat, cu nevasta si multi copii, si nu un tanar. Procesul de maturizare al protagonistului va avea loc, asadar, dupa ce acesta isi intemeiaza o familie. Initial, se dovedeste iresponsabil caci nu reuseste sa asigure familiei un trai linistit, apeland adesea la ajutorul fratelui instarit. Numele personajului este semnificativ, porecla pe care i-o atribuisera satenii (prepeleacul fiind singurul obiect facut de Danila cu mana lui) sugerand trasaturi
9

de caracter ale eroului: lenea, delasarea. Consecinta acestor defecte este saracia in care traieste Danila si familia lui. Insusi naratorul omniscient si omniprezent il caracterizeaza direct, ca fiind ,,nechibzuit la trebi. Intr-o prima faza, Prepeleac, asemenea lui Pacala, intruchipeaza prostia omeneasca, fiind ,,nechitit la minte dupa cum marturiseste naratorul, ,,mare natarau dupa spusele fratelui sau. Naivitatea personajului reiese din schimburile dezavantajoase pe care le face pe drumul catre targ, crezand tot timpul ca el este pacalitorul cand, de fapt, era cel pacalit: schimba boii pe un car, carul pe o capra, capra pe un gansac, iar gansacul pe o punga goala. Abia la sfarsitul acestei experiente nefericite, Danila realizeaza ca a gresit (,, Dintr-o pareche de boi de-a mai mare dragul sa te uiti la ei am ramas cu o punga goala (), dar parca dracul mi-a luat mintile.). Primeste o lectie de viata ce va ajuta la maturizarea sa (,,de-acum am prins eu la minte exclama personajul). Dupa fiecare schimb dezavantajos, Prepeleac nu se descurajeaza, ci isi pastreaza optimismul, o trasatura a omului din popor. O alta dovada a naivitatii si comoditatii lui Danila o reprezinta secventa din padure, cand eroul trage carul cu boi in dreptul unui copac pe care urmeaza sa il taie, distrugand in felul acesta, bunurile fratelui. Acest moment ne aminteste de un alt personaj ce intruchipeaza naivitatea, Nila din romanul ,,Morometii al lui Marin Preda. Este evidenta si asemanarea dintre numele celor doi eroi. Lipsa de personalitate, de initiativa a protagonistului este demonstrata de faptul ca mai mereu pune in aplicare niste idei care sunt sugerate de fratele sau. Ideea de a merge la targ pentru a-si vinde boii (ca sa cumpere un car si niste boi mai mici) nu-i apartine si poate tocmai de aceea demersul este sortit esecului. O alta idee pe care fratele i-o sugereaza, mai in gluma, mai in serios aceea de a se calugari se dovedeste salvatoare pentru Danila Prepeleac. Cand eroul hotaraste sa inalte o manastire, in padure, langa un helesteu, procedeaza pentru prima data asa cum se cuvine, de parca Dumnezeu i-ar fi luminat mintea pentru gandul cel bun: se gandeste sa ciopleasca mai intai o cruce, asa cum era traditia. In cea de-a doua parte a basmului, protagonistul va demonstra o serie de calitati: istetime, curaj, inventivitate, ambitie. Toate aceste trasaturi de caracter sunt evidentiate in timpul probelor initiatice la care il supun dracii pentru a-i oferi sacul cu bani. Personaje fabuloase, inzestrate cu puteri supranaturale, dracii au rolul pe care il are si spanul din ,,Poveste lui Harap Alb, acela de a-i revela eroului calitatile si de a ajuta la initierea si la maturizarea lui prin incercarile la care il supun: inconjuratul iazului cu iapa in spate, fuga, tranta, aruncatul buzduganului, chiuitul, blestematul. Spre deosebire de eroul din basmul popular, protagonistul basmului cult iese invingator din confruntarile cu dracii datorita unor calitati de ordin moral,
10

