Sunteți pe pagina 1din 14

1. PREMISĂ .

DEFINIREA PROBLEMEI
2. PRINCIPALELE ARTICOLE TEORETICE
3. PRINCIPALII REPREZENTANȚI
4. CONCLUZII
1. Simbolismul este un curent literar apărut în
Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca reacție
împotriva romantismului (orientare ideologică,
artistică și literară manifestată în prima jumătate a
sec. al XIX-lea în spațiul european, caracterizată
prin: afirmarea individualității și a spontaneității,
primatul sentimentului și al fanteziei creatoare,
expansiunea eului individual, evadarea din
realitate în fantezie, respingerea regulilor impuse
de clasicism) și parnasianismului(curent literar
aparut în Franța în a doua jumătate a sec. al XIX-
lea ca o reacție împotriva romantismului. În esență
parnasianismul culivă o poezie rece,
impersonală, eliberată de afectivitate).
Simbolismul a fost mai întâi o mișcare
literară, apoi artistică, care a reunit un număr mare
de scriitori și artiști din întreaga lume, în baza
unui program estetic bine conturat. Grație
caracterului său cosmopolit, simbolismul, francez
la origine, avea să cucerească toată Europa si
America, cea spaniolă și cea anglo-saxonă.
Această mișcare a fost de esență și de expresie
franceză, dar la ea au participat chiar de la
început străini: greci ca Jean Moréas,
pseudonimul lui Papadiamantopulos, flămanzi,
anglo-saxoni, evrei, spanioli și mulți alții printre
care trebuie citată opera realizată și în limba
franceză a italianului
Gabriele D’Annunzio, a englezului Oscar
Wilde și a
românului Alexandru Macedonski
(colaborator la una din primele reviste ale
curentului, La Wallonie).
 Numele curentului a fost dat de Jean Moréas
in articolul manifest intitulat ,,Le symbolisme”
(18 sept. 1886), publicat in suplimentul literar al
ziarului Le Figaro; el propune numele
curentului simbolist (din gr. symbolon, semn).
Reprezentanții de seamă ai curentului simbolist sunt:
 -francezii Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Paul
Verlaine, Stéphane Mallarmé, Jean Moréas;
 -belgienii Emile Verhaeren, M. Maeterlinck;
 -germanii Stefan George, Rainer Maria Rike;
 -spaniolii Rubén Darió, Antonio Machado;
 -italianul D’Annunzio;
 -românii Alexandru Macedonski, Dimitrie
Anghel, Stefan Petica, Ion Minulescu, George
Bacovia, D. Iacobescu, Demostene Botez.
Corespunderi
precursorul poeziei „Natura e un templu ai cărui
 Ilustru poet francez,considerat (cu
simboliste stâlpi trăiesc
volumul de versuri „Florile răului”, Şi scot adesea tulburi cuvinte ca-
întemeietorul poeziei moderne.Opera
sa mai cuprinde „Spleenurile ntr-o ceaţă
Parisului”, „Paradisurile artificiale” Prin codri de simboluri petrece
şi „Curiozităţi estetice” (critica de
artă). omu-n viaţă
 Charles Baudelaire se situează la Şi toate-l cercetează cu glas
răspântia din care poezia se desparte
de romantism, alegând definitv calea prietenesc.
modernismului.Simboliştii şi-l
revendică drept precursor, biografia şi Cu nişte lungi ecouri unite-n
opera lui întruchipând perfect mitul
„poetului blestemat”.Viaţa de boem a depărtare
lui Baudelaire ilustrează revolta Într-un acord în care mari
împotriva societăţii şi revanşa
artistului, conştient de propria taine
superioritate faţă de spiritul burghez. se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc,
fără hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngână
şi-şi
răspund.”
De la parnasianism la Briză
simbolism marină
 Aşa cum creaţia lui E.A. Poe a avut
un rol modelator pentru Baudelaire, „Mâhnită-i toată carnea, iar
„Florile răului” împlinesc o funcţie cărţile, citite.
similară în cazul lui Mallarmé, care Să fug!Să fug aiurea!Sunt păsări
intuieşte linia de continuitate, ştiind fericite
că poezia nouă trebuie să continuie Să zboare între ceruri şi spume
revoluţia începută de Baudelaire în
planul limbajului, unde trebuie să neperechi!
inventeze o limbă a poeziei, mai Nimic, nici oglindite-n priviri
exact, o limbă numai şi numai a grădini prea-vechi
poeziei.
 Mallarmé a trecut printr-o criza În calea unei inimi care închină
spirituală de mare intensitate în mării
1866, din care iese mărturisind că, O, nopţi!nici ocrotite, de răul
dupa ce a găsit Neantul, a găsit călimării,
Frumosul.Aşadar, Neantul nu este
capăt, ci punct de plecare. Ca şi Foi, goale-n clar de lampă,
Baudelaire, crede că, prin analogii, de
poetul transcede realităţile cotidiene către propriul alb
şi ajunge la o esenţă ideală.
Nici tânăra femeie, la sân cu
prunc rozalb.
Tot am să plec!Fregată-n tresalt
de mari pavoaze,
Sus ancora spre darnici atoli şi
blânde oaze!”
