Simbolsimul – prezentare generală

Definiție:

Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară de la sfârșitul secolului al XIX-lea,

care se opunea romantismului, naturalismului și parnasianismului și potrivit căreia
valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și
descifrată cu ajutorul simbolurilor. Tot prin simbolism se înțelege și modul de
exprimare, de manifestare, propriu acestui curent.

Reprezentanți francezi

Adesea se consideră că poeți ca Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud și Paul

Verlaine fac parte din acest curent, dar Stephane Mallarmé este cel care îl
întruchipează cel mai bine în poezie.

Definit în sens strict, simbolismul reprezintă un cerc literar restrâns din care
făceau parte poeți cum ar fi Stuart Merrill, Albert Samain și Jean Moréas. Ultimul
a publicat manifestul mișcării în 1886, în ziarul Le Figaro.

Manifestul simbolist

În acel articol, Jean Moréas vorbește despre o artă care va fi inamica declamației,
a didacticismului sau a falsei sensibilități și proclamă că poezia trebuie să
sugereze, nu să descrie. La acestea adaugă folosirea cuvintelor rare, a metaforelor
rafinate și prețioase și a versurilor impare ce ar permite reînnoirea limbajului
poetic.

Deși simbolismul francez a durat foarte puțin, el a fertilizat poezia modernă,

negând gândirea științifică, raționalistă. Pe drumul deschis de simbolism au pășit
ulterior Arthur Rimbaud cu experiența clarviziunii, s-au născut tema lui Charles
Baudelaire a corespondențelor și una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé în
care lumea întreagă e doar o imensă carte.
Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul, angoasele identitare ale Eului,
imaginea femeii, decadenta, arta pentru artă.

Manifestul simbolist a fost ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul

Les Voyelles („Vocalele”), un exemplu perfect de sinestezie literară și Charles
Baudelaire în poemul Correspondances („Corespondențe”), în care natura este
definită drept un "templu de simboluri".

Simbolismul în Europa

Simboliștii belgieni de expresie franceza prezintă un deosebit interes prin creația

lor poetica(Emile Verhaeren, Rene Ghil), dar și prin tentativele de a scrie proză
simbolistă (Georges Rodenbach-romanele ,,Bruges’’ și ,,Clopotarul’’) sau
dramaturgie (Maurice Maeterlink-piesele « Pelleas » și « Melisanda »)

Simbolismul pătrunde mai tarziu în țările europene cu tradiție culturală puternică

(Anglia, Spania, Italia), precum și în țările din centrul și sud-estul european unde
generează școli naționale:simbolism polonez, maghiar, romanesc.
 Caracteristici

Caracteristicile esențiale care încadrează o poezie în direcția simbolistă:

- Poezia simbolistă pune accent pe stările sufletești vagi, neclare ori nedefinite.

- Se remarcă cultivarea culorilor, a pietrelor prețioase, iar cu ajutorul lor se

realizează corespondența, transferul de senns.

- Sugestia și simbolul sunt două instrumente literare reprezentative simbolismului

și sunt cultivate în special de către poeții simboliști.

- Temele și motivele curentului literar sunt: iubirea, tristețea, singurătatea,

nevroza, golul, sentimentul morții, ploaia, plictisul, viața târgurilor provinciale.

- Culoarea și instrumentele folosite în simbolism au rolul de a exprima emoții și

stări sufletești și sunt definite prin alb, negru, galben, violet și prin instrumente
precum flaut, pian sau fluier.

- Natura simbolismului este dezolant, invită la tristețe, angoase și nevroză.

- Poezia simbolistă se remarcă prin muzicalitatea versurilor. Muzicalitatea, spre

deosebire de sonoritate, se manifestă la interior, în adâncul cuvintelor,
simbolurilor.
 Simbolismul românesc

Simbolismul românesc este prima sincronizare reală cu literatura europeană,

după cum remarcă și Lidia Bote în lucrarea intitulată ,,Simbolismul românesc”. De
asemenea, spre deosebire de mișcarea europeană, simbolismul se suprapune în a
doua jumătate a secolului XIX-lea, cu romantismul si realismul.

Etapele simbolismului românesc

1) Etapa teoretizărilor, asociată în principal lui Alexandru Macedonski, recunoscut

ca teoreticianul simbolismului românesc. Publică articole care promovează noul
mod de a scrie, cu titluri sugestive precum Poezia viitorului.  Efortul său de a crea
poezie simbolistă, nu a dus în general la rezultatele scontate; creațiile sale rămân
în principal și în conținut romantice, cu o muzicalitate însă ce valorifică
dimensiunea auditivă postulată de simboliști. Excepție fac poeziile din așa
numitul ciclu al nopților, cu un poem remarcabil intitulat: Noapte de decembrie,
dar și Poema rondelilor, serie de poezii care valorifică muzicalitatea refrenului din
poezia cu formă fixă numită rondel, specie cu 13 versuri, în care se repetă primul
vers în versul 7 și versul 13.