caracteristice omului obisnuit si nu datorita unor insusiri supraumane. Danila invinge prin forta mintii si nu prin forta fizica, sufera o metamorfozare in plan spiritual si nu in plan fizic. Eroul este, asadar, unul mobil. In relatiile cu oamenii, Danila se dovedeste a fi un naiv. Asa cum am vazut, pe drumul de la sat spre targ, intra in relatie cu mai multi tarani, dovedind ca nu este un bun negustor, ca nu are simtul afacerilor. In schimb, pe draci ii pacaleste de fiecare data, transformandu-i in victime, prin istetimea pe care o dobandise. Asadar, Danila este prost printre oameni si destept printre draci, asa cum noteaza si naratorul: ,,Pana acum toti radeau de Prepeleac, dar acum a ajuns sa rada si el de dracul.. In partea a doua a basmului, eroul manifesta preocupare fata de familie, luptand sa obtina sacul cu bani si pentru a-i ajuta pe ai sai, asa cum sugereaza finalul basmului: ,,Si scapand deasupra nevoiei a mancat si a baut si s-a desfatat pana la adanci batranete, vazandu-si pe fiii fiilor sai imprejurul mesei sale.. Spre deosebire de eroul din basmul popular, care adesea castiga o imparatie sau mana unei tinere frumoase, Danila obtine un sac cu bani, rasplata ce aminteste de zicala populara: ,,Banu-i ochiul dracului.. In confruntarea cu dracii, protagonistul este ajutat de animale, insa spre deosebire de cele din basmul popular, care sunt insufletite, avand darul vorbirii sau puteri fabuloase, iepurele si ursul nu demonstreaza insusiri iesite din comun (se stie ca iepurele este neintrecut in fuga, iar ursul in tranta). Spre deosebire de personajele din basmele populare, care sunt abstractizate (Fat-Frumos, Frumoasa etc.) eroul lui Creanga se individualizeaza prin nume, dar si prin comportament si limbaj. Prepeleac se comporta si vorbeste asemenea unui taran din Humulesti. Intalnim in limbajul sau cuvinte si expresii din registrul popular, fonetisme moldovenesti, regionalisme (,,sa facem treampa, ,,nu suguiesc, ,,bine l-am boit, ,,Taci ca-i cu buche; l-am potcovit bine!, ,,stai etc.), ziceri tipice, proverbe (,,Ia, acu-i acu, ,,tot bogatul minte os si tanarul frumos) etc. In general limbajul din scrierile lui Creanga se caracterizeaza printr-un vocabular specific, limbaj afectiv, economie de mijloace artistice, oralitate. Stilul este o particularitate a basmului cult ,,Danila Prepeleac; desi prezinta o serie de mijloace ale oralitatii este, dupa cum observa G.Calinescu rezultatul unui rafinat talent de povestitor. O alta particularitate a basmului cult este umorul. Danila este surprins in mai multe situatii care starnesc rasul (schimburile paguboase, secventa din padure, cand doboara copacul peste car si boi). Spre deosebire insa de Caragiale, Creanga nu isi satirizeaza personajul, ci doar se amuza pe seama lui, ironizand subtil. Danila Prepeleac este caracterizat direct (de catre narator sau de catre fratele sau), dar si indirect (prin limbaj, comportament, actiuni, evolutia pe parcursul

11

desfasurarii actiunii, relatia cu celelalte personaje, nume etc.), intalnim si monologul interior. Basmul poate fi considerat un bildungsroman deoarece se urmareste formarea eroului, initierea si maturizarea acestuia.

