Sunteți pe pagina 1din 2

Dimitrie Bolintineanu

-poet-

Dimitrie Bolintineanu indreapta poezia romana spre sud, zona oriental-mediteraneana,


acolo unde se amesteca miturile. Unele dintre poemele lui (Conrad, Macedonele), inventeaza un
spatiu liric in care natura este magica si pasiunile ating forme de delir.

Are modele romantice ( Hugo, in primul rand) si o biografie care-i indreapta fantezia spre
sudul mirific. Nu-si pune problema de a defini arta, nu este tulburat de originile sacre, nu pune
niciodata in cauza limbajul. Este un ,,simtualist’’, simtualismul fiind o manifestare libera a
emotiilor. Simtualismul il duce in zone incontrolabile in care imaginatia isi inventeaza propriul
univers, univers artificial cu multe elemente de pitoresc, luate din literatura.

Simbolul feminitatii se identifica in cateva balade, cu acela al intelepciunii mandre si


inflexibile. Este exemplul cel mai elocvent al retrorismului fara retorica.

Are psihologie de risipitorm scrie mult(11 volume in 25 de ani) si in toate genurile . In cea
mai neagra forma, scrisul lui este jovial, in tragedia cea mai atroce se gaseste cate o vorba
,,dragulita’’.

Obicectul liric iese la D.B. din aceasta disponibilitate nemarginita a spiritului sau poetic.
Poezia apare dintr-o neobosita admiratie, arata aceeasi favoare si fata de un cadravru si fata de un
apus de soare.

Poezia cu care B. a debutat in Curierul de ambe sexe din 1842, ,,O fata tanara pe patul
mortii’’ e o imitatie foarte libera dupa ,,La jeune captive’’ de Andre Chenier. In afara de o
cadenta retorica, remarcabila pentru acea epoca de vorbire impiedicata si de solemnitate, nimic
un mai misca azi in poezie.

Are mania cuvantariloor, un pastor vorbeste sau canta, altul raspunde, celalalt da replica si asa
mai departe.

,,Lupta in padure’’ descrie o intrecere muzicala intre un pastor si o pastorita cu un humor


idilic ca orice ar fi invingatorul incheierea trebuie sa fie insotirea celor doi. Pentru poet, roza,
crinul, rasura fragii si alte cateva elemente vegetale sunt hieroglifele sub care se randuiesc toate
impresiile cu putinta.

Stilul lui nu este metaforic, caci asta intemeiasa pe sinteza , ci este simbolizator. Poeziile
stranse sub titlul de ,,basme’’ sunt propriu-zis niste balade cu actiunea intr-un aer cetos sau
fabulos, in general cavaleresc, continand un amestec de macabru, fantastic si supranatural. Se
arata inainte de Macedonski preocupat de puritate si de tehnica.