Afirmarea noii sensibilităţi
poetice
 Reprezentant de seamă al Spleen
simbolismului francez, preocupat
de muzicalitatea cuvântului şi de „Aprinşi erau toţi
valoarea lui magico-
evocativă.Este autorul unor trandafirii
volume de versuri ca: „Poeme Si iedera cu totul
saturniene”, „Serbările neagră.
„Cântecul
galante”, bun”, „Cândva şi
odinioară”, „Înţelepciune”. Sunt pradă
 Simbolismul îşi structurează
liniile de forţă pe un fundal de deznădăjduirii,
criză profundă prin care trece De cum te mişti, iubire
Franţa:războaiele franco-germane dragă.
si Comuna din Paris.Agravarea
crizei face imposibilă orice fel Prea verde marea,
compensaţie
de în plan literar: prea
romantismul şi parnasianismul nu gingaş
le puteau oferi în poezie, realismul
şi naturalismul-în proză. Azurul, mult prea dulce
briza”
Vocale
Revoltă absolută „A brun, E alb,I roşu, U
verde- O vânăt.Oare
 Arthur Rimbaud realizează cea Voiu şti cândva geneza de
mai îndrazneaţă tentativă de
schimbare a lumii prin poezie.El taină sa v-o spun?
vede esenţa prometeică a poetului A, brâu catifelat de
„tâlhar care fură focul” şi îi muşte-n roiuri, brun
atribuie acestuia un rost suprem să
pătrundă în tărâmul invizibilului, Ce zumzăe pe câte vreo
sondând straturile cele mai adânci proaspătă duhoare.
ale necunoscutului.
 În acest scop, Rimbaud caută căile
de acces: se apropie de pitagorism Golf greu de umbră.E,
şi de orfism, se îndreaptă spre alb abur, albe pânze
filozofiile orientale(doctrine Gheţar cu lănci de
hinduse, budism, zen) spre alchimie sclipăt, regi albi, corole-n
şi Cabală, se lasă atras de filozofia
ocultă şi de scrierile ezoterice.Are
convingerea că printr-o asemenea
cunoaştere, dobândeşte puteri vânt.
supranaturale. I, purpuri, sânge ftizic,
superbe guri râzând
De
furii, de beţie sau de
căinţi pătrunse.”
Alexandru Macedonski (n. Rondelul rozelor ce mor
14 martie 1854, București, d. 24 Al. Macedonski
noiembrie 1920, București) a fost
un poet, prozator, dramaturg și
public ist român. Supranumit
poetul rondelurilor, inspirându-se “E vremea rozelor ce mor,
din literatura franceză, este primul Mor în grădini, şi mor şi-n mine --
reprezentant Şi-au fost atât de viaţă pline,
al simbolismului în literatura română. Şi azi se sting aşa uşor.
Inițiatorul cenaclului și revistei
literare Literatorul, a susținut În tot, se simte un fior,
modernizarea poeziei românești, O jale e în orişicine.
fiind într-o continuă polemică E vremea rozelor ce
cu junimiștii. Aceste polemici i-
au mor --
afectat serios cariera literară și Mor în grădini, şi mor
viața și au rămas notabile polemicile şi-n mine.”
sale cu Vasile Alecsandri, Mihai
Eminescu și Ion Luca Caragiale
PLUMB
George Bacovia (n. 17 ‘’Dormeau adânc sicriele de
septembrie 1881 (S.V. 4 plumb,
septembrie), Bacău– d. 22 Si flori de plumb si funerar
mai 1957, București) a vestmint --
fost unformat
român scriitorla școala simbolismului Stam singur în cavou... si
literar francez. Este autorul unor volume era vint...
de versuri și proză scrise în baza unei Si scirtiiau coroanele de
tehnici unice în literatura română, cu plumb.
vădite influențe din marii lirici moderni
francezi pe care-i admira. La început Dormea întors amorul meu
văzut ca poet minor de critica literară, va de plumb
cunoaște treptat o receptare favorabilă, Pe flori de plumb, si-am
mergând până la recunoașterea sa ca cel inceput să-l strig --
mai important poet simbolist român și
Stam singur lângă mort... si
unul dintre cei mai importanți poeți din
era frig...
poezia română modernă.
Si-i atirnau aripïle de
plumb.’’
Simbolismul a schimbat definitiv ’’fața ‘’poeziei
al secolului XX-lea,instaurâ nd o nouă
sensibilitate,un nou limbaj
artistic,impunâ nd,totodată ,și noi teme
literare:’’Tot ce este ‘’nou’’, ,,modern’’ ,în
poezia româ nească și de la simbolism pornește
pe multe laturi. Odată cu simbolismul apare o
nouă tematică poetică ,o nouă atitudine
lirică ,un
nou stil,o nouă estetică literară ,și această
contribuție inovatoare se dovedește fecundă .’’
(Lidia Bote)
Această afirmație,surprinde nu numai
procedee simboliste,ci și date originale ale
poeziei’’imagine,metaforă ,simbol’’.
Prezența unor motive literare ca și a unor
tehnici specifice înscriu poezia în lirica
simbolistă .