1.PREMISĂ.

DEFINIREA PROBLEMEI
2.PRINCIPALELE ARTICOLE TEORETICE
3.PRINCIPALII REPREZENTANȚI
4.CONCLUZII
 1. Simbolismul este un curent literar apărut în
Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca reacție
împotriva romantismului (orientare ideologică,
artistică și literară manifestată în prima jumătate a
sec. al XIX-lea în spațiul european, caracterizată
prin: afirmarea individualității și a spontaneității,
primatul sentimentului și al fanteziei creatoare,
expansiunea eului individual, evadarea din
realitate în fantezie, respingerea regulilor impuse
de clasicism) și parnasianismului(curent literar
aparut în Franța în a doua jumătate a sec. al XIX-
lea ca o reacție împotriva romantismului. În esență
parnasianismul culivă o poezie rece, impersonală,
eliberată de afectivitate).
 Simbolismul a fost mai întâi o mișcare
literară, apoi artistică, care a reunit un număr mare
de scriitori și artiști din întreaga lume, în baza unui
program estetic bine conturat. Grație caracterului
său cosmopolit, simbolismul, francez la origine,
avea să cucerească toată Europa si America, cea
spaniolă și cea anglo-saxonă. Această mișcare a
fost de esență și de expresie franceză, dar la ea
au participat chiar de la început străini: greci ca
Jean Moréas, pseudonimul lui
Papadiamantopulos, flămanzi, anglo-saxoni, evrei,
spanioli și mulți alții printre care trebuie citată
opera realizată și în limba franceză a italianului
Gabriele D’Annunzio, a englezului Oscar Wilde și a
românului Alexandru Macedonski (colaborator la
una din primele reviste ale curentului, La Wallonie).
 Numele curentului a fost dat de Jean Moréas
in articolul manifest intitulat ,,Le symbolisme”
(18 sept. 1886), publicat in suplimentul literar al
ziarului Le Figaro; el propune numele
curentului simbolist (din gr. symbolon, semn).
Reprezentanții de seamă ai curentului simbolist sunt:
 -francezii Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Paul
Verlaine, Stéphane Mallarmé, Jean Moréas;
 -belgienii Emile Verhaeren, M. Maeterlinck;
 -germanii Stefan George, Rainer Maria Rike;
 -spaniolii Rubén Darió, Antonio Machado;
 -italianul D’Annunzio;
 -românii Alexandru Macedonski, Dimitrie Anghel,
Stefan Petica, Ion Minulescu, George Bacovia, D.
Iacobescu, Demostene Botez.
 Corespunderi
precursorul poeziei simboliste „Natura e un templu ai cărui
 Ilustru poet francez,considerat (cu stâlpi trăiesc
volumul de versuri „Florile răului”, Şi scot adesea tulburi cuvinte ca-
întemeietorul poeziei moderne.Opera
sa mai cuprinde „Spleenurile ntr-o ceaţă
Parisului”, „Paradisurile artificiale” Prin codri de simboluri petrece
şi „Curiozităţi estetice” (critica de
artă). omu-n viaţă
 Charles Baudelaire se situează la Şi toate-l cercetează cu glas
răspântia din care poezia se desparte
de romantism, alegând definitv calea prietenesc.
modernismului.Simboliştii şi-l
revendică drept precursor, biografia şi
opera lui întruchipând perfect mitul Cu nişte lungi ecouri unite-n
„poetului blestemat”.Viaţa de boem a depărtare
lui Baudelaire ilustrează revolta
împotriva societăţii şi revanşa Într-un acord în care mari taine
artistului, conştient de propria se ascund,
superioritate faţă de spiritul burghez.
Ca noaptea sau lumina, adânc,
fără hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngână
şi-şi
răspund.”
De la parnasianism la simbolism Briză marină
 Aşa cum creaţia lui E.A. Poe a avut „Mâhnită-i toată carnea, iar
un rol modelator pentru Baudelaire, cărţile, citite.
„Florile răului” împlinesc o funcţie
similară în cazul lui Mallarmé, care Să fug!Să fug aiurea!Sunt păsări
intuieşte linia de continuitate, ştiind fericite
că poezia nouă trebuie să continuie Să zboare între ceruri şi spume
revoluţia începută de Baudelaire în
planul limbajului, unde trebuie să neperechi!
inventeze o limbă a poeziei, mai Nimic, nici oglindite-n priviri
exact, o limbă numai şi numai a grădini prea-vechi
poeziei.
 Mallarmé a trecut printr-o criza În calea unei inimi care închină
spirituală de mare intensitate în mării
1866, din care iese mărturisind că, O, nopţi!nici ocrotite, de răul
dupa ce a găsit Neantul, a găsit călimării,
Frumosul.Aşadar, Neantul nu este
capăt, ci punct de plecare. Ca şi Foi, goale-n clar de lampă, de
Baudelaire, crede că, prin analogii, către propriul alb
poetul transcede realităţile cotidiene Nici tânăra femeie, la sân cu
şi ajunge la o esenţă ideală.
prunc rozalb.
Tot am să plec!Fregată-n tresalt
de mari pavoaze,
Sus ancora spre darnici atoli şi
blânde oaze!”
Afirmarea noii sensibilităţi poetice
Reprezentant de seamă al Spleen
simbolismului francez, preocupat


