SIMBOLISMUL

DEFINIŢIE

Simbolismul este un curent literar care a apărut în Franţa, la sfârşitul secolului

al XIX-lea, ca o reacţie împotriva romantismului, a parnasianismului şi a
naturalismului. Numele acestui curent a fost dat de către Jean Moréas în articolul-
manifest intitulat „Le symbolisme” (1886), scriitorul francez fiind considerat iniţiatorul
mişcării literare.
În literatura română, simbolismul a apărut sub auspiciile revistei „Literatorul” a
lui Al. Macedonski, cel care s-a evidenţiat mai ales ca teoretician. Spre deosebire de
simbolismul francez, cel românesc nu s-a opus parnasianismului, ci l-a integrat astfel
că, în rondelurile lui Al. Macedonski, apar elemente preluate din ambele curente.

TRĂSĂTURILE SIMBOLISMULUI

- utilizarea simbolurilor cu o funcţie sugestivă, ceea ce oferă posibilitatea unei

interpretări multiple;
- cultivarea sugestiei/ tehnica sugestiei cu ajutorul căreia sunt scoase în evidenţă
stări sufleteşti vagi, confuze (melancolie, plictiseală, spaimă, disperare,); Mallarmé
formula următoarea idee: „A numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din
plăcerea pe care ţi-o dă un poem, plăcere care constă în bucuria de a ghici încetul
cu încetul; a sugera, iată visul.”
- relevarea corespondenţelor tainice, a legăturilor care se stabilesc între obiecte,
între obiecte şi oameni, între natură şi sentimente. (Ex.: cuvântul „plumb” are drept
corespondent în natură un metal greu, de culoare cenuşie, maleabil şi cu o sonoritate
surdă care simbolizează stările sufleteşti sugerate de trăsăturile acestui metal: apăsare
sufletească, angoasă, instabilitate psihică, claustrare într-un spaţiu, fără posibilitate de
evadare).
- muzicalitatea versurilor: fie prin prezenţa instrumentelor muzicale sau a ariilor ca
simbol, fie prin muzicalitatea interioară a versurilor (creată de sonorităţi verbale, repetiţii,
refren, aliteraţii). Alexandru Macedonski susţine faptul că „Arta versurilor e arta
muzicii”.
- valorificarea versului alb şi a versului liber,
- respingerea a tot ceea ce este plat, comun, banal
- cromatica are un rol important. Aceasta este fie exprimată direct, prin culori cu valoare
de simbol (Ex: verdele care sugerează irascibilitatea, nevroza), fie este sugerată prin
corespondenţe (Ex. simbolul „plumb” duce cu gândul la cenuşiul existenţei ce determină
un sentiment de dezolare).
- imaginile olfactive conturează stări ale eului poetic, fiind sugerate, în general, mirosurile
puternice cu ajutorul unor simboluri (Ex: „cadavru”).
- cultivarea sinesteziei – ce presupune perceperea simultană a mai multor senzaţii
(auditive, vizuale, olfactive…) Ex.: „parfum violet” – olfactiv + vizual, ,,lavandă sonoră"--
olfactiv + vizual+auditiv
- dorinţa de a evada în spaţii exotice
- impunerea poemului în proză

1
 Teme şi motive literare

- condiţia nefericită a poetului într-o societate superficială;

- tema iubirii – resimţită ca nevroză;
- natura receptată nu ca peisaj exterior, ci ca stare sufletească;
- tema marii plecări, concepută ca o călătorie eternă spre necunoscut;
- motivul oraşului sau al târgului provincial, caracterizat prin monotonie şi viaţă
mediocră, ce determină nevoia de evadare spirituală în tărâmuri misterioase;
- motivul ploii şi al toamnei
- motivul singurătăţii fiinţei;
- motivul instrumentelor muzicale ce acompaniază melancolia sufletească, exprimând
emoţii grave (vioara, mandolina, harfa) sau violente (fanfara).

SPLEEN s. n. Stare nemotivată de melancolie, manifestată

prin plictiseală și dezgust față de orice

REPREZENTANŢI
 Charles Baudelaire (vol. „Florile răului”), Paul Verlaine, Arthur Rimbaud,
Stephane Mallarmé
 George Bacovia, Ion Minulescu, Dimitrie Anghel, Ştefan Petică, Elena
Farago.

ETAPELE SIMBOLISMULUI ROMÂNESC

1) Etapa teoretizărilor, asociată în principal lui Alexandru Macedonski, recunoscut ca

teoreticianul simbolismului românesc. Poetul publică articole care promovează noul
mod de a scrie, cu titluri sugestive precum ,,Poezia viitorului".

2) Direcția pseudomodernistă de la ,,Viața nouă" (1905), teoretician Ovid

Densusianu *(pseudo=fals)
- poezie citadină,
- simbolismul e doar o modalitate armonioasă de comunicare, nu este unul autentic

3). Simbolismul „exterior”, minulescian

Ion Minulescu nu este un simbolist de substanță. El este influenţat de simbolism
mai mult prin mijloace artistice decât prin viziune și sensibilitate, prin atracția față
de tehnica și motivele simboliste: numărul fatidic/prevestitor (Romanța celor trei
romanțe), mirajul depărtărilor (Romanța celor trei corăbii), efectele sonore, neologisme
cantabile (Cânta un matelot la proră), numele proprii exotice, sonore (Corint, Ninive,
Babilon). Tristețea, nota gravă îl apropie de simbolismul autentic (Ultima oră)

2
4) Simbolismul autentic bacovian
George Bacovia (1881 – 1957) este cel mai important poet simbolist roman. Poezia
sa asociază toate trăsăturile esențiale specifice simbolismului:
-cultivarea simbolului și a sugestiei ca modalități de a surprinde corespondențele eului cu
lumea
-preferința pentru culori întunecate, sinestezie – „audiție colorată” (senzațiile
coloristice și muzicale devin echivalente în plan afectiv)
-teme și motive simboliste: târgul provincial – element al izolării, al claustrării, nevroza,
peisajul interiorizat, descompunerea materiei.