Afirmaii critice Povetile i snoavele, care numai prin dimensiunile lor se deosebesc unele de altele, partea cea mai mare din opera lui Creang adic, nu fac nimic alta dect s ni dea, fr nici o amestecare de tendini strine i de neologisme ca vocabular i sintax, adevratul spirit al poporului, de la care a nvat meteugul lui de scriitor i care a pus pe temperamentul acesta vioi i puternic pecetea lui netears [.] Creang e rezumatul chipului de a fi al ranului romn moldovean n special din a doua jumtate a veacului al XIX-lea [.] Humorist nscut, el a vzut lucrurile prin partea lor comic, le-a privit supt unghiul ridicolului, i temperamentul lui propriu se reflect n oper. [.] Scutit de orice influen strin, el a pstrat neatins limba i gndirea romneasc, i de aceea nici o alt figur mai original n simplitatea ei viguroas nu se ntlnete n literatura noastr modern. i, dac e regretabil, pe de o parte, c n-a cunoscut izvoarele frumuseii estetice a Apusului, pe de alt parte, tocmai acestei izolri a lui trebuie s-i atribuim caracterul original al operei sale (Nicolae Iorga). Creang este un reprezentant perfect al sufletului romnesc ntre popoare, al sufletului moldovenesc ntre romni, al sufletului rnesc ntre moldoveni, al sufletului omului de munte ntre ranii moldoveni. [.] Basmul, povestea, valoreaz ct valoreaz talentul celui care povestete. i Creang a avut un aa de mare talent, nct n toate povetile sale oamenii triesc cu o individualitate i cu o putere de via extraordinar. S nu ne nelm: Povetile lui Creang sunt buci rupte din viaa poporului moldovenesc. Soacra i nurorile ei, Stan Pitul, badea Ipate etc. sunt oameni vii, rani din Humuleti, rani din plasa muntelui din judeul Neam. i vestiii nzdrvani: Ochil, Flmnzil Psri Li Lungil i Geril i Setil, sunt flci ugubei i ai dracului, ca i dasclii Mogorogea, Trsnea, i ceilali din Amintiri, numai sunt tratai epic. i chiar capra cu iezii ei nu-s dect megiei ai feciorului lui tefan al Petrei, o biat vduv necjit cu trei copii. Punei n loc de capr - un nume femeiesc, n
12

loc de iezi copii, n loc de lup un ran hain, i vei avea o nuvel din viaa rneasc. Dup cum La Fontaine a zugrvit n dobitoacele sale, pe contemporani, strile sociale i pn i pe Ludovic XIV, tot aa i marele nostru scriitor, n povetile sale, a zugrvit lumea real pe care a cunoscut-o. Miraculosul e secundar, afar de unele cazuri cnd i servete s exagereze humoristic. Creang este att de realist, nct unele din povetile lui sunt aproape lipsite de miraculos, iar altete au numai acea specie de miraculos care ngduie povestitorului s-i nzestreze pe eroii si cu nsuiri sufleteti i trupeti peste msura omeneasc. Iar creaiilor pur fantastice, ca zmeii i altele, Creang le mprumut o via curat omeneasc, i anume rneasc, i amestec cu desvrire n mediul vieii de toate zilele din Humuleti, i-i trateaz pe un picior de perfect egalitate (Garabet Ibrileanu). Povetile lui Creang, aci adevrate nuvele de tip vechi, aci naraiuni fabuloase, sunt i ele dezvoltri ale unei observaii morale milenare. n Soacra cu trei nurori dm de venicul conflict ntre nor i soacr care ine mai mult la fecior; Capra cu trei iezi este ilustrarea iubirii de mam; Dnil Prepeleac dovedete c prostul are noroc[.] Mijlocul de caracterizare nu este analiza, ci desfurarea dramatic. Creang are nsuiri de comediograf, i dac ar fi scris piese de teatru cum plnuia, ar fi izbutit i n acest gen. [.] Cine nu se las nelat de deosebirea de medii nu poate s nu observe nrudirea artei lui Creang cu aceea a lui Caragiale. Amndoi caracterizeaz dialogic i au un umor verbal pe care-l comunic personajelor. Amndoi pun n gura eroilor vocabulare originale unul rnesc, altul orenesc semidoct. (G. Clinescu). Tudor Vianu remarc la Creang oralitatea artei [.] Creang restituie povestirea funciunei ei estetice, primitive, care este de a se adresa nu unor cititori, ci unui auditor, capabil a fi cucerit prin toate elementele de sugestie ale graiului viu, cu tot ce poate transmite acesta peste nelesul abstract al lucrurilor comunicate. [.] Rabelais este de altfel scriitorul strein, asemntor mai mult cu Creang, nu numai prin fabulaia enorm (.), nu numai prin humorul abundent, dar i prin oralitatea stilului.

13