UNIVERSITATEA VALAHIA TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE, LITERE ȘI COMUNICARE

Specializarea: Limba română – Limba engleză

ANUL III

LUCRARE DE SEMINAR
SIMBOLISMUL

Student: Nae Liliana – Ștefania

Profesor coordonator: Lect. Dr. Critina Furtună

 SIMBOLISMUL

Simbolismul este un curent literar care a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în
Franța, ca reacție împotriva parnasianismului. Numele curentului a fost dat de poetul francez
Jean Moréas, care a publicat în anul 1886 un manifest literar intitulat „Simbolismul”.

Trăsăturile arte simboliste:

a) Respingerea prozaismului (ceea ce este comun, banal) și a expresiei discursive, poezia

fiind definită ca arta de a simți.

b) Cultivarea simbolului (imaginea expresivă) care să exprime corespondențele între diferite

elemente ale universului (mai ales cele dintre natură și om; v. Bacovia →
ploaia=simbolul descompunerii materiei).

c) Folosirea sugestiei, care să exprime legăturile ascunse dintre lucruri, prin cultivarea
senzațiilor coloristice, muzicale, olfactive.

d) Sinestezia (procedeu specific) = îmbinarea mai multor senzații (vizuale, auditive,

olfactive); ex. „Parfum de pene arse”, „O pictură parfumată cu vibrări de violet.” (G.
Bacovia).

e) Înclinația spre stările sufletești nedefinite, vagi (melancolia, plictiseala, apăsarea, spleen-
ul= stare nemotivată de melancolie, manifestată prin plictiseală și dezgust față de orice),
predispoziția pentru reverie, muzicalitatea înțeleasă ca senzație interioară, care poate fi
exprimată prin folosirea refrenului (cuvinte sau expresii care se repetă periodic),
laitmotivului (idee care apare de mai multe ori în operă) sau a numitor sunete (vocale,
consoane).

f) Preferința pentru anumite teme și motive (iubirea ca motiv de reverie, natura = loc al
corespondențelor, nevroza = tulburare nervoasă, târgul provincial ca spațiu al izolării).

g) Deschiderea față de inovațiile formale ( folosirea versului liber).

 Rondelul rozelor ce mor

Alexandru Macedonski

E vremea rozelor ce mor,

Mor în grădini, și mor și-n mine –
Ș-au fost atât de viață pline,
Și azi se sting așa ușor.

În tot, se simte un fior,

O jale e în orișicine.
E vremea rozelor ce mor –
Mor în grădini, și mor și-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmășaguri de suspine,
Și-n marea noapte care vine,
Duioase-și pleacă fruntea lor...—
E vremea rozelor ce mor.

În poezia „Rondul rozelor ce mor” ce aparține lui Alexandru Macedonski, se remarcă prezența
unor trăsături ale simbolismului:
- Folosirea simbolurilor ( rozele semnifică efemeritatea, moartea);
- Principiul corespondențelor între planul interior al eului liric și planul exterior al
naturii („Mor în grădini, și mor și-n mine”);
- Prezența sugestiei (sentimentul de tristețe este transmis prin imaginea florilor care se
ofilesc);
- Versul refren prin care se creează muzicalitate;
- Teme specifice → tristețea, moartea.
 SIMBOLISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ

Simbolismul românesc, profund autohtonizat, ale cărui prime semne apar în ultimele decenii ale
secolului al XIX-lea, cuprinde mai multe etape, care nu sunt precis delimitate.

1. Momentul experiențelor. Este reprezentat de activitatea de pionierat desfășurată de

Alexandru Macedonski la revista „Literatorul”, pe care o editează în 1880. Scriitorul
vorbește despre o nouă poezie, în mai multe articole, cel mai important fiind Poezia
viitorului (1892). El pleacă de la premisa că discursul structurat pe principiile logice este
impropriu poeziei.
Alți reprezentanți ai simbolismului: Mircea Demetriad, Traian Demetrescu, Iuliu
Săvescu, Ștefan Petică, Dimitrie Anghel.
Dimitrie Anghel se apropie de poezia simbolistă prin rafinamentul senzațiilor,
predispoziția pentru reverie, preferință pentru stările vagi. Poetul stabilește, frecvent,
corespondențe între om și elemente ale universului (în special flori).

2. Direcția pseudosimbolistă îl are ca teoretician pe Ovid Densusianu, care publică revista

„Viața nouă” (1905). Acesta opune poeziei de orientare sămănătoristă o poezie citadină,
ispirată de peisajul specific al orașelor.

3. Simbolismul „exterior”. Îl are ca reprezentant pe Ion Minulescu, simbolist mai mult prin
atracția față de tehnică și motivele simboliste, decât prin viziune și sensibilitate. Scriitorul
manifestă preferință pentru numărul fatidic (prevestitor), este ispitit de mirajul
depărtărilor, este preocupat de efectele sonore, se lasă dominat de tristețe.

4. Simbolismul autentic, bacovian. George Bacovia este cel mai însemnat poet simbolist
român. Poezia sa conține aproape toate trăsăturile specifice simbolismului. Poetul dă
expresie unui simbolism depresiv, care a corespuns structurii sale sufletești ultrasensibile.
 SIMBOLISMUL ÎN LITERATURA EUROPEANĂ

Simbolismul a apărut mai întâi în Franța, la începutul secolului al XX-lea,

manifestându-se în întreaga Europa. Cel mai de seamă precursor al simbolismului a fost
Charles Baudelaire, care, în poezia Corespondențe, accentua ideea corespondențelor
între diverse senzații: „Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund”.

Atitudinea poeților simboliști oscilează între reverie intelectuală, resemnare tragică

și revoltă. În concepția lor, poezia este considerată un instrument de cunoaștere.
Punctul central al simbolismului devine ambiguitatea. Poezia miza pe nuanțe, pe
vag, tentele de gri, transparență, vizualitate ambiguă, caracteristică momentelor de
ruptură, cum ar fi amurgul, toamna, stările crepusculare.

Poetul trăiește o criză generală a societății în care omul se vedea singur, într-o lume
haotică și absurdă, frustrat de orice aspirație spre vis și ideal.

Reprezentanți ai simbolismului:
 Alexandru Macedonski;:
 Ion Minulescu;
 Geroge Bacovia;
 Iuliu Cezar Săvescu;
 Ștefan Petică;
 Dimitrie Anghel.
 BIBLIOGRAFIE

1. https://bookzone.ro/blog/simbolismul-tot-ce-trebuie-sa-stii-de-la-definitie-pana-la-
intrebari-de-verificare
2. https://www.rasfoiesc.com/educatie/literatura/Simbolismul-Trasaturi-ale-Simb35.php
3. http://elearning.masterprof.ro/lectiile/romana/lectie_07/simbolismul_romnesc.html
4. https://www.autorii.com/scriitori/sinteze-literare/simbolismul-istoricul-si-reprezentantii-
in-literatura-universala.php
5. Arhiva personală realizată din materialele oferite în anii de liceu.