2)Etapa tatonărilor simboliste, a expermentelor

Simbolismul „exterior”, minulescian – Ion Minulescu (1881 – 1944)

-nu este un simbolism de substanță, mai mult prin mijloace decât prin viziune și
sensibilitate

-atracție  față  de  tehnica  și  motivele simboliste: numărul fatidic/prevestitor

(Romanța celor trei romanțe), mirajul depărtărilor (Romanța celor trei corăbii),
efectele sonore, neologisme cantabile (Cânta un matelot la proră), numele proprii
exotice, sonore (Corint, Ninive, Babilon)

-tristețea, nota gravă îl apropie de simbolismul autentic (Ultima oră)

3) Simbolismul autentic bacovian

 George Bacovia (1881 – 1957), cel mai mare poet simbolist român; poezia sa
îmbină toate trăsăturile esențiale specifice simbolismului:

-simbolismul depresiv – izvorât din inadaptarea socială

-cultivarea simbolului și a sugestiei ca modalități de a surprinde corespondențele

eului cu lumea

-preferința pentru culori întunecate, sinestezie – „audiție colorată” (senzațiile

coloristice și muzicale devin echivalente în plan afectiv)

-teme și motive simboliste: târgul provincial – element al izolării, al claustrării,

nevroza, peisajul interiorizat, descompunerea materiei.
 George Bacovia
Biografie

Copilaria:

George Andone Vasiliu (numele de naștere al poetului) s-a născut în casa

comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani
începe să învețe limba germană. În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară
Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie.
În același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău Anii traumatici din liceu și
atmosfera cam rece îi inspiră un poem celebru, "Liceu".  În 1898 își pune pe note
câteva poezii precum și altele de Mihai Eminescu și Ștefan Petică. Vădește mare
talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la vioară și la alte instrumente
din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Îi apare în Literatorul din 30 martie
poezia Și toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.

Studiile

În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea

semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa
totuși abia în 1902. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand.
Absolvă liceul din Bacău în 1903. Se înscrie la Facultatea de Drept din București.
Citește într-una din ședințele salonului literar al lui Macedonski poezia Plumb,
care produce o puternică impresie. Citește în 1904 la cenaclul lui
Macedonski Nervi de toamnă, obținând același succes. Colaborează la
revista Arta de la Iași. Se retrage de la Facultatea de Drept din București. Scrie
poezia Lacustră. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu
anul I. Între 1909-1910 merge la Iași numai în perioada examenelor, restul
timpului locuind la Bacău iar în 1911 obține diploma de licență în drept și se
înscrie în baroul din Bacău. Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912.
Suplinitor la Școala Primară din Bacău și la Călugara, suburbie a Bacăului.
Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine ajutor
contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează.n Moare în
ziua de 22 mai 1957 în locuința sa din București.
Poezii bacoviene

Poezii celebre
- Plumb
- Toamna murind
- Note de toamnă
- Singurătate, nu Te-am Voit
- Tăcere
- Oh, amurguri
- Lacustră
- Melancolie
Poezii de dragoste
- Ecou de romanță
- Psalm
- Ecou de serenadă
- Să ne iubim
- Glossă
- Ego
 Correspondances

La Nature est un temple où de vivants piliers

Laissent parfois sortir de confuses paroles ;
L'homme y passe à travers des forêts de symboles
Qui l'observent avec des regards familiers.

Comme de longs échos qui de loin se confondent

Dans une ténébreuse et profonde unité,
Vaste comme la nuit et comme la clarté,
Les parfums, les couleurs et les sons se répondent.

Il est des parfums frais comme des chairs d'enfants,

Doux comme les hautbois, verts comme les prairies,
- Et d'autres, corrompus, riches et triomphants,

Ayant l'expansion des choses infinies,

Comme l'ambre, le musc, le benjoin et l'encens,
Qui chantent les transports de l'esprit et des sens .

L’azur

De l'éternel Azur la sereine ironie

Accable, belle indolemment comme les fleurs,
Le poète impuissant qui maudit son génie
À travers un désert stérile de Douleurs.

Fuyant, les yeux fermés, je le sens qui regarde

Avec l'intensité d'un remords atterrant,
Mon âme vide. Où fuir ? Et quelle nuit hagarde
Jeter, lambeaux, jeter sur ce mépris navrant ?

Brouillards, montez ! versez vos cendres monotones

Avec de longs haillons de brume dans les cieux
Que noiera le marais livide des automnes,
Et bâtissez un grand plafond silencieux !
Simbolismul în pictură