de muzicalitatea cuvântului şi de „Aprinşi erau toţi

valoarea lui magico-
evocativă.Este autorul unor trandafirii
volume de versuri ca: „Poeme Si iedera cu totul neagră.
saturniene”, „Serbările galante”,
„Cântecul bun”, „Cândva şi Sunt pradă
odinioară”, „Înţelepciune”. deznădăjduirii,
 Simbolismul îşi structurează De cum te mişti, iubire
liniile de forţă pe un fundal de dragă.
criză profundă prin care trece
Franţa:războaiele franco-germane
si Comuna din Paris.Agravarea Prea verde marea, prea
crizei face imposibilă orice fel de gingaş
compensaţie în plan literar: Azurul, mult prea dulce
romantismul şi parnasianismul nu briza”
le puteau oferi în poezie, realismul
şi naturalismul-în proză.
 Vocale
Revoltă absolută
„A brun, E alb,I roşu, U
verde- O vânăt.Oare
 Arthur Rimbaud realizează cea Voiu şti cândva geneza de
mai îndrazneaţă tentativă de
schimbare a lumii prin poezie.El taină sa v-o spun?
vede esenţa prometeică a poetului A, brâu catifelat de
„tâlhar care fură focul” şi îi muşte-n roiuri, brun
atribuie acestuia un rost suprem să
pătrundă în tărâmul invizibilului, Ce zumzăe pe câte vreo
sondând straturile cele mai adânci proaspătă duhoare.
ale necunoscutului.
 În acest scop, Rimbaud caută căile Golf greu de umbră.E, alb
de acces: se apropie de pitagorism
şi de orfism, se îndreaptă spre abur, albe pânze
filozofiile orientale(doctrine Gheţar cu lănci de sclipăt,
hinduse, budism, zen) spre alchimie regi albi, corole-n
şi Cabală, se lasă atras de filozofia
ocultă şi de scrierile ezoterice.Are
convingerea că printr-o asemenea
cunoaştere, dobândeşte puteri vânt.
supranaturale.
I, purpuri, sânge ftizic,
superbe guri râzând
De furii, de beţie sau de
căinţi pătrunse.”
 Alexandru Macedonski (n. 14 Rondelul rozelor ce mor
martie 1854, București, d. 24 Al. Macedonski
noiembrie 1920, București) a fost
un poet, prozator, dramaturg și public
ist român. Supranumit poetul
rondelurilor, inspirându-se “E vremea rozelor ce mor,
din literatura franceză, este primul Mor în grădini, şi mor şi-n mine --
reprezentant Şi-au fost atât de viaţă pline,
al simbolismului în literatura română. Şi azi se sting aşa uşor.
Inițiatorul cenaclului și revistei
literare Literatorul, a susținut În tot, se simte un fior,
modernizarea poeziei românești, O jale e în orişicine.
fiind într-o continuă polemică E vremea rozelor ce mor --
cu junimiștii. Aceste polemici i-au
afectat serios cariera literară și Mor în grădini, şi mor şi-n mine.”
viața și au rămas notabile polemicile
sale cu Vasile Alecsandri, Mihai
Eminescu și Ion Luca Caragiale
 PLUMB
George Bacovia (n. 17 ‘’Dormeau adânc sicriele de
septembrie 1881 (S.V. 4 plumb,
septembrie), Bacău– d. 22 Si flori de plumb si funerar
mai 1957, București) a fost un scriitor vestmint --
român format la școala simbolismului Stam singur în cavou... si
literar francez. Este autorul unor volume era vint...
de versuri și proză scrise în baza unei Si scirtiiau coroanele de
tehnici unice în literatura română, cu plumb.
vădite influențe din marii lirici moderni
francezi pe care-i admira. La început Dormea întors amorul meu
văzut ca poet minor de critica literară, va de plumb
cunoaște treptat o receptare favorabilă, Pe flori de plumb, si-am
mergând până la recunoașterea sa ca cel inceput să-l strig --
mai important poet simbolist român și
Stam singur lângă mort... si
unul dintre cei mai importanți poeți din
era frig...
poezia română modernă.
Si-i atirnau aripïle de
plumb.’’
Simbolismul a schimbat definitiv ’’fața ‘’poeziei
al secolului XX-lea,instaurând o nouă
sensibilitate,un nou limbaj
artistic,impunând,totodată,și noi teme
literare:’’Tot ce este ‘’nou’’, ,,modern’’ ,în
poezia românească și de la simbolism pornește
pe multe laturi. Odată cu simbolismul apare o
nouă tematică poetică,o nouă atitudine lirică,un
nou stil,o nouă estetică literară,și această
contribuție inovatoare se dovedește fecundă.’’
(Lidia Bote)
Această afirmație,surprinde nu numai
procedee simboliste,ci și date originale ale
poeziei’’imagine,metaforă,simbol’’.
Prezența unor motive literare ca și a unor
tehnici specifice înscriu poezia în lirica
simbolistă.
DOBROVICEANU COSMINA-MIHAELA
IOVIȚĂ ANDREEA-IULIANA
ONICANU ANDREEA-PETRONELA
PETRESCU ELENA
PRISECARIU ANDREEA
STICEA IULIA